14,288 matches
-
așadar, „adevăratul“ portret: luptător pentru independența țării și asigurător În interiorul ei al armoniei sociale. Principele ideal! Cu totul altă figură decât vampirul Dracula. Nimic nu-i mai interesant pentru logica imaginarului decât faptul că din același personaj istoric s-au desprins două mituri atât de diferite: pe de o parte, un simbol național și politic pentru români, pe de altă parte legenda gotică a vampirului. Cum va fi fost Vlad țepeș cel autentic? Principii Vlad țepeș ne conduce spre tipologia românească
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bătea joc de români? În fapt, ironia lui Caragiale este lipsită de răutate. Chiar dacă În ultimii ani ai vieții s-a stabilit la Berlin — preferând confortul cam anost al capitalei germane prea pitorescului și fantezistului București —, el nu poate fi desprins de mediul pe care l-a zugrăvit, privindu-l și lucid, din afară, dar și cu Înțelegere, din interior. În felul lui, Caragiale ilustra teza maioresciană a „formelor fără fond“. Românii se jucau de-a modernitatea, pe care nu aveau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Tot folclorul a fost sursa majoră de inspirație a lui George Enescu (1881-1955), cel mai de seamă muzician român, violonist, pianist, dirijor și compozitor. Enescu a compus rapsodii, simfonii și sonate, interpretate În Întreaga lume, dar care nu se pot desprinde de o tonalitate specific românească (numele Îi este Îndeobște apropiat de cel al ungurului Béla Bartók, la rândul lui autor al unei muzici „universale“, pe fond folcloric maghiar). Enescu a fost profesorul (venerat) al lui Yehudi Menuhin, care nu a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rămas mereu prizonierul unei furii demente indiferent cât de dulci erau condițiile exterioare ale vieții pe care o ducea. Și din cauza asta lumea constituia o amenințare pentru noi, de o manieră vagă și abstractă, din care nu reușeam să ne desprindem - harta dispăruse, busola fusese zdrobită, eram pierduți. Eu și surorile mele am descoperit o dimensiune lugubră a vieții la o vârstă neobișnuit de fragedă. Am învățat din comportamentul tatălui nostru că lumii îi lipsea coerența, iar în acest haos oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Și-i plăcea că știam. Asta mă înnebunea: câinele știa că știam că mă urăște și-i plăcea. Când mi-am întors privirile la Jayne, mă fixa cu atâta speranță, o expresie care friza nebunia, încât am vrut să mă desprind primul. Dar atunci Jayne mă împinse cu blândețe, zicând: - Suntem invitați la Allen, duminică. N-am putut să refuz. - Cred că o să fie... am sorbit din pahar, minunat. Nemaipomenit. De îndată ce plecă să-l aducă jos pe Robby, stomacul meu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și de responsabilă, încât nu puteam fi ofensat. - Nu, am zis cu jumătate de gură. Tocmai m-am trezit. - Promiți? întrebă ea. Ochii mei începeau să se umezească. Mă simțeam îngrozitor. Am strâns-o în brațe. Mă lăsă, apoi se desprinse foarte încet. - Promit. - Pentru că îi vei duce pe copii cu mașina la mall și ... Aluzia era transparentă, așa că nu mai trebui să sfârșească fraza. Mi-a observat reacția și m-a întrebat cu un ton jucăuș: Pot să te miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jucăuș: Pot să te miros? M-am decis să fiu și eu jucăuș. - E un examen ușor de trecut. Am suflat, apoi am sărutat-o. Lângă mine am simțit-o moale și mică. Zâmbetul i-a revenit când ne-am desprins, dar încă părea îngrijorată (va înceta vreodată?) întrebându-mă: - Și nimic altceva? - Iubito, ascultă, nu m-aș pune nici pe mine însumi în pericol, urcându-mă beat la volan, ca să nu mai vorbim de copiii noștri, bine? Fața i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre bibliotecă și l-am întrebat dacă nu cumva avea o țigară. Mi-a spus doar „Nu“ și că fumatul nu era permis în perimetrul școlii. Am încercat să fac o glumă, dar omul n-a zâmbit când s-a desprins de lângă mine și a dispărut în beznă. Un ornitorinc de rând, am gândit, mergând aiurea. Un ornitorinc de rând. Biblioteca avea două etaje și încadra una dintre laturile unei curți largi, ferestrele ei apărând ca niște panouri translucide emițând o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
emanând din, credeam eu, computerul lui. În capul scărilor m-am oprit, confuz, fiindcă ușa era deschisă, ceea ce nu se mai întâmplase, apoi am realizat că din moment ce Jayne și cu mine intrasem în casă fără să ne vorbim (s-a desprins fără un cuvânt de lângă mine, ducând în oficiul Martei coșulețul antistres primit la școală), Robby nu ne auzise venind. Înaintând în grabă spre ușa deschisă, am ezitat din nou pentru că nu voiam să-l sperii. Am privit cu multă precauție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
10/92. Noaptea în care murise tata. Doar sunetele hohotelor de plâns m-au scos din întunericul încremenit care înghițise totul, instantaneu. Eram într-o altă dimensiune acum. Tremurând, mi-am îndreptat din nou atenția asupra monitorului, incapabil să mă desprind de-acolo. Se agăță de masca de la chiuvetă, continuând să plângă. Am vrut să-mi întorc ochii când am văzut sticla goală de vodcă lângă chiuvetă. De undeva din casă The Sunny of the Street începu să se audă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar fi trebuit să știu din primul moment în care venisem la Registratură că a da de Clayton era dificil dacă nu imposibil. Investigația secretarei îmi dăduse un anume răspuns, însă un alt început fals mi se deschidea. M-am desprins încet de birou în timp ce secretara continua să mă studieze de parcă aș fi descins dintr-o altă lume. Cum nu-i oferisem nici o explicație pentru această pierdere de timp, fața ei se contractă cu nedumerire, apoi mă privi întrebător și zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochii de niște studenți, năuci și strâmbându-se, am lăsat capul jos și m-am repezit spre pub-ul din campus, The Café, adăpostindu-mă sub copertina de la intrare, ținându-mă de stâlpul de lemn, dar pe urmă mi-am desprins mâna, lăsând pumnul vântului să mă izbească de zid. Bătea atât de puternic încât un automat de lângă mine fu trântit la pământ. Când am privit în sus, printre pleoape, am zărit brațele ceasului din turn zbătându-se ca niște pendule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am aplecat să culeg povestirile studenților și atunci am înghețat: urme de pași înmuiate în cenușă. Aceleași urme pe care le văzusem nu demult pe mocheta din Elsinore Lane. Am înghițit în sec. - De ce? întrebă Kimball. - De ce...ce? Mi-am desprins cu greu privirea de pe urme și m-am ridicat să pun povestirile pe masa de lângă fereastra care dădea spre Commons. - De ce e ușor? - Pentru că sunt impresionați de mine. Am dat din umeri. Stau cu ei într-o sală, iar ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre mine. Continuam să dau din picioare. Și, fără nici un efort, gura înarmată cu dinți se afundă din nou în pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi pe stomac, iar atunci m-a mușcat din nou, un pic mai jos de locul pe care îl sfâșiase înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cateluței. Apoi o geantă de oraș, plină cu toate bunătățile. M-am Întrebat de ce atâta recunoștință? Pe lângă bunătatea lor, au și mari posibilități, câștigă mult cu arta!... I-am plimbat cu funicularul pe vârful Postăvarului, de unde cu greu i-am desprins. Vederea spre Predeal și toți munții Carpați din cotitură, este minunată. Am suit cu ei - tot cu funicularul -, Tâmpa, unde s-a construit de curând un restaurant „Panoramic”. Au rămas Încântați. Așa cred că veți fi și Dvs. cu soția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
drumul pe care Îl voi Întreprinde curând la Iași (aici mă tratez oftalmologic de câtva timp). Înțelegând situația delicată (starea sănătății, după cum am aflat la telefon), nu voi abuza de amabilitatea dv., deși, sincer să fiu, nu m-aș mai desprinde, la un taifas literar cultural, de dv., care mi-ați devenit afin spiritual; câte nu am avea să ne spunem!... Vă scriu din vreme, ca să aveți răgazul necesar a găsi documentele solicitate; scriu documente, pentru că am aflat, din studiu și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
prezent nu văzusem nimic de acest pictor, cu atât mai mult a fost bucuria de a vedea niște lucrări deosebit de valoroase și de proporții mari, care de altfel sunt deja În posesia diverselor muzee. Un colorit armonios, nici o exagerare, te desprindeai cu greu din fața panourilor cele mari! Am văzut și alte expoziții mai mici, care, Însă nu m-au impresionat prea mult, și la Piatra-Neamț am văzut o expoziție a unor pictori din Bacău, În afară de câteva portrete, restul era sub așteptări
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o plimbare nocturnă prin Lisabona, iar lui Andrei Bodiu i și-au rătăcit bagajele la Amsterdam și, evident, într-o astfel de stare de spirit, i-a pierit cheful de petrecere... VITALIE CIOBANU: Încerc să decriptez chipuri, să ghicesc identități, desprinzându-le din masa omogenă a convivilor. Primele clipe de derută, când nu cunoști pe nimeni și te învălui instinctiv într-un cordon de protecție, pentru că la rândul tău ești privit, iscodit, analizat cu aviditate. Nelly Möller este prima persoană cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și autoare a unei cărți de cântece pentru copii) și Inñs Pedrosa (jurnalistă și romancieră). Cu ultima am avut deja ocazia să discut, chiar să încrucișăm niște fraze polemice pe tema „iubirii” portughezilor pentru americani. Ceilalți abia urmează să se desprindă din grupul încă anonim al coechipierilor noștri. Până pe la 10, când ne vom urni din loc, asistăm la învălmășeala gării, facem poze pe întrecute pe fundalul unui mare afiș „Ler Lisboa”, așezat în fața garniturii de tren, cu colegii români și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
România au fost puternic stimulate din exterior, prin intermediul serviciilor speciale din mai multe țări... - Sunteți un scriitor care construiește mereu scenarii, istorii dintre cele mai imprevizibile. Ce credeți că se va întâmpla în următorii ani în țările care s-au desprins din fosta Uniune Sovietică și cum va evolua situația în regiunea Caucazului și a Asiei Mijlocii? - Este o întrebare extrem de grea. Nici dumneavoastră, care sunteți din Moldova și cu care am trăit împreună atâția ani în cadrul Uniunii Sovietice, nu puteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prins în vâltoare și fostul șef de stat, ca și „cultul personalității” sale! Ceaușescu, care în pușcăriile lor comune, pe la Caransebeș și prin alte părți, se pare că i-a fost ucenicul și prietenul cel mai fidel, până la slugărnicie, se desprindea în acest fel de protectorul și maestrul său politic, de Dej. Lumea, cum spuneam, era confuză: spera, dar nu îndrăznea să spere în același timp, deși, ca să zic așa, nu avea încotro!, trebuia să spere, dacă nu într-o răsturnare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ale secesiunilor. Și cu cât mai sincer va fi devotamentul față de o cauză, de o femeie, de un partid, de un crez, cu atât mai mare va fi distanțarea față de celelalte femei, partide sau întreprinderi. Burghezul devenit stalinist se desprindea de societatea burgheză. Creștinul care se convertește la islam se rupe de familia sa creștină. E mai ușor să scrii cărți "împotrivă" decât să faci altcum. O Biserică, se spune adesea, nu-i altceva decât o sectă care a reușit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
formula din document „lucrurile și întâmplările trecute” nu ne îngăduie să ajungem la concluzia că ea ar desemna prelungirea unor relații dintre domn și boieri, așa cum se stabiliseră ele în perioada de anarhie dintre 1432-1457. Singura constatare ce se poate desprinde din acest document e că avem de-a face cu relații personale dintre Ștefan și Mihul, iar nu cu relații dintre Ștefan și boieri. Făgăduindu-i lui Mihul că-i va întoarce toate moșiile, domnul pune și o condiție, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost Mihai. Barbu Câmpina s-a străduit să demonstreze că o mare parte din domnia sa Ștefan a fost la cheremul boierilor. Dar n-a îndrăznit să meargă până acolo încât să afirme că aceștia, răsculându-se după Baia, au desprins, timp de doi ani, o parte din țară de sub autoritatea domnului. A făcut-o însă Papacostea, ignorând (cu bună știință ?) scrisoarea lui Ioan Forgach. Fiind urmărit de Ștefan cel Mare, regele a trebuit să renunțe la tunuri. Dlugosz și autorul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era pregătit pentru lupta de apărare. Tradiția de luptă a românilor a fost una defensivă. Foloasele acestui sistem era cunoscut celor care participaseră la campania din 1450, care s-a soldat cu înfrângerea polonilor, sau de învățămintele ce se puteau desprinde din campania din 1467. Sintetizând experiența de luptă a înaintașilor, Neagoe Basarab îl sfătuia pe fiul său ca, în cazul în care era atacat de un dușman puternic: „pe copiii dregătorilor și ai țăranilor, pe toți să-i duci departe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]