12,320 matches
-
timp de post. Bună ziua. Pot să intru și eu? Da, sigur, sare Dinu imediat. Eu merg la Ungureni, spune omul așezînd zeci de bagaje. Dinu îl ajută și arde de dorința de a intra în vorbă. Da' știu că ai bagaje, nu glumă. Fac și eu comerț în Săveni. Și merge? Așa și așa. N-are lumea bani. Asta ce-i? Pare o drujbă. Da, o drujbă, am luat-o de la cineva. N-avea bani și era la strîmtoare. Cît ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
uită cu jind la un set de șurubelnițe. Pe ăștia nu-ți cer nimic, spune hoțul. Cu inima în gît, Dinu alege marfă. Avea 24 de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara Ungureni coboară plin de bagaje. Hoțul îl transportă cu mașina, care îl aștepta, pînă în autogara Săveni. Autobuzul de Puțureni era peste două ore, așa că Haldan cască gura prin vitrine. Vede o drujbă exact ca a lui. Prețul 1,8 milioane lei. Simte că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau hibele, dar omul ăsta n-avea neam de răutate în el. Totuși și în sufletul acestui aproape Sfînt era un colț negru, dar negru, nu glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei, s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar merge. Veți prezenta tezele la aceeași dată. Gheorghe a devenit doctor și Gabi la fel. S-au căsătorit sub binecuvîntarea profesorului Gugeanu. Gabi și-a adus lucrușoarele, puține totuși, la Lupașcu acasă. Gheorghe ajuta la cărat și la desfăcut bagajele. Deodată vede o pereche de ghetuțe care aveau... o cataramă de alamă și niște curelușe inutile. Un cuțit l-a străpuns în inimă. Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită politicos pe cei care ajung în avion. Mă așez pe locul meu și sînt surprins că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își pune bagajul de mînă și uneori haina, se așează comod și se pregătește de decolare. Deja o elice începe să se învîrtă, la început mai timid, apoi într-un iureș zgomotos. Cînd a prins destulă forță începe s-o imite și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am zis. Și unde să mă duc? — Oriunde. Există o stare foarte rară pe care noi o numim „fugă“... — Cum? — „Fugă.“ Oamenii care suferă de ea exact asta fac; își iau tălpășița, fug. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
N-am spus asta nimănui, niciodată. Mi-amintesc întruna amănunte. Chiar acum o secundă mi-am adus aminte cum am reușit să ne gătim ceva cu specific englezesc pe aragazul mic, de tabără, cu o seară înainte să ne strângem bagajele pe Naxos și să plecăm spre barcă. Toate amintirile astea, toate dor foarte tare și fiecare într-un alt fel, așa că nu cred c-o să rezist să nu clachez. Mai rău, ceea ce mă îmbolnăvește este faptul că: nici unul dintre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
răzbăteau pe coridor sunete ciudate - parc-ar fi fluierat și suspinat cineva, alternativ. Picoloul, Însă, Își urmă imperturbabil drumul. Nimic nu i se părea ciudat acestui copil al hotelului. Tot felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase discret afară, cu liftul de serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau În incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
locatarul ei, fiind În trecere, nu dorea să schimbe nimic, nici măcar să șteargă petele de pe pereți. O valiză deschisă, plină de rufe murdare, completa acest interior sordid, lăsîndu-te să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele. CÎnd ridici o piatră, Îi descoperi uneori fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
elev excepțional, Înzestrat cu o capacitate de abstractizare și cu o inventivitate formală care cu greu s-ar fi putut manifesta În mediul lui de baștină. Perfect conștient că rolul său nu se limita la Înzestrarea viitorului cetățean cu un bagaj de cunoștințe elementare, că trebuia, tot el, să descopere elemente de elită menite să devină cadrele Republicii, Învățătorul Îi convinse pe părinții lui Martin că soarta fiului lor se va juca obligatoriu În afara Corsicii. În 1894, primind o bursă, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă bagajele. Chiar Înainte de plecare, cumpărase de la Samaritaine un cort tip iglu (fabricat În China Populară, 2-3 locuri, 449 F). Primul lucru pe care-l văzu Bruno ajungând pe pajiște fu piramida. Douăzeci de metri la bază, douăzeci de metri Înălțime: edificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iubit viața, am fost o fire sensibilă, afectuoasă, și Întotdeauna mi-a plăcut să fac dragoste. Însă ceva n-a mers; ce anume, nu prea Înțeleg, Însă ceva n-a mers În viața mea. Bruno Își strânsese cortul, Își dusese bagajul În mașină; ultima noapte dormi În rulotă. Dimineața, Încercă s-o penetreze pe Christiane, dar eșuă, se simțea tulburat și nervos. — Ejaculează pe mine, Îi spuse ea. Își Întinse sperma pe față și pe sâni. — Să vii să mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de femei diferite. E posibil. Știu că nu crezi, dar Îți repet: e posibil. Am un prieten doctor, o să ne dea un certificat medical. Ajunseră În gara Agde luni dimineața, luară un taxi până În sectorul nudiștilor. Christiane avea foarte puține bagaje, nu avusese timp să se Întoarcă la Noyon. — Va trebui să-i trimit niște bani lui fiu-meu, spuse ea. Mă disprețuiește, dar sunt silită să-l mai suport câțiva ani. Mă tem numai să nu devină violent. Se Întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din beton cenușiu, Înalt de trei metri, În care erau suprapuse alveolele funerare; jumătate din ele erau goale. Lucrătorul mai vârstnic se uită În registru, se Îndreptă spre alveola 632; În urmă, colegul său Împingea sicriul pe un căruț de bagaje. Era umed și rece, Începea chiar să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul și-l introduseră În alveolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zări În dreapta silueta halucinantă a satului Peillon, cățărat pe stânci. Străbăteau așa-numitul hinterland al Nisei; oameni din Chicago sau Denver veneau să-i admire frumusețile. Intrară apoi În defileul râului Roya. Djerzinski coborî În gara Fanton-Saorge; nu avea nici un bagaj; era sfârșitul lunii mai. Coborî În gara Fanton-Saorge și merse pe jos vreo jumătate de oră. La jumătatea drumului, trebui să treacă printr-un tunel; circulația automobilelor era inexistentă. După Ghidul drumețului pe care-l cumpărase la aeroportul Orly, satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rabinul. Legat, argumentat, solid. Are zvâc. Poate fi o religie OK. — Așa scurt? a Întrebat imamul. N-ar trebui să mai băgăm niște revelații, ceva? Măcar o halucinație. — Dacă ne lungim, n-o să mai fie pliant, ci carte. O să-ngreuneze bagajul misionarilor și-o să fie mai greu de Împărțit la semafor. În plus, cine mai deschide o carte În ziua de azi? și-a manifestat reținerea Padre C. — Bun, dar trebuie să existe un motiv. Până la urmă, de ce s-a revoltat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca o marionetă cu sforile Încâlcite. S-a Împiedicat și s-a lovit de ceva, răsturnând un snop de stinghii rezemate de perete. A urmat o Înjurătură pe care, În ciuda impresionantului bagaj cultural pe care-l dețin În domeniu, n-o mai auzisem nicicând, iar apoi un toc și-a luat zborul În direcția mea. — Mi-e foame. E ceva de mâncare? a Întrebat ea, cu o voce blândă ca piatra de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grădină se opintea în plug un bou roș, alături de altul pórumb. Din botul celui roș curgea în brazdă o spumă albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub tufe și escortat la gară. Pentru mine școala nu începea atrăgător. Ulițele pe care le băteam acuma zilnic îmi păreau murdare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
erau groase ca un caltaboș și cădeau la fel de greu la stomac unor rafinați. Iar rafinații eram noi, cei care nu sufeream nici filmele lui Danieliuc, nici Balanța lui Pintilie, nici parabolele transpirate ale lui Pița. Românești, prea românești. Având un bagaj de asemenea frustrări, C.a. jinduia de fapt nu la acțiune politică, ci la readucerea limbajului politic În artă. De cele mai multe ori nu ne-a ieșit, deși o vreme am fost mari cititori de Maiakovski și Neruda. De cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul, lordul, un corn englez. Ridică mâinile să împrăștie ultimele perdele ale somnului. — Te-ai sculat prea devreme, probabil. De-asta ai readormit, spunea colegul. Ți-am văzut bagajul deja făcut. Mi-am închipuit că ai ieșit. — Da, de ieri... reuși să bâiguie. Ar fi vrut să-și amintească vreun amănunt, firele vre unei întâmplări care îi legase, gândurile nu îl serveau, nici glasul nu-și recăpătase puterea. Doar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-și amintească vreun amănunt, firele vre unei întâmplări care îi legase, gândurile nu îl serveau, nici glasul nu-și recăpătase puterea. Doar auzul, auzul insuportabil capta, de departe, urletul de junglă al zilei care-și trezea fiarele. Am coborât bagajele. Le-am lăsat la recepție. Credeam că îți bei deja cafeaua, continuă domnul din fotoliul de-alături. Reuși să-l vadă. Bust lat, gât scurt, ceafa masivă, mâinile placide, îngrijite. Negrul iute al privirii și zâmbetul timid, neterminat. Vestminte apretate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se celor din tren care Începuseră deja să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe culoarul Îngust, Închise fără zgomot ușa compartimentului. Apoi rămase o clipă pe loc și privi Înapoi nehotărît. În semiîntunericul compartimentului conturul ireal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cealaltă să vorbească. Domnișoara Turner rupse tăcerea: — Ei, asta Înseamnă că n-o să ne mai vedem, nu-i așa? — De ce? Întrebă domnișoara Blake. Nu vă mai Întoarceți pe la hotel Înainte de plecare? — Nu, nu cred, răspunse domnișoara Turner. Ne-au dus bagajele la gară și cred c-o să mergem direct acolo la Întoarcere, adică noi, fetele din grupul meu. — Atunci Înseamnă că n-o să ne mai vedem, zise domnișoara Blake cu glasul său monoton și fără inflexiuni. De fapt, pînă cînd ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]