11,436 matches
-
colegi de-ai săi au sintetizat genomul bacteriei "Mycoplasma mycoides", după care l-au ansamblat în interiorul unei celule de drojdie. Apoi, au transplantat genomul în celula unei specii înrudite, "Mycoplasma capricolum". După ce noua celulă a trecut prin procesul de diviziune celulară, celulele din colonia bacteriană nou-creată conțineau în exclusivitate proteinele caracteristice M. Mycoides. Reușita cercetătorilor de la Institutul J. Craig Venter a reprezentat un prim pas spre dezvoltarea și testarea unor noi variante ale organismelor existente. „Metoda pe care am conceput-o
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
unică în lumea virusurilor, cea a unui filament. Cu toate acestea, numeroase configurații, cum ar fi forme în "6", forme circulare, forme în "U" sau în "ac de păr" și forme ramificate sunt frecvent observate atât în culturile de linii celulare, cât și în secțiunile histologice ale organelor infectate. Virusul Marburg are adesea o formă circulară, în timp ce virusul Ebola are mai frecvent o formă de filament lung în formă de "U" sau "6". Virusurile Ebola și Marburg au aproximativ 80 nm
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
sau șase (la virusul Ebola) reziduri de uridină. Situsurile de poliadenilare (polyA), similare cu cele observate la virusurile din genurile Paramyxovirus și Morbillivirus, funcționează ca o matrice pentru adăugarea unui cozi poliadenilate la extremitatea 3' a ARNm viral prin mașinăria celulară. Regiunea Leader, alcătuită din 55 de nucleotide la virusul Ebola și 48 de nucleotide la virusul Marburg, începe de la prima nucleotidă a genomului viral și se extinde până la semnalul de inițiere a transcripției nucleoproteinei NP. Ea conține prima parte a
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
GP solubilă (GPS sau sGP) (50-70 kDa) este o proteină nestructurală. Are activități distincte de cele ale glicoproteinei GP structurală: 1) probabil de inhibiție la nivel efector umoral, blocând Ac (anticorpii) dirijați anti GP; 2) induce energie la nivel efector celular; 3) activitate imunosupresoare corelată cu concentrații mari, la pacienții cu sfârșit letal și absență a răspunsurilor imune; 4) inhibă activarea timpurie a neutrofilelor, prin atașare la CD16b. Proteinele VP40 și VP24 sunt considerate proteine matriceale, datorită poziției în genom, caracterului
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
fibroblastelor și endoteliocitelor. Viremia se observă la maimuță la 24 h după inoculare, iar la bolnavi după 4-5 zile, replicarea virală fiind prezentă în toate organele într-un interval de 6-8 zile, cu producere masivă de virus infectant și liză celulară. În țesuturi și organele interne virusul se multiplica în organele limfoide secundare și în hepatocite, apoi, în faza terminală, infectează alte celule cum ar fi celulele endoteliale și epiteliale și fibroblastele. La babuin, examenele biochimice relevă disfuncții hepatice și renale
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în fazele acute ale bolii, proaspete sau depozitate (- 70 °C), pe culturi de celule Vero de țesut renal de maimuță. Liniile de celule Vero (mai ales clona E6) și MA-104 s-au dovedit cele mai sensibile și utile tipuri celulare pentru propagarea și testarea izolatelor proaspete și pentru pasajul în laborator al speciilor de filovirusuri. Linia de celule Vero este sensibilă atât pentru virusul Marburg, cât și pentru virusul Ebola, iar linia MA-104, de rinichi fetal de maimuță Rhesus
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
testarea izolatelor proaspete și pentru pasajul în laborator al speciilor de filovirusuri. Linia de celule Vero este sensibilă atât pentru virusul Marburg, cât și pentru virusul Ebola, iar linia MA-104, de rinichi fetal de maimuță Rhesus, ca și linia celulară SW-13, pentru ebolavirusulul Sudan și ebolavirusulul Zair. Mai puțin susceptibile sunt linia BHK-21 și culturile diploide MRC5. Efectul citopatic apare de obicei la intervale de 2-7 zile, dar în majoritatea cazurilor sunt necesare pentru exprimarea acestuia pasaje oarbe. Izolarea primară
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Sudan și ebolavirusulul Zair. Mai puțin susceptibile sunt linia BHK-21 și culturile diploide MRC5. Efectul citopatic apare de obicei la intervale de 2-7 zile, dar în majoritatea cazurilor sunt necesare pentru exprimarea acestuia pasaje oarbe. Izolarea primară prin utilizarea culturilor celulare produce rareori un efect citopatic specific, astfel încât dovezile de infecție se bazează pe apariția incluziilor citoplasmatice, evidențiate prin imunofluorescență la 2-5 zile după inoculare, utilizând antiser policlonal sau anticorpi monoclonali specifici pentru specia virală. Antigenele virale se identifică prin imunofluorescență
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
efect citopatic specific, astfel încât dovezile de infecție se bazează pe apariția incluziilor citoplasmatice, evidențiate prin imunofluorescență la 2-5 zile după inoculare, utilizând antiser policlonal sau anticorpi monoclonali specifici pentru specia virală. Antigenele virale se identifică prin imunofluorescență directă în monostraturile celulare, iar în lichidele de cultură prin ELISA de captură sau RT-PCR; mai rar prin RFC, iar virusul prin microscopie electronică. Unele specii virale, cum ar fi ebolavirusulul Sudan, sunt dificil de cultivat pe culturi primare, reușita fiind ameliorată prin inocularea
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
a oxida endogen componenții sanguini și țesuturile umane, din moment ce ozonul este capabil de oxidarea compușilor organici în mediul atmosferic. Introdus prin perfuzie ozonul produce specii reactive ale oxigenului sau radicali liberi. Supraabundența acestora, este cunoscut, cauzează stress oxidativ și deteriorări celulare și este implicată în dezvoltarea unor boli degenerative. Niveluri mari ale ozonului inhalat sunt toxice, totuși inhalarea unei singure doze de concentrație scăzută nu prezintă pericol. Cele mai serioase complicații raportate referitoare la utilizarea acestei terapii includ dezvoltarea unor forme
Ozonoterapie () [Corola-website/Science/332665_a_333994]
-
de acțiune sunt folosite pentru a facilita comunicarea intercelulara și activarea proceselor intracelulare. Aceste fenomene fiziologice ale potențialului de acțiune sunt posibile datorită canalelor ionice dependente electric ce permit echilibrarea potențialului produs de gradientul electrochimic pe ambele părți ale membranei celulare. Păsările migratoare călătoresc folosindu-se parțial prin orientare față de liniile câmpului magnetic terestru, în timp ce alte viețuitoare, de regulă marine, dețin senzori specializați care le creează un anume simț de detectare a câmpurilor electrice. O utilizare extremă a electromagnetismului la animale
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
de asemenea, că unicontele (uniflagelatele), au conservat această organizare ancestrală, în timp ce bicontele (biflagelatele) descind de la un strămoș care a dobândit un al doilea flagel, unul fiind anterior, altul posterior. Bicontele sunt caracterizate, de asemenea, printr-un proces particular în timpul diviziunii celulare: corpuscul bazal nou format devine în mod constant corpuscul bazal anterior, în timp ce corpuscul mai vechi (cel moștenit de la celula mamă) formează corpuscul bazal posterior. Astfel, aceste caractere derivate combinate cu fuziunea genei DHFR-TS (care codifică dihidrofolat reductaza - DHFR și timidilat
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
ale retinei. Este realizat cu ajutorul unui electroretinograf în timpul unei electroretinografii. Retina permite acuitatea vizuală. Este compusă din celule specializate în fotorecepție: celulele cu bastonașe și celulele cu con. Ele absorb lumina și convertesc energia luminoasă în energie electrică, mulțumită perturbărilor celulare. Retina este capabilă să lucreze cu lumină slabă (vedere scotopică) grație bastonașelor și cu lumină puternică (vedere fotopică) grație conurilor. În plus, există o altă diferență între cele două tipuri de fotoreceptori: conurile sunt sensibile la diferite culori, în timp ce bastonașele
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]
-
mamiferelor de tip XY. Diferența constă în faptul că în sistemul cromozomial ZW specific păsărilor, peștilor, unele crustacee, reptile, sexul este determinat de către ovul, pe când în sistemul XY, specific mamiferelor, sexul este determinat de spermatozoizi. În cazul partenogenezei, prin diviziune celulară haploidă, un singur caracter cromozomial de transimte, ouăle care primesc gena Z devin de tip ZZ(mascul), cele care primes un W si devin de tip WW, nu se pot dezvolta, așadar prin partenogeneză numai masculii se pot dezvolta. Se
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
imbătrânire, un organism acumulează distrugerea propriilor macromolecule, celule, țesuturi și organe. În mod specific, îmbătrânirea este caracterizată și se crede a fi cauzată de "instabilitatea genomică, uzura telomerilor, modificările epigenetice, pierderea de proteostasis, dereglarea senzorului de nutrienți, disfuncția mitocondrială, maturitatea celulară, de epuizarea celulelor stem și de modificare comunicării intercelulare." Daunele oxidării conținutului celular, provocate de radicalii liberi, se crede că contribuie la îmbătrânire, de asemenea. Longevitatea maximă dovedită a unui om este de 122 de ani, în cazul Jeannei Calment
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
specific, îmbătrânirea este caracterizată și se crede a fi cauzată de "instabilitatea genomică, uzura telomerilor, modificările epigenetice, pierderea de proteostasis, dereglarea senzorului de nutrienți, disfuncția mitocondrială, maturitatea celulară, de epuizarea celulelor stem și de modificare comunicării intercelulare." Daunele oxidării conținutului celular, provocate de radicalii liberi, se crede că contribuie la îmbătrânire, de asemenea. Longevitatea maximă dovedită a unui om este de 122 de ani, în cazul Jeannei Calment, care s-a născut în 1875 și a murit în 1997, în timp ce durata
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
În biologie celulară, transportul membranar se referă la totalitatea proceselor sau mecanismelor care au legătură cu trecerea substanțelor dizolvate cum sunt ionii și moleculele mici prin membrane. Poate fi activ sau pasiv. Transportul activ se face contra sensului gradientului de concentrație sau a
TranSport membranar () [Corola-website/Science/333360_a_334689]
-
asistentul său, Fritz Strassmann, respectiv explicată teoretic în ianuarie 1939 de alți doi fizicieni germani ai timpului, Lise Meitner și nepotul său, Otto Robert Frisch. Ideea numirii procesului de fisiune nucleară se datorește lui Frisch, prin compararea procesului cu diviziunea celulară a ființelor vii. Explicația criticalității a fost făcută ulterior descoperirii fenomenului de fisiune de catre Lise Meitner și Otto Robert Frisch, iar mai apoi completată (și determinată complet, teoretic și practic, pentru uraniu și plutoniu) de fizicieni ai Proiectului Manhattan. Când
Masă critică () [Corola-website/Science/334677_a_336006]
-
(n. 1 mai 1942, Drajna de Jos, Prahova - d. 2 iulie 2014, București), a fost cercetător științific gr.II, doctor în biologie celulară. A descoperit cordocitul, un fenotip special de celulă interstițială în creierul uman și a demonstrat că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge. A inițiat și condus cercetările privind rolurile morfologice potențiale ale acestei celule pentru neuroprotecție
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
Clinic „Gh.Lupu”, Clinica de Dermatologie, București (1993-1994); cercetător științific principal gr.II la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale „Victor Babeș”, Departamentul de Patologie Ultrastructurală, București (1994-2006). Doctorat în Biologie, Universitatea din București, specialitatea Biologie Celulară (1973-1976). Teza de doctorat intitulată: "Ultrastructura stărilor precanceroase ale pielii și a tumorilor cutanate maligne", (1976). Cercetător științific la Institutul de Neurofarmacologie „Rudolf Magnus” și Institutul de Biologie Moleculară și Biotehnologie Medicală, Universitatea din Utrecht, Olanda (1991-1992). În perioada 2008-2012
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
provenite din cordocite; 3. A demonstrat pentru prima dată în literatură, prin microscopie electronică de transmisie, că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge; 4. Identificarea prin microscopie electronică de transmisie a unui nou tip de moarte celulară programată autoschizică, cât și a unui mecanism de supraviețuire celulară care implică membrana celulară; 5. Realizarea studiului experimental electronomicroscopic al acțiunii protective a Gerovitalului H3 asupra pielii; 6. Realizarea unui studiu prin microscopie electronică privind deosebirea dintre hematomul și hemoragia
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
literatură, prin microscopie electronică de transmisie, că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge; 4. Identificarea prin microscopie electronică de transmisie a unui nou tip de moarte celulară programată autoschizică, cât și a unui mecanism de supraviețuire celulară care implică membrana celulară; 5. Realizarea studiului experimental electronomicroscopic al acțiunii protective a Gerovitalului H3 asupra pielii; 6. Realizarea unui studiu prin microscopie electronică privind deosebirea dintre hematomul și hemoragia cerebrală; 7. Introducerea conceptului de „intimom” sau „miom” în clasificarea
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
de transmisie, că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge; 4. Identificarea prin microscopie electronică de transmisie a unui nou tip de moarte celulară programată autoschizică, cât și a unui mecanism de supraviețuire celulară care implică membrana celulară; 5. Realizarea studiului experimental electronomicroscopic al acțiunii protective a Gerovitalului H3 asupra pielii; 6. Realizarea unui studiu prin microscopie electronică privind deosebirea dintre hematomul și hemoragia cerebrală; 7. Introducerea conceptului de „intimom” sau „miom” în clasificarea leziunilor intimale ale aterosclerozei
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
intimom” sau „miom” în clasificarea leziunilor intimale ale aterosclerozei, termen acceptat de neurochirurgi; 8. Descrierea pentru prima dată pe plan internațional a sarcomului intimal cu migrarea transmurală a celulelor tumorale; 9. Inițierea, elaborarea și susținerea unui curs facultativ de „Patologie celulară” pentru facultățile de Medicină Generală și Stomatologie - Universitățile: Ecologică, Titu Maiorescu și Hyperion (1992-2000); 10. A scris pentru prima dată în România o monografie a unui organ în condiții normale și patologice, prin studii de microscopie electronică: "Ultrastructura pielii umane
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
în această săptămână în regiunea talusului și a maleolelor. Sustentaculum tali se dezvoltă ferm și talusul migrează din poziția sa anterioară, fiind ancorat între maleole, dintre care cea laterală crește mai mult decât cea medială. La sfârșitul perioadei embrionare, regiuni celulare dense numite interzone constituie structuri din care se vor forma viitoarele articulații. Începutul etapei de osificare este semnalizat de penetrarea vasculară a modelelor cartilaginoase, penetrare care începe la nivelul talusului sub forma unei vacuolizări (stadiul de 43 mm). La embrionul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]