KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...455 456 457 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Bernard avea patruzeci și cinci de ani și încă locuia acasă, cu mama lui. Oricum, trebuie să ajung la sindicat, minți el. Și a plecat. Ashling s-a așezat la un birou, și lacrimile stăteau să-i năvălească. Urechea o durea, era epuizată, trebuia să meargă la petrecere cu păr gras și lins, în timp ce toți ceilalți vor arăta fantastic. Și-a pus mâna pe urechea îndurerată și a lăsat câteva picături să îi alunece pe față. —Ce ai? A tresărit. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
singură concluzie care se potrivea. O singură și unică și inevitabilă concluzie. Avea o cădere nervoasă. 53tc "53" Ashling s-a trezit, simțindu-se ca și cum, cu o seară în urmă, fusese călcată de un autobuz. Urechea îi țâșnea, oasele o dureau, nesiguranța o apăsa, dar cui îi păsa? Seara trecută fusese bestială. Petrecerea nu fusese doar un succes, ci se dovedise și foarte distractivă. Pentru un moment nu și-a putut da seama dacă este sau nu singură în pat. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
că revista era pe picioare, viața se putea întoarce la normal. Cu o durere în tot corpul, s-a târât la canapea, unde a fumat și s-a uitat la emisiunile de dimineață de la televizor. I se părea că o doare până și creierul. Întârzise deja extrem de mult la muncă, dar nu îi păsa. Înțelegerea tacită era că astăzi toată lumea putea veni la muncă oricât de târziu doreau. Până la urmă, s-a spălat și s-a îmbrăcat, cu toate că se făcuse ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
la clubul de comedie. Nu am vrut, dar nu m-am putut abține. —Și Dylan? Clodagh a lăsat capul în jos. Nu știu, pur și simplu nu știu... Uite, te-am trădat, am trădat prietenia noastră și cred că asta doare mai mult decât finalul... iubirii tale. —Greșești, o corectă Ashling dur. Mă deranjează mult mai mult faptul că mi-am pierdut prietenul. Clodagh privi chipul furios și palid al lui Ashling și recunoscu nesigură: — Nu te-am mai văzut așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
putem vedea? —Dylan se întoarce după serviciu. Să vorbească cu copiii. Iisuse, e atât de greu de crezut... — Dar când pleacă? Aș putea sta peste noapte. Până la urmă, nu mai avem de ce să ne temem, nu? Ea simțea că o doare sufletul. — Te sun eu când pleacă. —Bine, sună-mă acasă. Sună de trei ori, apoi închide și sună din nou. Așa voi ști că ești tu. Dylan a venit după muncă. Nu mai era îndurerat, dar era evident furios. Voiai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
îl denigra de fapt pe Ted, era deja mult prea prinsă pentru a protesta. — Totul se reducea la Marcus Valentine, observă Joy. Pare un nemernic egoist. — Nu era chiar așa. Era amuzant să îl ajut. Eram apropiați, eram amici. Asta durea enorm. Dar el cunoscuse pe cineva pe care să-l placă mai mult. Așa se întâmpla mereu. —Ai simțit că se întâmplă ceva? întrebă Joy. Se purta diferit? Era dureros să se gândească la trecutul apropiat în lumina noilor descoperiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de făcut. Pusă la punct, Lisa a sunat după pizza și au reluat treaba. S-au oprit după miezul nopții. — Care e termenul-limită pentru toate astea? întrebă Lisa. Ziua care trecuse o epuizase și o lăsase dezolată și tristă. O durea gâtul, o durea inima și acum era timpul să se culce și ea nu avea deloc chef să facă sex. Nici el nu avea. Erau amândoi mult prea triști. El s-a dezbrăcat fără să gândească, amorțit, lăsând hainele acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
la punct, Lisa a sunat după pizza și au reluat treaba. S-au oprit după miezul nopții. — Care e termenul-limită pentru toate astea? întrebă Lisa. Ziua care trecuse o epuizase și o lăsase dezolată și tristă. O durea gâtul, o durea inima și acum era timpul să se culce și ea nu avea deloc chef să facă sex. Nici el nu avea. Erau amândoi mult prea triști. El s-a dezbrăcat fără să gândească, amorțit, lăsând hainele acolo unde căzuseră, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
la fel de mari pentru ea, cât și pentru Dylan. Da. Vom trăi și vom vedea. Ai vorbit cu vreunul dintre ei? — Am fost la Clodagh acum două săptămâni, în... vinerea aceea. Dar nu am reușit să dau de... A ezitat. O durea să îi rostească numele. —...Marcus. Am încercat să îl sun. Dar nu a mai răspuns la telefon. —Ai putea să-l suni acasă. Nu. —Bravo ție. Păstrează-ți demnitatea. Când Oliver s-a reîntors la Londra, nu a sunat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

la un morman de haine bleumarin, Blanchard le-a strigat: — La palatele din Tripoli cu voi, dobitocilor! Apoi s-a întors spre pachuco: — Hola, Tomas. Am clătinat din cap și m-am întins să mă dezmorțesc. Brațele și spinarea mă dureau cumplit și articulațiile degetelor de la mâna dreaptă îmi zvâcneau. Blanchard îi punea cătușele mexicanului, iar eu n-am putut decât să îngaim: — Ce naiba a fost asta? Blanchard îmi zâmbi: — Scuză-mi proastele maniere. Domnule polițist Bucky Bleichert, dă-mi voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de înaltă tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am uitat în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-au luat numărul de pe insignă, i-am spus. — Mă doare-n pix dac-au făcut-o. Am arătat spre un pâlc de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
când ieșeam la bătaie, trimițând-i un un-doi în gardă și abdomen, îmi burdușea plexul solar. Lupta se transformase într-un război al secundelor. Așteptând începutul rundei a opta, am văzut că vânătăile aproape că începuseră să-mi sângereze. Mă dureau urechile de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită, care-i atârnau flasc. M-am trântit vlăguit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu un pistol de buzunar. Se prăbuși, mort, cu creierii împrăștiați. M-am ridicat, m-am uitat la cele patru cadavre și la trotuarul plin de sânge, m-am împleticit până la bordură și am vomitat în șanț până m-a durut pieptul. Am auzit sirenele mașinilor de poliție care se apropiau. Mi-am prins insigna de reverul hainei și m-am întors. Lee golea buzunarele morților și azvârlea șișuri și țigări de marijuana pe trotuar, departe de bălțile de sânge. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Erai înnebunit și dinainte, dar acum chiar că îți ieșiseși din minți. Ți-ai amintit de toate fetele care au râs de râma ta și toate ocaziile când nevastă-ta ți-a pus placa „Nu în seara asta, Roșcovanule, mă doare capul“. Așa că ai lovit-o și ai legat-o și ai bătut-o și ai tăiat-o! Recunoaște, degenerat nenorocit ce ești! — Nu! Trosc! Masa făcu un salt din cauza loviturii. Manley aproape că sări de pe scaun. Doar mâna lui Sears

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
imediat ce ajung împreună cu Madeleine la mine acasă. Cele zece ore de răspuns la telefoane încă se vedeau. În ciuda dușului pe care-l făcusem la secție, mă simțeam și mai nelalocul meu decât ar fi trebuit, iar urechea stângă încă mă durea de la ploaia de informații legate de Dalia. Madeleine deschise ușa: o bombă sexy îmbrăcată cu o fustă și un jerseu din cașmir, mulat pe corp. Îmi aruncă o privire cercetătoare, mă luă de mână și-mi spuse: — Uite ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
reușit să schimbe numele străzii Rosalinda în Ramona Boulevard, m-a dus să facem un tur al ei. Prostituatele l-au salutat, spunându-i pe nume. Unele chiar aveau porecle anatomice pentru el. Asta m-a întristat și m-a durut foarte tare, dar am înghițit gălușca și am așteptat să-mi iau revanșa. Când fetele noastre erau de-o șchioapă, am regizat propriile mele mici spectacole chiar pe gazonul din fața casei. Îi foloseam pe copiii din vecini pentru figurație și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
acolo și gândacii sunt liberi, cântă și mușcă din lemnărie. Dalia zice că nu-și desface picioarele decât dacă-i ucid. Pun mâna pe Johnnie și încep să le dau la cap cu el, iar Johnnie zice că nu-l doare. Dar pizda de Dalia nu vrea să-și desfacă picioarele până când gândacii nu-s eliminați științific. Cobor pe stradă și vin cu un doctor. Pentru cinci parai, gagiul le face injecții cu otravă. Eu și cu Dalia ne-o tragem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
credeți deștepți, nu-i așa? Tu ești ăla rău și prietenul tău e ăla bun. Tu mă lovești, el mă salvează. Băi, caraghioșilor, nu știți că poanta asta e fumată de când eram la grădiniță? Mi-am masat mâna dreaptă. Mă durea încă după loviturile pe care i le dădusem lui Lee Blanchard și lui Joe Dulange. — Eu sunt tipul de treabă, Cecil. Bagă la cap chestia asta. A fost o replică reușită. Durkin își stoarse creierii să riposteze pe măsură. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
a băgat nasul în registrele jurisconsulților lui tati. Unul dintre ei i-a spus că un dușman mai vechi de-al lui, care s-a sinucis, i-a predat consiliului un dosar în legătură cu proprietățile lui tati și... Vorbea aiurea - tăticuțu’ duru’ la ananghie, iar Bucky duru’ venea al doilea la rând, ca să o consoleze. — Uite ce e, nu pot vorbi acum, i-am tăiat-o eu și am închis. Acum mă aștepta cu adevărat o muncă grea, de polițist. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
jurisconsulților lui tati. Unul dintre ei i-a spus că un dușman mai vechi de-al lui, care s-a sinucis, i-a predat consiliului un dosar în legătură cu proprietățile lui tati și... Vorbea aiurea - tăticuțu’ duru’ la ananghie, iar Bucky duru’ venea al doilea la rând, ca să o consoleze. — Uite ce e, nu pot vorbi acum, i-am tăiat-o eu și am închis. Acum mă aștepta cu adevărat o muncă grea, de polițist. Mi-am aranjat carnețelul și stiloul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
fetița mea. Peste doi ani m-am gândit să mai facem un copil și așa s-a născut Martha. Băiete, știu c-ai omorât doi oameni, chestie cu care eu nu mă pot lăuda. Așa că știi ce-nseamnă să te doară. Maddy avea unsprezece ani când mi-am dat seama că-i leită Georgie. L-am căutat și i-am făcut fața zdrențe cu un șiș de cioroi. Când am văzut că mai avea puțin și murea, l-am dus la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

cenușie și uriașă, vântul Înghețat atingând pentru prima oară uscatul după fiordurile norvegiene. Mașina se opri și un individ indignat privi pe geam afară la ploaia deasă și la gunoaiele putrezite. N-o să vă topiți, la naiba! țipă Logan. Î dureau toate, era, Înghețat, ud și nu avea nici un chef de amânări. Un grup de patru agenți de la Biroul de Identificări, bărbați și femei, ieșiră fără tragere de inimă din dubă În ploaia torențială și așezară iute cortul de operațiuni peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și examină tabloul cel vesel. Nu știam că ai Înclinații artistice, Gary. Gary rânji. — Sandy Alunecosul: cineva a aruncat pe el o găleată cu sânge. I-a zis „ticălos iubitor de violatori“ și a tăiat-o. — Ce să spun, mă doare sufletul. — Apropo, ai niște mesaje: un domn Lumley. A sunat cam de șase ori În ultimele două ore. Voia să știe dacă i-am găsit fiul. Bietul tip pare disperat. Logan oftă. Toate echipele de căutare se duseseră acasă: nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ca ofițerul de legătură pentru familia Lumley să se ocupe de telefoanele alea. Și-așa avea destule pe cap. Dar se simți vinovat aproape imediat. Bietul om Își pierduse fiul. Putea măcar să-l sune Înapoi. Simțea cum Începe să-l doară capul. — Spune-i că mă ocup de asta când mă-ntorc, da? Ieșiră prin spate. Fațada sediului poliției era luminată În Întregime, iar reflectoarele camerelor de televiziune scoteau totul În relief. Erau cu duzinile. Poza Hoitarului avea să fie În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și o prinse În jurul Încheieturii lui Steve, strângând bine. — Isuse, Steve, zise ticălosul de Simon Rennie, uitându-se la rana din palma prietenului său. Trebuie să fi fost un ditamai șobolanul. Era cât un rotweiller, nenorocitul! Ah, la naiba, ce doare! Umplură o pungă de plastic cu zăpadă și băgară mâna lui Steve În ea, Încercând să nu observe cum zăpada de dinăuntru se făcea din albă roz și apoi roșie. Logan Înfășură totul Într-o salopetă de rezervă și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]