14,040 matches
-
condusă de Tudor Vladimirescu a încercat să combine lupta anatifanariotă cu alianța cu Eteria. În cele din urmă atât mișcarea revoluționară a românilor cât și lupta Eteriei au fost înfrânte de invazia otomană. Deși aceste evenimente au dus la desființarea domniilor fanariote chair de către Poartă, acest fapt a avut o importanță mica, de vreme ce în 1828 izbucnea un nou război ruso-turc, care a dus la ocuparea Principatelor de Rusia, Principate care rămâneau formal sub suzeranitatea otomană.Perioada ocupației militare ruse s-a
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
hotărâre care viza soarta celor două principate era organizarea de alegeri pentru "Divanele ad-hoc", adunări ale tuturor claselor sociale, care urmau să dezbată viitorul celor două țări. În 1859, profitând de ambiguitatea textelor înțelegerilor finale, care prevedeau existența a două domnii, dar nu împiedica una și aceeași persoană să fie aleasă pe ambele tronuri, a fost ales ca "Domnitor" al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Tratatul de la Paris a înlocuit protectoratul rus cu garanția colectivă a marilor puteri. Acesta însă
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
în Moldova. La 24 ianuarie în același an, Cuza a fost ales ca domnitor în Țara Românească. Așa s-au unit Moldova și Țara Românească și s-au născut Principatele Unite. Deși Unirea din 1859 era recunoscută doar pentru perioada domniei lui Cuza, șirul de reforme inițiate de acesta și venirea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
că nu au fost distruse în modul menționat în "Cronica lui Fredegar". Invazia Hispaniei și ulterior a Galiei, a fost condus de dinastia Umayyadă (în arabă بنو أمية banū umayya / الأمويون al-umawiyyūn), prima dinastie de califi a Imperiului Islamic după ce domnia celor Patru Califi (Abu Bakr, Umar, Uthman și Ali) a luat sfârșit. Califatul Umayyad era la vremea aceea (posibil) pricipala putere militară a lumii. Califatul a fost extins mult în timpul Umayyazilor. Armatele musulmane au cucerit Africa de Nord și Persia spre sfârșitul
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
(n. 753 - d. 673, rege al Romei: 715-673) a fost al doilea rege legendar al Romei antice, fiind succesorul lui Romulus După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui . Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa Pompilius a fost marcată de pace și prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care
Numa Pompilius () [Corola-website/Science/305629_a_306958]
-
n. 753 - d. 673, rege al Romei: 715-673) a fost al doilea rege legendar al Romei antice, fiind succesorul lui Romulus După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui . Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa Pompilius a fost marcată de pace și prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți
Numa Pompilius () [Corola-website/Science/305629_a_306958]
-
lui . Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa Pompilius a fost marcată de pace și prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce descendenții lor aveau să devină elita Republicii. Numa Pompilius a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe ritualuri religioase ale Romei. El a organizat
Numa Pompilius () [Corola-website/Science/305629_a_306958]
-
ortodox pentru locuitorii din Burdujeni. Edificiul a fost construit în zona centrală a așezării, pe „Ulița mare”. Cea dintâi lege a împroprietăririi pusă în aplicare prima oară în anul 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, apoi repetată în 1879, sub domnia lui Carol I, și în anii 1922-1926, sub regele Ferdinand I, a schimbat mult în bine situația și viața socială a populației rurale. În Burdujeni primele împroprietăriri s-au făcut abia un an mai târziu la 23 aprilie 1865 când
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
îi revenea sarcina administrării întregii Oltenii și în dese cazuri de-a lungul timpului, conducerea armatei Țării Românești. Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt, cea de-a doua instituție politică a țării ca importanță, după domnie. Odată cu ridicarea lui Mircea cel Bătrân ca domn, Marele Ban preia pentru teritoriul Olteniei atribuțiile domniei, dispunând și de o cancelarie în cadrul căreia se redactează acte după forma celor domnești, banii Olteniei băteau monede cu propria lor efigie, banul fiind
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Țării Românești. Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt, cea de-a doua instituție politică a țării ca importanță, după domnie. Odată cu ridicarea lui Mircea cel Bătrân ca domn, Marele Ban preia pentru teritoriul Olteniei atribuțiile domniei, dispunând și de o cancelarie în cadrul căreia se redactează acte după forma celor domnești, banii Olteniei băteau monede cu propria lor efigie, banul fiind și singurul dregător care avea dreptul să pronunțe pedepse capitale. Marele Ban al Olteniei avea și
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Sibiu, fiind împușcat din turla bisericii. Rămas fără sprijinul tatălui, Mircea a fost luat sub protecția sa de către unchiul Matei Corvin. Cu ajutorul influentei sale rude, a reușit, doi ani mai târziu, să strângă o armată puternică, revenind cu pretenții asupra domniei. A fost, însă, înfrânt și ucis de către Neagoe Basarab, alt membru al familiei Craioveștilor, în lupta din vara anului 1512. Neagoe Basarab (1512 - 1521), se așază pe tron devenind astfel, primul domnitor din familia Craioveștilor. Acesta susținea că este fiu
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
1512. Neagoe Basarab (1512 - 1521), se așază pe tron devenind astfel, primul domnitor din familia Craioveștilor. Acesta susținea că este fiu al lui Basarab cel Tânăr, dar în realitate, era fiul natural al lui Pîrvu Craiovescu. Aveau să urmeze la domnie și alți membri ai familiei: Radu Șerban (1602 - 1611) impus pe tron de Frații Buzești , apoi Matei Basarab (1632 - 1654), Constantin Șerban (1654 - 1658), Șerban Cantacuzino (1678 - 1688) și Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). Aceste conflicte au avut efecte benefice pentru
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
pozitive pentru economia orașului. Marea Bănie cunoaște un moment de criză datorat îndeosebi tentativelor turcilor de a instaura o dominație efectivă în Țara Românească. Bănia Olteniei avea un larg statut de independență administrativă, judecătorească și militară, fără altă legătură cu domnia țării decât plata unui tribut către domnitorul Țării Românești care il trimitea, la rîndul său, turcilor. Nu era însă, admisă prezența turcilor în regiune lucru care a generat insistențele turcilor pe lîngă dominitorii: Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul și Alexandru cel
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Frații Buzești care și-au transmis de la unul la altul titlul de mare Ban al Olteniei. Astfel, dacă trimișii regelui Rudolf descriu Craiova ca pe cel mai populat și mai bine apărat oraș din cele trei țări române, la începutul domniei lui Radu Șerban, populația va scădea mult spre mijlocul secolului, ajungîndu-se în 1650 la 5-6000 de locuitori. Din eroi, Frații Buzești și partida lor, au devenit asupritori ai păturilor sărace din Craiova ducînd la fuga multor locuitori ai Craiovei. În
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
granițele Olteniei. Amplificarea autorității Marelui Ban al Olteniei este rezultatul perioadelor de criză repetată a puterii voievodale și a dezvoltării puterii autogene a stăpînilor de domenii. După 1620, apar frecvent în izvoarele documentare "ispravnicii de scaun ai Craiovei" prin intermediul cărora domnia căuta să îngrădească statutul economic, juridic, militar și administrativ al banului. Utilitatea ispravnicilor devine tot mai evidentă în momentele cînd marii bani, nesocotind prerogativele domniei, manifestatu tendințe opoziționiste. Fenomenul este relevat de cronicarul Radu Popescu și Paul de Alep, aflat
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
domenii. După 1620, apar frecvent în izvoarele documentare "ispravnicii de scaun ai Craiovei" prin intermediul cărora domnia căuta să îngrădească statutul economic, juridic, militar și administrativ al banului. Utilitatea ispravnicilor devine tot mai evidentă în momentele cînd marii bani, nesocotind prerogativele domniei, manifestatu tendințe opoziționiste. Fenomenul este relevat de cronicarul Radu Popescu și Paul de Alep, aflat în vizită la Craiova în acea perioadă. Tot în 1620, Mihail Moxa, care-și făcuse ucenicia la mănăstirea Bucovăț, scrie, la îndemnul mitropolitului Teofil, un
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
în anarhie fără o apartenență statală reală, în care haiducii făceau legea. În această perioadă s-au produs în Craiova importante schimbări și în domeniul instituțional. Bănia craioveană nu mai constituia instituția care în perioada anterioară, concura pe plan politic domnia țării. În 1761 reședința permanentă a banilor este mutată, simbolic, de domn, la București. Bănia, ca instituție, murise, își pieduse menirea medievală. Această instituție reprezentativă pentru istoria noastră medievală a mai dăinuit, în mod simbolic, fără un rol precis, pînă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
tradiția aceasta a moșiilor boierești sau domnești care determinau, în parte, denumirea localităților și a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor mănăstirești și când s-au desființat rangurile și privilegiile boierești, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Craiova, localitate cu tradiție medievală, centru polarizator de primă mărime în Țara Românească, a cunoscut atribuirea denumirilor cartierelor sale de început, a mahalalelor, după tradițiile amintite, putând constitui chiar un exemplu în lumea localităților românești. O
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
și care a afectat toată locuirea românească. Cele anteriore au datări mai puțin precise. Din toate cronicile reiese ca acesta a fost, de departe, cel mai violent cutremur din secolul al XV-lea, seism care a avut loc in vremea domniei lui Stefan cel Mare. Cronicarii români si straini sunt unanimi referindu-se la „marele cutremur din toata Tara Moldovei, Valahia si Ardeal”. Cronicarii notau: „In același an (6979-1471), luna august, ziua 29, atunci a fost cutremur cumplit...si chiar in
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
distrugeri în toate cele trei provincii istorice românești. Cutremur menționat de cronicarul Miron Costin. - 24 noiembrie 1516 Cutremur Magnitudine 7,2 Mw - determinare ulterioară - 8 noiembrie 1620 între orele 13-14. Magnitudine între 7-8 Mw - 8 august 1681 Cutremur mare pe timpul domniei lui Șerban Cantacuzino. Magnitudine 7-8 Mw. - 31 mai spre 1 iunie 1701 (calendar vechi) 11 iunie spre 12 iunie (calendar vechi) între orele 12 și 2 din noapte, cutremur cu trei șocuri succesive, resimțit mai puternic în Transilvania și spre
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
oricărui alt oraș, inclusiv Bucureștiul, investindu-se în învățămînt, rețeaua stradală, încurajarea industriei, diverse proeicte edilitare, construcția liniilor telegrafice Craiova - București (1859) și Craiova - Drobeta Turnu-Severin (1860) și în proiectul căii ferate Craiova - București , terminata însă abia în 1875. Astfel, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, care începuse atît de tragic la Craiova, a fost regretată de craioveni. Lovitura de stat de la 2 mai 1864 care instaura dictatura lui A.I. Cuza și deschidea drumul reformei agrare și electorale, a fost aprobată cu
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ortodoxe: a început lupta împotriva „icoanei”, dar tot ca o continuare a disputelor hristologice. Astfel, și-a făcut apariția unul dintre cele mai mari curente care a clătinat fundamentul creștinismului: iconoclasmul secolelor VIII-IX. Acest curent își are începutul deja înainte de domnia împăratului Leon al III-lea (717-741), dar care în timpul acestui împărat a luat o mare amploare, acesta persecutându-i pe partizanii cultului icoanelor ("iconoduli"). ul însemna, la acea vreme, dorința de respectare a poruncii a doua din Decalog: Expansiunea iconoclasmului
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
sau N.H. Barbour credință conform căreia Iisus Hristos urma să se întoarcă invizibil pe pământ în anul 1874, eveniment care nu a avut loc. Profețește din nou că în anul 1914 lumea va fi distrusă și se va inaugura „Mileniul”, domnia de 1000 de ani a lui Iisus Hristos pe pământ. În 1916 Russell moare și grupul se separă în mai multe mișcări rivale, dintre care una din ele, condusă de Joseph Franklin Rutherford, păstrează controlul asupra revistei "Turnul de Veghe
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
ani. Au fost în total 15 hani, unii dintre ei urcându-se de mai multe ori pe tron. De cele mai multe ori, hanii erau aleși dintre descendenții lui Genghis Han de către nobilimea autogtonă, iar uneori chiar de cetățenii de rând. În timpul domniilor lui Olug Moxammat și a fiului acestuia Maxmud, forțele Kazanului au efectuat raiduri în Cnezatul Moscovei de mai multe ori. țarul Vasili al II-lea, angajat în război cu vărul său pentru păstrarea tronului, a fost înfrânt în bătălia de lângă
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
de authoritate esențială atât pentru conducere și pentru supraviețuirea națională. Prin anii 1880 clasa politică a fost înlocuită aproape în întregime de o altă generație de politicieni care nu au avut nici o experiență de regență și de primii ani ai domniei lui Pedro când pericole interne și externe au amenințat existența națiunii. Ei au cunoscut doar o administrație stabilă și de prosperitate. În contrast puternic cu cei din epoca anterioară, tineri politicieni nu au văzut nici un motiv să sprijine și să
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]