11,663 matches
-
cei tineri se ascundeau când veneau controalele, alții nu se îmbrăcau în haina monahală pentru a-i deruta pe cei ce urmăreau călugării, au reprezentat o mare înțelepciune. Toți cei ce puteau fi un sâmbure de revoltă erau arestați și condamnați. Totodată s-a încercat recrutarea de stareți și starețe ca informatori ai Securității, ori și-au infiltrat oameni în mănăstiri care ofereau note cu tot ce „mișcă” în acel loc. Alteori Securitatea promova oameni incompetenți sau cu slăbiciuni, pentru a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
intempestive eram nevoit să stau numai în casă, departe de jocurile și plăcerile pe care iarna le oferă, cu dărnicie, copiilor. Cele câteva raiduri cu picioarele goale prin zăpada până la genunchi nu ne satisfăceau nici pe departe pe noi, copiii, condamnați să privim iama prin ferestrele mici și înghețate. Aici se cuvine o lămurire suplimentară. Opincile pentru copii erau făcute în casă, din piele de porc neprelucrată (un fel de șorici uscat) care erau puțin rezistente la purtat, dar cu mare
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Aduce bucurie, dar mai mult alean. Amintindu-le că iute timpul trece... Câte astfel de evenimente vor petrece? Dureros Când neputincioși și lipsiți de bucurii, Părinții au mai multă nevoie de copii, Fără milă ei sunt abandonați, Și la singurătate condamnați. Orizontul senectuții O dată cu apariția neputințelor și înmulțirea suferințelor, Dispar aspirațiile și ambițiile, Conturându-se treptat, și tot mai pregnant, Imaginea vârstnicului neputiincios și resemnat. Pașapoarte Ca individ, trăind în libertate, Omul are nevoie de două pașapoarte: Unul, pentru călătorii în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
barcă, încărcată cu prăzi luate la întâmplare: vase de teracotă și de cupru, rămășițe ale unor piese de mobilier, o grămadă de țigle. Cercetătorii au înțeles că cineva tăiase în mare grabă funiile și odgoanele, aruncase ancorele și trăsese corăbiile, condamnate să nu mai plutească niciodată, într-un loc unde malul era neted și puteau fi jefuite mai ușor de pe țărm, cu o grabă la fel de mare. Mai târziu s-a descoperit că obiectele și monedele rămase pe corăbii datau din epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stat înghesuite în camioane, deshidratate și treze tot timpul, vacile sunt aruncate la grămadă în grajdurile de lângă abator. Ca să le faci să urce rampa, trimiți vaca-fariseu. Așa i se zice. E o vită crescută la abator. Se amestecă printre vacile condamnate, apoi le conduce pe rampa spre locul de tăiere. Vacile speriate, îngrozite, nu ar merge în veci dacă nu le-ar deschide drumul această vacă-fariseu. În ultimul moment, înainte să cadă cuțitul, securea sau ranga de oțel, vaca-fariseu se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în lumină de știință și se explică în cele din urmă prin ea. "Științele spiritului", sau "științele umaniste", cum le numim astăzi, nu au așadar nici o autonomie, ele nu constituie corespondentul simetric al științelor naturii, cercetările lor se dovedesc provizorii, condamnate să cedeze mai devreme sau mai târziu locul unei alte cunoașteri, celei care, abandonând realitatea psihică, adică nivelul experienței umane, se orientează spre structurile sale ascunse, spre universul moleculelor și al atomilor. În cazul în care cultura ar avea drept
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să plece la San Diego și Tijuana, Russ Millard redactase un nou rezumat al anchetei, adus la zi. Raportul lui spunea că el și Harry Sears vor verifica dosarele de la Cazier și de la Moravuri, ca să afle distribuitorii de material pornografic condamnați sau doar suspecți, și vor căuta TJ casa unde se făcuse filmul acela porno. Vogel și Koenig nu reușiseră să-i dea de urmă „mexicanului“ Lornei Martilkova în Gardena și se deplasau și ei la Tijuana, tot pentru investigații legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Zilpa vorbind despre propria ei zeitate, adică ceva ce se făcea doar pe patul de moarte. Sora lor se simțea la capătul puterilor și avea vocea înecată în lacrimi în timp ce le spunea: - Și voi, surori ale mele, sunteți și voi condamnate. Zeitățile voastre sunt legate de locul acesta. Aici suntem cunoscute și aici știm cum să ne servim idolii. Să plecăm va însemna să murim. Sunt sigură de asta. Se lăsa tăcerea. Bilha era singura care se încumeta să vorbească: - Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca și cum și-ar fi plimbat scheletele prin interioarele unor boabe de strugure sau de măceși. - Stăpâna acestei gospodării este cadru dicactic, mai turui brunețica o fărâmă din dresajul de ghid. - Și ce predă, fă? - Păi... engleza, franceza, literatura română, științele condamnate... Chiar în fața noastră se desfășoară, udate de curenții unor vibrații benefice, țărmurile veșnic însorite ale Cabinetului de Desăvârșire Pisihică... Deși se vedea că folosește frecvent denumirea respectivului Cabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvânt. - Psihică, analfabeta, răsuflă dinăuntru, parcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a născut Emily, jur că În fiecare lună s-au mai făcut niște cercetări care au dovedit cum copilul Îmi distruge perspectivele de carieră sau, și mai dureros, cum munca Îi distruge copilului meu perspectivele. Oricum ai privi-o, ești condamnată. Mă uit În schimb la pagina pentru femei și Încep să completez un test care se numește: Suferiți de stres? Vi se pare că ați suferi de vreuna dintre următoarele? a/ Insomnie? b/ Irascibilitate? Ce Dumnezeu s-a mai Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Iar eu dau din cap pentru că, În mod evident, nu pot să vorbesc. Cu Ben În cărucior și Emily țopăind lângă ea, Paula se Îndepărtează cu copiii. Cum m-aș descurca fără ea? 16.40: Sunt mai calmă. Calmul femeii condamnate. Nu pot face absolut nimic. Băncile sunt Închise pentru că e sărbătoare. Nu pot să vând nimic până marți. Nu are rost să stric restul excursiei. Mă dau jos din una dintre ceștile care dansează ale Pălărierului Nebun, când remarc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sunt lucrate În acest spirit; ceea ce face ca materia primă să fie economisită cu grijă. Dacă noi nu am ajuns Încă la acest nivel al științei, am făcut totuși unele progrese. Piesele grele de lemn din perioada imperiului sunt definitiv condamnate, ca, de altfel, și trăsurile greoaie, și sculpturile, cvasicapodopere care nu Îi satisfăceau Însă nici pe artist, nici pe omul de gust. Am apucat-o În sfârșit pe calea eleganței și a simplității. Dacă modestia averilor noastre nu Încurajează Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
simț, cu simț practic, crescută la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri și păr lung, pisicos, prins cu o bentiță. Bănuiam că existența lui Daphne îl împiedica pe Hawkins să mă forțeze să mă lansez în încercări nebunești, condamnate pierzaniei, cu țipete și urlete de a face lucrurile să meargă între noi. Totuși, trebuia să recunosc că imaginea pe care mi-o făcusem despre Daphne îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu pielea de mătase, Înveșmântată În roba Marelui Judecător coborât pe Pământ să ne ceară socoteală pentru toate păcatele, cele cu voie sau fără de voie, pentru toate nedreptățile și urâțeniile În care ne scăldăm, cu Înaintașii și urmașii noștri, deopotrivă, condamnați să Împlinim blestemele vechilor inocenți, căci nu În visurile visătorilor, ci În blestemele victimelor din trecut se află rădăcinile viitorului oamenilor și al lumii acesteia pornite de la Începuturi pe calea pierzaniei, din cauza răutății și a lăcomiei sale endemice, a patimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a decăderii, să le mai și fișeze. Ești, în fața lor, ceva între cerșetor-aurolac și cerșetorul-călugăr cu cartonul la gât adunând bani pentru Schitul Ciumăfaia. Mi-s dragi acești pierde-vară rătăciți printre cărți, siliți să le care ca pe o povară, condamnați să le păzească, să le numere periodic, să le plimbe din raft la lift, de la lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
focile care Îl Însoțeau pe culmea falezei abrupte decît pentru oricare om de pe lume și, bineînțeles, n-ar fi dat viața celui dintîi pentru cel din urmă. Și de fapt, Într-un anumit fel, se simțea identificat cu acei masculi condamnați la singurătate pînă În ziua morții, după ce fuseseră puternici, curajoși și stăpîni absoluți ai unui teritoriu și ai unui harem asupra cărora dominaseră cu o indiscutabilă forță. Zi după zi luptaseră Împotriva altor masculi mai tineri, Întotdeauna pentru posesiunea familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus, hotărît să-i țină În viață pe acei oameni chiar Împotriva voinței lor. Ar fi trebuit să vîslească zile, săptămîni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe blestematul ăla de țărm... Arătă Înainte. Dar nu ți-ai dat seama că nu există? Ți-am mai spus. Nu există răsărit... L-au luat; marea a Înghițit continentul; pămîntul a dispărut și nu mai sîntem decît noi trei, condamnați să plutim pînă la sfîrșitul timpurilor... De ce nu vrei să mă crezi? - Te cred, spuse el Întretăiat, obosit de efortul constant pe care-l făcea. Și dacă, În loc să stai trîntită acolo, ai veni aici și ai vîsli, ai fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
n-o luă în seamă. Își îndreptă degetul spre sculptor: ― Vreau să-ți spun ceva, tinere! În general, nu m-am omorât cu sfaturile. Oamenii trebuie să-și poarte singuri de grijă. Cine nu știe s-o facă e aprioric condamnat. Trăim însă împrejurări speciale și din nefericire sânt tot atât de amestecat ca și voi în povestea asta... bizară. Sculptorul începu să fredoneze ostentativ: ― Ce cauți tu în viața mea / De ce ai venit să-mi tulburi liniștea... Melania Lupu nu-și lua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să existe. Mulți bărbați s - au domesticit : gătesc, spală, calcă și, la nevoie, latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele, de orice fel ar fi, trebuie gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le - a spus angajaților răspicat că în firmă el este Alfa și Romeo. Dacă nu te temi de consecințe, înseamnă că ești bufon. Sub o guvernare corectă, e rușinos să fii sărac. Sub una proastă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e să existe. Mulți bărbații s-au domesticit: gătesc, spală, calcă și la nevoie latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele de orice fel ar trebui gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le-a spus angajaților răspicat că în firmă el este Alfa și Romeo. Dacă nu te temi de consecințe, înseamnă că ești bufon. Sub o guvernare corectă, e rușinos să fii sărac, sub una proastă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intelectual propus de Anton Petrovschi Bacopiatra a trăit triumful cognitiv al totalitarismului, încât confiscarea memoriei, încurajarea celui mai abject oportunism, tratarea cinică a trecutului, consimțământul tacit, conformismul cel mai obedient și răbdător, pierderea identității etc. îl transformă într-un învins condamnat să abroge însăși ideea de adevăr. "În libertate, intelectualii sunt mai productivi și mai eficienți, însă fericiți nu vor fi niciodată! Duc în spate o povară", scrie A.P.B., în deznodământul sămănătorist al romanului, care cu siguranță l-ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să se prelungească... Nu păreți foarte optimist. — Nu, firește... Chiar și așa, rămâneți în continuare aici, sacrificându-vă. Nu vă îndoiți niciodată de utilitatea muncii dumneavoastră? Nu vă pierdeți speranța, atunci când zăboviți gândindu-vă că această lucrare, cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta disciplină nu mai puteai să suferi, să te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
câștigat nimic prin realegerea lui Boc și nici teoria scamelor din buric, nu a ajuns la o dezlegare sigură, fiind amânată pentru următoarea Convenție a PDL. Eu mai am încă mari speranțe, nu în privința propășirii acestei țări, care parcă este condamnată, ci a scamelor din buric. Cred că sunteți de acord cu mine, nu-i așa? O scrisoare pierdută, găsită Cred că nimic nu este mai delicios pe lumea aceasta, decât să citești secretele altora. Să parcurgi cu privirea lacomă ceea ce
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]