13,496 matches
-
oameni. Cea mai mare parte din conversațiile unui utilizator de Skype (80%) sunt cu doar două persoane. Prietenii noi Andreea Retea se descrie drept un facebookist pasiv. „Mă uit să văd ce fac alții“, spune ea, ceea ce le poate părea ciudat celor care o știu drept Andressa, unul dintre primii bloggeri vedetă din România. Pe blog, Andreea Retea povestește despre ea. Pe Facebook, „mă uit cel mai adesea la foști colegi de școală sau de serviciu, îmi place să văd cum
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Odessei. L-oi fi zărit poate evoluând deasupra capului meu în lupte aeriene la Țiganca, sau la nord de Odessa... Ne relatează în capitolul acela cu mare admirație și dragoste performanțele eroice ale sublocotenentului Constantin Catrina. Mă surprinde însă observația ciudată pe care o face însuși Vizanty în relatarea morții lui Catrina: "Pe fiece zi sublocot. Catrina era mai nerăbdător, mai îndârjit, dorea să se întâlnească și să se bată cu vânătorii inamici, dar duelul mult așteptat nu venea. Nu-și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pentru eroul nostru aviator, servanții mitralierelor de la sol care erau atacați în picaj "loveau mișelește" când trăgeau în avionul atacant!! Infanteristul din mine, care a trăit atacuri în picaj ale unor escadrile de Sturmovik-uri, e revoltat de o atât de ciudată interpretare, cvasi-medievală, a cavalerismului. Oare servantul de mitralieră nu-și făcea și el datoria patriotică, cu riscul vieții?! Bizară observație. După campania noastră până la Odessa (la care am participat și eu, la nivelul cel mai de jos în toate sensurile
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ale cărui aventuri picante au interferat cu politica și cu literatura română de la finele veacului al XIX-lea. Fiica pilotului îmi povestește ceva despre el, în anul de grație 2010: În familie s-a păstrat amintirea unui personaj extravagant si ciudat, numit Andrei Vizanti (1844-?), un stră-străunchi de al tatei. Acesta, care poate fi gasit în Istoria literaturii române a lui Călinescu, catalogat drept "intrigantul", "dușmanul" lui Maiorescu sau al lui Eminescu (de fapt, fiind din partida liberală, evident era opus
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
se terminase cu câtva timp în urmă (în Europa la 9 mai 1945). Reîntors în țară din Vest la 1 august. Primul contact cu o atmosferă, o ambianță încă neprecizată, necunoscută, îndoielnică. Apoi ... 23 August, prima sărbătorire a unei aniversări. Ciudată aniversare, bizară sărbătorire. Proclamată sărbătoare națională și denumită: ziua eliberării... Ce fel de eliberare? Eliberarea a peste un milion și jumătate de tineri de viața lor? Eliberarea unui mândru popor de demnitatea lui? Eliberarea unui neam cu obârșie de două
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ist da? (Cine-i acolo?), întreb eu în germană. Sie mussen Sagen: wer sind sie? (Dvs. trebuie să spuneți: cine sunteți?) îmi răspunse el tot în germană. Încet, mă apropii de ușă și disting un militar, într-o uniformă cam ciudată. În mână ținea o mătură cu coadă și într-o poziție oarecum de apărare. Mătura mă liniști totuși și întreb: unde suntem și cui aparține baraca. Se uită la mine intrigat și chiar amuzat, mă privește din cap până la picioare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
colorate și gureșe, la bizarerii fizice și psihice, la destine romanești, la kitsch, la răsfățuri orientale și la neseriozitatea reconfortantă. În paginile sale, găsești ișlerul la aceeași masă cu cataiful. Mutările dintr-o locuință în alta, nenumăratele personaje secundare și ciudate care invadează pagina (puține celebre, ca Blaga, Ștefan Bezdechi sau Țuțea), prietenii fără nume, reținuți de câte o amintire nostalgică, au această dublă culoare, de nord și sud laolaltă. În „rătăcirile elevului Negoițescu“, intră nu numai descoperirea sexualității, ci și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu știa românește și care de altminteri era o rarisimă apariție, când, pentru a ieși în oraș, trebuia să străbată curtea: o femeie de vreo cincizeci de ani, totdeauna în negru, delicată și aparte, pentru mine cât se poate de ciudată (poate mă impresiona și titulatura ei nobiliară), deși nu mi inspira teamă, ci doar o indicibilă sfială. Mult mai târziu, văzând într-o publicație franceză imagini de la reprezentația pariziană a piesei lui Pirandello Cosí è (se vi pare), mi-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Cristea (mai târziu, l-am identificat cu ziaristul de extremă-stângă mort în 1958, certat cu partidul din cauza Basarabiei, a cărei anexare de către sovietici n-o aproba), figură grav amară, uscată (nu mi l-am putut niciodată imagina zâmbind), reflecta o ciudată tristețe: se mai șoptea că, din cauza vicisitudinilor lui politice, îl părăsise soția. Degetele galbene de țigară, tuse seacă, ușoară spumă albă la comisura buzelor, lecțiile lui erau de o sobrietate care nu-ți dădea nici un îndemn: le ținea fără interes
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
iudeo-masoni“ (am fost uluit deunăzi, descoperind într-o gazetă din România un interviu acordat de Petre Țuțea nu mult înaintea morții, în care sărmanul om mai vorbea, cu naiva convingere a cuiva de o viață întreagă afectat de un morb ciudat, de „iudeo-masoni“ ca de o actualitate și făcând elogiul lui Corneliu Codreanu, ca și cum ar fi fost scuturat de un acces). A apărut și o revistă studențească, intitulată Curțile dorului (după un titlu al lui Blaga), din al cărei colegiu de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu am reușit să aflu niciodată sentimentul ființei iubite. În afară de dorință, nu am trăit niciodată intimitatea corporală deplină, saturată, nici uranist, nici heterosexual - fie că atunci când am dorit nu a fost posibil, fie că atunci când lucrul s-a întâmplat o ciudată rezervă fizică m-a împiedicat. Așa că, deși țâșnind dintr-o sexualitate bogată, sălbatică, precum dintr-un profund izvor de energie cosmică, iubirea o cunosc în primul rând în mod ideal. Beatitudine nu am avut decât o singură dată, într-un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Ministerul Afacerilor Externe, HYPERLINK "http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=5062" www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=5062). În România FIDA se derulează prin structuri bancare precum BCR și Romexterra, având unele condiții, să spunem, ciudate de aplicare: „Activitatea de creditare se va concentra în principal pe beneficiarii situați în zona de munte și deal a județelor eligibile; totuși, proiectele localizate în zonele urbane și/sau zonele de șes din aceste județe vor fi eligibile dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Simțeam doar foame și parcă nu eram eu. Nici acum nu sunt. Parcă pluteam pe deasupra lucru rilor, ca atunci când are loc moartea aparentă. Și cel mai mult m-a șocat că nu simțeam nimic. Ochii mei vedeau frumusețea vegetației, copacii ciudați, floriile necunoscute, ruinele și clădirile antice. Vedeam belșugul din magazine și mulțimea de obiecte noi, dar nu simțeam nimic. Eram uimită. Nu mai aveam lacrimi, nici gânduri. Nu mai eram eu! Nu mai eram eu! Nu mai eram eu? Scrisoarea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
tractorului urma să o facă în toamnă, din vânzarea lor. O grindină le-a făcut o pagubă de vreo 30 de milioane. Pentru asta a venit, a strâns banii și s-a întors. Bieții noștri țărani! Dar știi ce-i ciudat? Italianca la care a muncit era invi dioasă că pleacă. Nu se bucură când reușești să rezolvi o problemă în țară. Nu, starea ta de necaz îi ajută, pentru că așa au pe cine cumpăra. Nu ai voie să te rupi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lună, septembrie sau aprilie e același lucru. Te obișnuiești cu dorul înăbușit și cu perna altuia. La un moment dat am privit în jur și am văzut că e frumos. Străzile vechi și înguste, menestreli cu pălăria la picioare, flori ciudate, politețea oamenilor, clădiri monumentale, catedrale și opere de artă celebre. Când înveți despre Colosseum, nu te gândești că l ai putea vedea vreodată. Când ești la un pas de casa lui Leonardo da Vinci ți se pare de necrezut. La
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
decât să aprobăm în tăcere! Părinții noștri vor muri cu capul plecat, iar noi suntem umi liți de o viață, ce rost mai are să ridicăm fruntea tocmai acum? „Fetele” din Est sunt poloneze, românce, bulgăroaice, ru soaice... Au o lumină ciudată în ochi, o tristețe fără asemuire. Au văzut multe, au simțit că libertatea nu e pentru ele. O, da, ar dori să fie la fel, dar vor pleca mereu ochii în fața bogaților și vor accepta muncile cele mai umile. Între
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pentru întâia oară în viața lui, nu s-a putut împiedica să verse câteva lacrimi asupra deșertăciunii gloriei literare și a lucrurilor omenești îndeobște. Domnul de Fontenelle a observat și l-a întrebat de ce plânge. „M-a cuprins un sentiment ciudat“, i-a răspuns Domnul Diderot. La cuvântul „sentiment“, Domnul de Fontenelle l-a oprit și-a spus, surâzând: „Domnule, sunt optzeci de ani de când am surghiunit sentimentul în poezia pas torală.“ Răspuns numai bun să usuce lacrimile pe care dragostea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ale omului în societate, iar rușinea ne face să ne temem de dispreț chiar și din colo de moarte, din câte ne spune Domnul Diderot într-una dintre scrierile sale care stă să apară. Era o vorbă cu atât mai ciudată în gura Domnului de Fontenelle, cu cât îi plăcea peste măsură de mult să fie lăudat. În privința aceasta accepta orice, și el, spiritul cel mai ingenios, cel mai epigramatic, cel mai rafinat în materie de galanterie, nu se ofensa câtuși
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
răspuns. „Nu, nici vorbă“, mi-a spus cu un surâs ironic și forțat. Răspunsul acesta m-a rănit; era extrem de nedrept. Eram foarte tulburată, și, în ciuda puținei mele experiențe, întrezăream destul de limpede adevărul. M-am liniștit la gândul că această ciudată indispoziție a lui Rousseau se va risipi neîntârziat și am simțit că nu aveam ceva mai bun de făcut decât să mă prefac că n-am remarcat-o. S-a ridicat cortina; spectacolul a început. Tot interesul meu s-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
însă că, tocmai în timp ce prevestea dezastrul monarhiei, avea ideea cea mai înaltă despre soarta viitoare a națiunii. Se poate vedea în Scrisorile către maiorul Mauvillon că o credea în stare să înfrunte întreaga Europă, și această corespondență conține câteva pasaje ciudate, care dovedesc întinderea orizontului său politic. În 1782, i-a întâlnit la Neuchâtel pe exilații noștri din Geneva și le-a vorbit despre Adunarea generală a Stărilor Franței ca despre un eveniment care nu avea cum să nu aibă loc
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îmbătat de victorii, a făcut greșeli enorme, frapante pentru oricine: Domnul de Talleyrand le-a observat, probabil ca toată lumea; asta nu indică în nici un fel o viziune de linx. În catastrofa ducelui d’Enghien s-a compromis într-un chip ciudat; s-a înșelat în privința războiului cu Spania, din 1808, deși mai târziu a vrut să-și tăgăduiască sfa tu rile și să-și retragă cuvintele. Totuși un actor nu este prestigios dacă este cu totul lipsit de mijloacele care fascinează
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ultimelor sale zile, s-a reînsuflețit pentru înmormântarea lui. Existau temeri de o demon strație populară, o acțiune în forță a tinerimii pentru a-l duce cu forța la Panteon. Eu făceam parte, împreună cu Berryer, care era acolo o apariție ciudată, din delegația Camerei însăr cinată să urmeze convoiul funebru. Era mulțime mare și o mare desfășurare de forțe ale gărzii naționale. Capul cortegiului a intrat cu sicriul în micul templu pro testant de pe strada Saint-Antoine și, în timp ce noi as cultam
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
coafată cu ceea ce se numea „părul pitoresc aranjat“, ceea ce însemna prost pieptănată; fără basma, cu o tunică de muselină albă foarte decoltată, cu brațele și umerii goi, nici șal, nici eșarfă, nici un fel de voal: toate făceau din ea o ciudată apariție într-o cameră de han, la amiază. Ținea în mână o rămurică înfrunzită pe care o rotea fără încetare între degete. Rostul rămuricii era să pună în evidență o mână foarte frumoasă, dar desăvârșea ciudățenia costumului ei. După trecerea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
măcar să intre în salon. De aici faptul că genevezii o detestau, fiind totodată aproape la fel de mândri de ea ca de lacul lor. A fi primit de Doamna de Staël era la Geneva un titlu de distincție. Viața la Coppet era ciudată. Părea la fel de trândavă pe cât de dezlânată; nimic nu era supus vreunei reguli; nimeni nu știa unde trebuie să te afli, să aștepți, să te aduni. Nu exista un loc anume atribuit vreunei ore a zilei. Toate camerele unora și ale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tăcut. Acest Degousée, care era un om foarte de treabă, avea figura cea mai patibulară și glasul cel mai cavernos care se pot întâlni. Știrea pe care o dădea, omul și tonul se însumau deci pentru a produce o impresie ciudată. Adunarea se agită o clipă, apoi se calmează; nu mai era nimic de făcut: sala era forțată. Lamartine, care a ieșit la primul zgomot, reapăruse la ușă cu un aer descumpănit; traversase culoarul central și se întorsese la banca lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]