12,301 matches
-
special modificat cu unul sau trei membri ai echipajului ar putea zbura non-stop peste Atlantic, va mai dura circa 20 de ani până când se vor putea efectua zboruri comerciale pe scară largă. În 1928, amiralul Byrd și-a început prima expediție în Antarctica cu două vase și trei avioane: vasul-amiral al expediției, "The City of New York"; un Ford Trimotor denumit "Floyd Bennett" (după pilotul recent decedat care zburase în anterioarele expediții ale lui Byrd); un Fairchild FC-2W2, NX8006, construit în 1928
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
zbura non-stop peste Atlantic, va mai dura circa 20 de ani până când se vor putea efectua zboruri comerciale pe scară largă. În 1928, amiralul Byrd și-a început prima expediție în Antarctica cu două vase și trei avioane: vasul-amiral al expediției, "The City of New York"; un Ford Trimotor denumit "Floyd Bennett" (după pilotul recent decedat care zburase în anterioarele expediții ale lui Byrd); un Fairchild FC-2W2, NX8006, construit în 1928, botezat „Stars And Stripes” (astăzi expus la Virginia Aviation Museum, împrumutat
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
scară largă. În 1928, amiralul Byrd și-a început prima expediție în Antarctica cu două vase și trei avioane: vasul-amiral al expediției, "The City of New York"; un Ford Trimotor denumit "Floyd Bennett" (după pilotul recent decedat care zburase în anterioarele expediții ale lui Byrd); un Fairchild FC-2W2, NX8006, construit în 1928, botezat „Stars And Stripes” (astăzi expus la Virginia Aviation Museum, împrumutat de la National Air and Space Museum); și un monoplan Fokker Universal botezat "Virginia" (statul natal al lui Byrd). Tabăra
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
Aviation Museum, împrumutat de la National Air and Space Museum); și un monoplan Fokker Universal botezat "Virginia" (statul natal al lui Byrd). Tabăra de bază a fost botezată „Little America” și se afla pe bariera de gheață Ross și au început expediții științifice cu rachete de zăpadă, sania cu câini, snowmobilul și cu avionul. S-au efectuat expediții geologice și fotografice pe toată durata verii dintre 1928 și 1929, și s-a menținut în permanență contactul prin radio cu restul lumii. După
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
statul natal al lui Byrd). Tabăra de bază a fost botezată „Little America” și se afla pe bariera de gheață Ross și au început expediții științifice cu rachete de zăpadă, sania cu câini, snowmobilul și cu avionul. S-au efectuat expediții geologice și fotografice pe toată durata verii dintre 1928 și 1929, și s-a menținut în permanență contactul prin radio cu restul lumii. După prima iarnă, expedițiile s-au reluat și, la 28 noiembrie 1929, s-a lansat celebrul zbor
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
rachete de zăpadă, sania cu câini, snowmobilul și cu avionul. S-au efectuat expediții geologice și fotografice pe toată durata verii dintre 1928 și 1929, și s-a menținut în permanență contactul prin radio cu restul lumii. După prima iarnă, expedițiile s-au reluat și, la 28 noiembrie 1929, s-a lansat celebrul zbor până la Polul Sud și înapoi. Byrd, împreună cu pilotul Bernt Balchen, copilotul Harold June și fotograful Ashley McKinley, au zburat în trimotorul Ford până la Polul Sud și înapoi
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
să abandoneze rezervoarele goale de combustibil, precum și proviziile de urgență, pentru a se putea ridica suficient deasupra Platoului Polar. Zborul a fost însă reușit, și l-a introdus pe Byrd în cărțile de istorie. După o nouă vară de explorări, expediția a revenit în America de Nord la 18 iunie 1930. Byrd, devenit deja o celebritate de talie internațională, pionier american al explorărilor polare și al aviației, a fost o vreme președinte național onorific (1931-1935) al societății Pi Gamma Miu, societate din domeniul
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
deja o celebritate de talie internațională, pionier american al explorărilor polare și al aviației, a fost o vreme președinte național onorific (1931-1935) al societății Pi Gamma Miu, societate din domeniul științelor sociale. În 1928, a purtat drapelul societății într-o expediție istorică în Antarctica pentru a dramatiza spiritul de aventură în necunoscut, caracteristic științelor naturale și sociale. Byrd a mai efectuat patru expediții în Antarctica, în perioadele 1933-35, 1939-40, 1946-47 și 1955-56. Ca ofițer de rang înalt al Marinei SUA, Byrd
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
al societății Pi Gamma Miu, societate din domeniul științelor sociale. În 1928, a purtat drapelul societății într-o expediție istorică în Antarctica pentru a dramatiza spiritul de aventură în necunoscut, caracteristic științelor naturale și sociale. Byrd a mai efectuat patru expediții în Antarctica, în perioadele 1933-35, 1939-40, 1946-47 și 1955-56. Ca ofițer de rang înalt al Marinei SUA, Byrd a servit în timpul celui de al Doilea Război Mondial (1941-45), în principal fiind consultant al comandanților Marinei. La a doua expediție, în
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
patru expediții în Antarctica, în perioadele 1933-35, 1939-40, 1946-47 și 1955-56. Ca ofițer de rang înalt al Marinei SUA, Byrd a servit în timpul celui de al Doilea Război Mondial (1941-45), în principal fiind consultant al comandanților Marinei. La a doua expediție, în 1934, Byrd a stat singur cinci luni, iarna, operând o stație meteo, Advance Base, din care a scăpat cu viață la limită după ce s-a intoxicat cu monoxid de carbon din cauza unei sobe prost ventilate. Transmisiunile radio neobișnuite efectuate
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
Ei au rămas la Advanced Base până la 12 octombrie când un avion de la tabăra de bază a sosit și i-a luat pe dr. Poulter și pe Byrd. Restul grupului s-a întors la tabăra de bază cu tractorul. Această expediție este descrisă de Byrd în lucrarea sa autobiografică "Singur" ("Alone"). Ea este comemorată și de un timbru emis în acea vreme. La sfârșitul lui 1938, Byrd a vizitat Hamburgul și a fost invitat să participe la expediția antarctică germană „Neuschwabenland
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
cu tractorul. Această expediție este descrisă de Byrd în lucrarea sa autobiografică "Singur" ("Alone"). Ea este comemorată și de un timbru emis în acea vreme. La sfârșitul lui 1938, Byrd a vizitat Hamburgul și a fost invitat să participe la expediția antarctică germană „Neuschwabenland” ("Suabia Nouă") din 1938-1939, dar a refuzat. A treia expediție a lui Byrd a fost prima în care a fost oficial susținut de guvernul SUA. Proiectul includea studii extensive de geologie, biologie, meteorologie și explorări. În câteva
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
Alone"). Ea este comemorată și de un timbru emis în acea vreme. La sfârșitul lui 1938, Byrd a vizitat Hamburgul și a fost invitat să participe la expediția antarctică germană „Neuschwabenland” ("Suabia Nouă") din 1938-1939, dar a refuzat. A treia expediție a lui Byrd a fost prima în care a fost oficial susținut de guvernul SUA. Proiectul includea studii extensive de geologie, biologie, meteorologie și explorări. În câteva luni, în martie 1940, Byrd a fost reactivat ca ofițer în stafful șefului
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
a fost prima în care a fost oficial susținut de guvernul SUA. Proiectul includea studii extensive de geologie, biologie, meteorologie și explorări. În câteva luni, în martie 1940, Byrd a fost reactivat ca ofițer în stafful șefului de operațiuni navale. Expediția în Antarctica a continuat fără el. Între 1942 și 1945 a condus misiuni importante în Pacific, inclusiv misiuni de studiu a unor insule izolate pentru posibilitatea construirii de aerodromuri. Într-una din misiuni a vizitat și frontul din Europa. A
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
misiuni de studiu a unor insule izolate pentru posibilitatea construirii de aerodromuri. Într-una din misiuni a vizitat și frontul din Europa. A fost în repetate rânduri lăudat pentru serviciu merituos și a fost prezent la capitularea Japoniei. A patra expediție, Operation Highjump, a rămas până astăzi cea mai mare expediție antarctică din istorie. În 1946, secretarul american al Marinei James Forrestal a adunat o uriașă forță navală de amfibii pentru o expediție antarctică ce urma să dureze șase-opt luni. Pe lângă
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
de aerodromuri. Într-una din misiuni a vizitat și frontul din Europa. A fost în repetate rânduri lăudat pentru serviciu merituos și a fost prezent la capitularea Japoniei. A patra expediție, Operation Highjump, a rămas până astăzi cea mai mare expediție antarctică din istorie. În 1946, secretarul american al Marinei James Forrestal a adunat o uriașă forță navală de amfibii pentru o expediție antarctică ce urma să dureze șase-opt luni. Pe lângă nava-amiral și portavionul , ea conținea treisprezece vase de suport ale
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
a fost prezent la capitularea Japoniei. A patra expediție, Operation Highjump, a rămas până astăzi cea mai mare expediție antarctică din istorie. În 1946, secretarul american al Marinei James Forrestal a adunat o uriașă forță navală de amfibii pentru o expediție antarctică ce urma să dureze șase-opt luni. Pe lângă nava-amiral și portavionul , ea conținea treisprezece vase de suport ale Marinei, șase elicoptere, șase bărci zburătoare, două operatoare de hidroavion și cincisprezece alte avioane. Numărul total al personalului implicat a fost de peste
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
aniversare a primului zbor al lui Byrd deasupra Polului Sud a fost comemorată cu un set de două timbre emise în Teritoriul Antarctic Australian în 1979. În 2001, transmisiunile radio de voce în unde scurte pe distanțe mari, efectuate în expediția antarctică a lui Byrd din 1934, au fost clasificate ca "IEEE Milestone".
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
către Constantinopol, mulțumindu-se cu promisiunile de supunere venite din partea lui Petru. Însă, cu noua sa armată, Asan a trecut la jefuirea din nou a Traciei, reușind să evite cu grijă confruntările directe cu trupele bizantine, superioare numeric. O nouă expediție întreprinsă de Isaac al II-lea a făcut ca trupele bizantine să avanseze până la Sredec (Sofia) în 1186, dar ea nu s-a soldat cu readucerea sub ascultarea Imperiului a teritoriilor noului stat bulgaro-vlah. Împăratul de la Constantinopol a atacat din
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
divorțul regelui Filip August de regina Ingeborg de Danemarca. Filip a fost fiul lui Robert I de Dreux și fratele mai mic al lui Robert al II-lea de Dreux. A participat la o campanie în Palestina din anul 1180, expediție condusă de Henric al II-lea de Champagne și Petru I de Courtenay. Acest atac asupra unor stăpâniri ale lui Saladin nu a dat însă rezultatele scontate. De asemenea, împreună cu fratele său Robert al II-lea de Dreux, a ajuns
Filip de Dreux () [Corola-website/Science/324429_a_325758]
-
să se întoarcă în Germania. În 1147, Conrad l-a auzit pe Sfântul Bernard de Clairvaux propovăduind Cruciada a doua la Speyer și s-a lăsat convins să se alăture regelui Ludovic al VII-lea al Franței într-o nouă expediție în Țara Sfântă. Înainte de a pleca, i-a pus pe nobili să îl aleagă și încoroneze ca rege pe fiul său, Henric Berengar, rezolvând astfel și problema succesiunii, în cazul unor evenimente nefericite în timpul cruciadei. Armata sa număra 20.000
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
Henric al II-lea a pornit către sudul Italiei și a atacat noua fortăreață de la Troia. Aceasta a rezistat tuturor atacurilor, drept pentru care Boioannes i-a conferit toate privilegiile comunale pentrui loialitate. În anul 1025, Boioannes pregătea conducerea unei expediții asupra Siciliei (stăpânită de sarazini), când a primit vestea că împăratul Vasile al II-lea a încetat din viață. Constantin al VIII-lea, coîmpărat și succesor al lui Vasile al II-lea, a ordonat anularea expediției. În noul context, Vasile
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
Boioannes pregătea conducerea unei expediții asupra Siciliei (stăpânită de sarazini), când a primit vestea că împăratul Vasile al II-lea a încetat din viață. Constantin al VIII-lea, coîmpărat și succesor al lui Vasile al II-lea, a ordonat anularea expediției. În noul context, Vasile Boioannes s-a îndreptat spre nord pentru a-i acorda sprijin lui Pandulf în tentative de recucerire a Capuei, pe care Henric al II-lea o capturase cu trei ani înainte. Boioannes i-a oferit noului
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
a încheiat perioada de detenție, în anul 1038 a revenit în Apulia, după care s-a înrolat în rândul trupelor bizantine care participau, sub comanda generalului George Maniakes, la recuperarea Siciliei de sub stăpânirea sarazinilor. Participanții normanzi și varegi la această expediție s-au îndepărtat de George Maniakes, iar longobarzii li s-au raliat și ei în 1039. În 1040, longobarzii s-au răsculat din nou împotriva bizantinilor, bucurându-se de sprijinul mercenarilor normanzi și l-au asasinat pe catepanul de Italia
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
cu certitudine, presupunându-se că ar fi descins fie din conții de Isengau, fie din markgraful Aribo de Austria. Pilgrim a fost un prelat-militar, care i-a însoțit pe împărații Henric al II-lea și Conrad al II-lea în expedițiile acestora în sudul Italiei și chiar a primit comanda unei divizii a armatei imperiale în marșul acesteia către sud prin Peninsula Italică, în anul 1024. Între 1016 și 1021, Pilgrim a fost prior al catedralei din Bamberg. La 29 iunie
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]