14,928 matches
-
socialist), care are un competitor cu aceeași sursă de legitimitate (China comunistă) și care evoluează într-un sistem global în care există și alte mari puteri (mai ales Statele Unite). Intervenția hegemonului în sfera sa de influență este justificată de celebra doctrină Brejnev, a suveranității limitate, formulată în 1968. Aceasta prevede dreptul țărilor comuniste (de fapt, al Uniunii Sovietice) de a interveni prin orice mijloace, inclusiv militare, în momentul în care în vreunul dintre statele surori este amenințată orânduirea politică și socială
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
sociale, mai curând decât ordinea pură îl preocupă, proprietatea individuală, protejarea familiei, legalitatea și constituționalitatea sunt principiile sale centrale. Libertatea este pusă dea supra egalității. Orice fel de revoluție este respinsă cate goric, iar reforma însăși se cuvine, după această doctrină, să abjure manipularea socială, aspirația utopică, modelele artificial abstracte. Întrun cuvânt, este vorba aici de un liberalism în dialectică interacțiune cu niște continuități (percepute) ca permanențe, într un dialog cu o deschidere transcedentă, dialog menit să tempereze și să reorganizeze
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ierarhiei sociale simbolice. în afara acestor observații pertinente, eu cred că marea lovitură dată de regim în a expropria cunoașterea și în a încuraja valori dubioase a constat în favorizarea unei absențe a reflecției, de orice tip, privind demersul istoric. Proclamând doctrina națiunii socialiste, puterea a stimulat gândirea șablonată, „slabă” (nu în sensul lui Vattimo, ci tocmai dimpotrivă; „slabă” sau „precară,” din punctul de vedere al coerenței metodologice și al construirii interpretării). Gândirea a rămas „șablonată” în cazul cel mai fericit, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de cei ai lui Savin Bratu, unii speculând că acesta ar putea fi autorul sau inspiratorul articolului din sinteză. Astfel, T. Maiorescu „a urât socialismul și a susținut necesitatea reprimării răscoalelor țărănești din 1907 [...]. Bolliac a demascat semnificația reacționară a doctrinei estetice maioresciene chiar de la apariția revistei Convorbiri literare [...], însuși Xenopol va înfiera cosmopolitismul ideologic al lui Maiorescu”. Tratatul de filosofie apărut în același an (Istoria gândirii sociale și filosofice în România, Academia R.P.R., București, 1964) nu se ridică nici măcar la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în această privință: Andrei Oțetea (Iași) și Petre P. Panaitescu (București). Unele persoane au trecut de la rezistența tacită sau fățișă la colaborare, altele au acceptat doar mici compromisuri, în timp ce unii au refuzat constant orice apropiere de noul regim și de doctrina sa. în sfârșit, pe lângă ideologii și activiștii de formație au fost propulsați tineri istorici dornici de afirmare, onoruri și bani, chiar cu prețul compromiterii morale. Vom analiza în paginile următoare atât colaboraționiștii, cât și rezistenții, avertizând că ei fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
înainte se declarase ceva asemănător, dar totul rămăsese neschimbat. Probabil că și de această dată s-au gândit: vom trăi și vom vedea. în fond, declarația noastră la această întâlnire însemna o cotitură spre relații noi, renunțarea la așa-zisa «doctrină Brejnev», care nu a fost proclamată niciodată oficial, dar care practic definea atitudinea URSS față de țările aliate”. Fostul lider sovietic recunoaște că atunci când a preluat conducerea la Kremlin „comunitatea socialistă [...] nu era deja nici pe departe atât de omogenă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aceasta era datoria noastră - fără a ne amesteca în treburile interne, să dăm popoarelor din aceste țări posibilitatea de a se autodefini, să le ajutăm, eliberându-le de dictatul extern”. Așa cum nota, la rândul său, politologul rus Gheorghi Șahnazarov, „adevărata «doctrină Gorbaciov» față de țările Europei Centrale și de Est a devenit neamestecul, deși acestea nu au crezut dintr-o dată în acest lucru”. O opinie asemănătoare exprimă și politologul Andrei Graciov, fostul consilier pentru probleme de presă al lui Mihail Gorbaciov, care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Frontului”. “în paralel, scrie în continuare diplomatul sovietic, ambasadorul american a avansat o idee, chipurile aprobată la Washington, dând de înțeles că în actuala situație participarea militară a Uniunii Sovietice în evenimentele din România ar putea să nu intre sub doctrina Brejnev”. Poziția sovietică a fost exprimată „foarte clar și fără echivoc” de adjunctul ministrului sovietic de Externe, care a declarat că un asemenea scenariu n-a fost examinat de partea sovietică „nici măcar teoretic” și că aceasta „este împotriva oricărui amestec
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost examinat de partea sovietică „nici măcar teoretic” și că aceasta „este împotriva oricărui amestec în treburile interne ale altor state și intenționează să urmeze ferm și neabătut această poziție, așa că partea americană poate considera că noi i-am dăruit ei doctrina Brejnev”. în finalul întrevederii, Aboimov consemnează faptul că, dezvoltând această teză, „am reținut atenția interlocutorului că, tocmai pornind de la aceste considerente, Uniunea Sovietică s-a pronunțat și se pronunță ca și până acum împotriva convocării Consiliului de Securitate pentru examinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
autoritarism și nu discuții democratice în cadrul Cominform-ului, dizolvarea lui este de bun augur, noi nu mai avem nevoie de o astfel de organizație. Atunci când Gheorghiu-Dej a adus în discuție faptul că România s-a împotrivit presiunii sovietice de impunere a doctrinei unei mari națiuni, Mao Ze-dong a replicat: Ați procedat corect, nu v-ați supus ordinelor lui Stalin”. Această discuție aprofundată nu a putut decât să adâncească dezvoltarea în continuare a relațiilor sino-române. în timpul incidentelor poloneze și maghiare petrecute la finalul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tentativă a unor cercuri occidentale de încălcare a principiilor coexistenței, prin amestecul „neloial” în sfera de responsabilitate a URSS. înlăturarea regimului Nagy a fost semnalul unei replieri pe o poziție mai conservatoare a Moscovei, având ca element central reafirmarea valabilității doctrinei marxist-leniniste și a unității indestructibile a lagărului socialist, pe fondul unei înăspriri a retoricii antioccidentale. Consacrarea oficială a acestor principii și extinderea lor la întregul spațiu comunist s-au realizat în cadrul unei reuniuni a reprezentanților regimurilor din Bulgaria, Cehoslovacia, România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unor cercuri conducătoare iugoslave”, se făceau eforturi de apropiere între cele două state, Hrușciov și Bulganin având lungi discuții cu ambasadorul Mićunović. Comuniștii iugoslavi păstrau o atitudine profund anticentralistă cu privire la organizarea mișcării comuniste internaționale. Ei nu erau de acord cu doctrina împărțirii lumii în două lagăre, refuzând să recunoască necesitatea pentru statele socialiste de a se grupa într-un bloc politico-militar. Această viziune era împărtășită și de comuniștii italieni și polonezi. Toate cele trei partide considerau că relațiile bilaterale erau cea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vedere al regimului de la București, se considera că „prietenia și alianța cu Uniunea Sovietică este elementul fundamental al politicii externe a R.P. Române”. A patra componentă majoră a discursului lui Emil Bodnăraș - PMR - se regăsea în expresiile de fidelitate față de doctrina marxist-leninistă, față de URSS ca lider al mișcării comuniste mondiale, față de lagărul socialist. în cadrul acestor elemente generale, se remarcă atenția deosebită acordată luptei împotriva oportunismului și revizionismului, pentru unitatea rândurilor partidului și a păstrării disciplinei de partid, de care conducerea PMR
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și critica adusă lui Stalin în hotărârea CC al PCUS din 30 iunie 1956, „Despre evitarea cultului personalității și despre urmările lui”, anume pentru rolul lui în izbucnirea conflictului iugoslavo-sovietic. Dar nici această declarație nu urma să constituie baza noii doctrine a politicii est-europene a URSS. Pentru a înăbuși din start orice încercare de a trage vreo concluzie nedorită pentru Moscova, „rușii au dat clar de înțeles liderilor țărilor lagărului socialist că ceea ce au semnat cu Tito n-are importanță pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
opinia lui Kolarz, naționaliștii greci au fost cei mai aroganți, extinzând pretențiile lor teritoriale, în Europa, asupra unor state întregi, cum ar fi România, Bulgaria sau Albania. Prezența bazei culturale grecești, destul de subțiri în opinia autorului, a creat bază de doctrină pentru naționalismul lor. Astfel, grecii sunt incapabili să conceapă procesul de dezvoltare națională a bulgarilor sau albanezilor ca pe ceva natural. “înarmat” cu experiența celui de-al Doilea Război Mondial, care tocmai se terminase și care a avut la bază
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
chiar din volum. în acest material, Securitatea este acuzată că acțiunile ei au drept rezultat întărirea credinței creștine. BOR, de exemplu, prin glasul patriarhului Justinian oferă Securității un alt tip de frustrare; Justinian Marina rezolvă incompatibilitatea dintre materialismul dialectic și doctrina creștină, afirmând: „De aceea haideți să fim cinstiți și să recunoaștem că actuala conducere de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a asigurat existența și le-a permis să trăiască din roadele muncii lor cinstite”. Ce invidie trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
opere de artă nu va mai fi de ajuns pentru ca ea să fie declarată genială”. Mai mult decât atât, efortul de recuperare a moștenirii literare continuă și se lărgește, fiind incluși Maiorescu, Iorga, Densușianu, Lovinescu, Zarifopol ș.a., însă „sub semnul doctrinei de partid”. Din punct de vedere tactic, această conferință este apreciată ca fiind un pas înainte, nu însă și din perspectiva adevărului, în condițiile în care „scriitorii își doresc partidul ca aliat”, spre deosebire de scriitorii din URSS care vor libertatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
seama de părerea directorului general. Va trebui ca președintele guvernului să intervină, deoarece organizația de partid de la Televiziune este practic dizolvată. La Radio, situația este mai bună” (p. 345). „Pe 25 octombrie 1989, întrebat dacă Uniunea Sovietică mai aderă la doctrina Brejnev, care amenința aliații recalcitranți cu intervenția armată, Gherasimov [purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe sovietic, n.n.] a răspuns, introducând doctrina Sinatra (oare spontan?): «Sinatra avea un cântec: I did it my way... tot așa, fiecare țară hotărăște în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Radio, situația este mai bună” (p. 345). „Pe 25 octombrie 1989, întrebat dacă Uniunea Sovietică mai aderă la doctrina Brejnev, care amenința aliații recalcitranți cu intervenția armată, Gherasimov [purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe sovietic, n.n.] a răspuns, introducând doctrina Sinatra (oare spontan?): «Sinatra avea un cântec: I did it my way... tot așa, fiecare țară hotărăște în felul ei calea pe care o va urma.»”. Istorioara, povestită de Ralf Dahrendorf în Reflecții asupra revoluției din Europa, are tâlc: în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lor putând fi relativ ușor urmărit până la concluzii, în ciuda abundenței de cifre și formule statistice. Lucrarea umple un gol în analiza politică românească, axată prea puțin pe studierea datelor statistice, cât mai ales pe analize calitative sau ale ideologiilor și doctrinelor politice. Ea este utilă și din punct de vedere istoric, deschizând o nouă perspectivă în analiza istorică a perioadei interbelice, o perspectivă bazată mai puțin pe analiza factologică și mai mult pe analiza unor sisteme importante ce articulează o societate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
f. 3. Ibidem, f. 15. Șerban Turcuș, op.cit., p. 121. Pierre Letamendia, Democrația creștină, prefață de Radu Vasile, traducere de Gabriela Stoica, Casa de Editură Silex, București, 1998, pp. 51 și pp. 54. Enyedi Zsolt, „Creștin-Democrația”, `n Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 152. Marius Oprea, „«Problema 132»: Biserica Română Unită `n atenția Securității”, prefață la C. Vasile, Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989. Documente și mărturii, Editura Polirom, Iași, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
XlX-lea, lingviștii au crezut că limba este expresia sau reprezentarea gândirii și că singura ordine posibilă între cuvinte este ordinea lucrurilor, concepția saussureană a limbii ca sistem contestă atât aristotelismul lingvistic - pentru care limba este reprezentarea lumii - cât și doctrinele acelor psihologi și filosofi pentru care limba este o simplă nomenclatură, pentru a impune ideea unei ordini distincte. Originalitatea ideii saussureene, potrivit căreia nu numai elementele, ci și organizarea este arbitrară, constă în faptul că instituie în lume obiecte noi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnului semiologic din structuralismul de orientare lingvistică, apare astfel ca mai structuralistă decât cea de coerență semnificativă, căci este mai explicit semiologică decât aceasta, amândouă atrăgîndu-ne în cele din urmă atenția asupra caracterului semiologic de tip deosebit al celor două doctrine de sociologia artei, respectiv al literaturii. Totodată însă, ea atrage atenția asupra "limbajului plastic" și pe această cale ajunge să se opună structuralismului de orientare lingvistică. Căci ansamblurile de semne plastice, sistemele semnificante plastice nu "reprezintă câtuși de puțin un
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mijlocire", ea "rămîne un spectacol, adică un acord cu lumea". (1/1, p. 92) Totodată însă, dezinteresul pentru formularea unui grup de permutări trebuie pus în legătură nu numai cu natura specifică a obiectului literar, ci și, poate îndeosebi, cu doctrina barthiană a inevitabilei medieri a sensului prin limbă, a preponderenței lingvisticii asupra semiologiei, pentru că ea conduce la un nivel omogen al obiectelor studiate, fără a mai necesita intervenția limbajului matematic formalizant. O diferență mai importantă la nivelul lecturii semiologice structurale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
explicare a modalităților și principiilor acțiunii în perspectivă umană, nu într-o justificare în raport cu valorile absolute, pictura Quattrocento-ului conferă tangibilitate unui univers în care omul nu mai este o creatură aruncată de demiurg într-un cadru imuabil și anticipează doctrina celor două adevăruri formulată de Cusanus abia spre sfârșitul secolului. împărțită între cele două fracțiuni, de orientare genetică și de orientare lingvistică, lectura semiologică structuralistă se vădește a fi, cu 66 67 toate diferențele și tentativele centrifuge care și ele
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]