12,434 matches
-
fosta mea soacră cu o fetiță de șapte ani... Eu când am văzut-o... mi-au tremurat genunchii ca unui cal care aleargă mult și, după ce-am salutat-o pe fosta soacră, m-am aplecat să o sărut pe fetiță... și ea s-a ascuns după soacra mea... Atuncea am izbucnit Într-un plâns... că nu m-am mai putut reține. Pentru că fetița n-a fost crescută că are o mamă și că ea se va Întoarce Într-o zi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mult și, după ce-am salutat-o pe fosta soacră, m-am aplecat să o sărut pe fetiță... și ea s-a ascuns după soacra mea... Atuncea am izbucnit Într-un plâns... că nu m-am mai putut reține. Pentru că fetița n-a fost crescută că are o mamă și că ea se va Întoarce Într-o zi, bătrâna s-a dat drept mama ei și despre mine nu s-a vorbit... Și bunica fetiței m-a invitat să merg acasă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-am mai putut reține. Pentru că fetița n-a fost crescută că are o mamă și că ea se va Întoarce Într-o zi, bătrâna s-a dat drept mama ei și despre mine nu s-a vorbit... Și bunica fetiței m-a invitat să merg acasă, că nu era departe, ca să nu mă vadă lumea plângând așa, În hohote, pe stradă. Și când am ajuns acasă, atuncea fostul meu soț cu soția au venit și am stat de vorbă și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În primul an, deși terminase În ’42, dar a fost la școala de ofițeri În rezervă până În ’45 când s-a terminat războiul. Ne-am cunoscut, după trei ani ne-am căsătorit, ne-am format o familie, am avut două fetițe și totul a mers foarte bine timp de cinci ani, până s-a declanșat nenorocirea, arestarea noastră, deci În ’53. Care au fost Împrejurările În care v-au arestat? Împrejurarea În care am fost arestată a fost următoarea: printre frații
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
despre noi. Și-așa o și fost. Pe la miezul nopții o bătut tare În ușă, ne-am trezit și am zâs către soțul meu: „Du-te și deschide, că au venit după noi”. Săracu’ s-o sculat... Se treziseră amândouă fetițele la zgomotul ăla... Cea mare avea patru ani, cea mică numai opt luni, o alăptam Încă... Și le-am luat lângă mine În pat și am alăptat pe cea micuță... Și o intrat șeful Securității, un evreu, Weiss 6 Îl
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tânăr național țărănist... Și dup-aia o intrat Înăuntru toți, cu puști mitraliere, o mulțime... Au căutat pe sub paturi, prin dulap, prin camere, În magazii, peste tot. L-o dus pe soțul meu și În pod... Eu eram ca moartă, fetița cea mare, care deja pricepea ceva săraca, stătea și ea Îngrozită și se uita ce se-ntâmplă, ce-i cu oamenii ăștia străini... Și vine la mine și zice: „Îmbrăcați-vă!”. N-am zis nimic, m-am dat jos din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deja pricepea ceva săraca, stătea și ea Îngrozită și se uita ce se-ntâmplă, ce-i cu oamenii ăștia străini... Și vine la mine și zice: „Îmbrăcați-vă!”. N-am zis nimic, m-am dat jos din pat, am Îmbrăcat fetițele, m-am Îmbrăcat pe mine, Între timp o venit soțul meu, cum fusese cu ei peste tot pe unde căutaseră... Și Îmi spune Weiss: „Dumneata vii cu mine, soțul dumneatale rămâne cu copiii”. Atuncea io n-am mai putut... Până
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nervii și am izbucnit: „Nu! Nu plec, nu mă despart de copii! Dacă vreți să ne omorâți, omorâți-ne pe toți, da’ io nu mă despart de copii!”. Atunci s-a Înfuriat: „Da’ ce crezi dumneata, că noi suntem criminali?”. Fetița cea mare deja o priceput ceva, și, când m-o văzut pe mine că plâng, o-nceput să zbiere. Aia mică s-o speriat de noi, cum plângem, și-o-nceput și ea... Era o tragedie acolo. Soțul meu era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa și mă privea Înnebunit când o văzut că plec... De la ușă m-am mai Întors o dată și i-am privit și n-am să uit toată viața tabloul pe care l-am văzut: soțul meu Înnebunit de groază, cu fetițele În brațe zbierând... Și v-au dus la post, așa cum au spus? Da, m-au dus la post, dar nici vorbă să dau declarație... M-au ținut acolo până dimineață, până i-au arestat pe toți ceialalți, deci pe verișorii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăștia, că au luat legătura și cu noi... Știți? Așa că, atunci când au venit, ne-au luat ca din oală pe toți. Pe soțul meu nu l-au arestat până a doua zi. Și-au făcut inventarul și au aranjat ca fetițele să fie duse la nașa noastră care ne cununase. Până atunci, o adus cu sila pe o vecină, săraca, să stea cu fetițele peste noapte și ziua cealaltă... Pe mine m-au dus la Satu Mare și Încă Weiss m-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
meu nu l-au arestat până a doua zi. Și-au făcut inventarul și au aranjat ca fetițele să fie duse la nașa noastră care ne cununase. Până atunci, o adus cu sila pe o vecină, săraca, să stea cu fetițele peste noapte și ziua cealaltă... Pe mine m-au dus la Satu Mare și Încă Weiss m-a dus cu mașina lui. Pe ceilalți, săracii, i-o dus cu camioanele și cu cătușe la mâini. Mie nu mi-o pus cătușe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
femei, că până atunci am fost tot singură. Asta a fost cel mai groaznic lucru, cât am fost singură... Eram năpădită de fel de fel de gânduri, mă rugam lui Dumnezeu să mor, nu mai suportam durerea, mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo, la Uranus, am ajuns cu două doamne, una mai În vârstă, de 60 de ani. Fusese prietena unui diplomat francez și era, săraca, Învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că mie mi-o spus anchetatorul meu: „Dumneata ești Încadrată la zece ani, pentru că ai circumstanțe atenuante, că era fratele dumneatale și nu ai putut să-l reclami”... În sfârșit..., poate că s-au gândit și că am cele două fetițe... Nu știu. În timpul procesului, o pus așa În colțuri santinele și nu ne-o lăsat... Numa’ așa, pe furiș, ne uitam unii la alții. Bietul fratele meu, ăsta, medicul, tot Îmi făcea semne. Cine mai era cu dumneavoastră În lot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de-nchisoare. Verișorii mei 25 de ani de-nchisore, băiatul lor 20, verișoara mea 12 ani, eu zece ani. Eu am avut cea mai mică condamnare... Ceilalți din Pir: 25 de ani, zece ani femeia, fiicele ei câte un an, pentru că fetițele-o zis că ele n-o știut, și, la un sfârșit, o avut poate și milă de tineri... Dar pe băiat, pentru c-o mers să spună că să fugă, că vine Securitatea să-i aresteze, l-o condamnat la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am oriunde În altă parte, eu n-am știut unde să spun și am spus Potău, satul părinților, că știam că tata trăiește, că el expedia totdeauna pachetul. Între timp, ei s-o gândit să cer domiciliul la Satu Mare, că fetițele mele erau aici, că una fusese crescută de-o soră și una de un frate, care n-avea copii. Și fratele ăsta a meu avea o locuință cu trei camere și o cameră o ținea ca să mi-o dea mie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ajuns eu la o secție de marochinărie de comandă, unde am lucrat 18 ani. După un an, am prins meseria și 18 ani am lucrat acolo și am câștigat bani frumoși, m-am putut Întreține și să-mi ajut și fetițele... Și cu ele m-o ajutat În continuare și sora și fratele meu. Și așa au trecut anii... Ați mai fost urmărită de Securitate? Bineînțeles, așa cum mi-o promis, am fost urmărită tot timpul... Tot veneau și-acolo, la fratele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa, domnule căpitan, nu v-o fost dumneavoastră destul? Mi-ați ucis soțul, mi-ați dat zece ani de Închisoare, mi-ați luat tot ce-am muncit timp de cinci ani de căsnicie, tot ce am realizat, mi-ați lăsat fetițele pe drumuri, nu mi-am putut exercita meseria pentru care mi-am ros coatele pe băncile școlii 14 ani, ce mai vreți de la mine? N-am făcut destulă pedeapsă pentru o farfurie de mâncare pe care i-am dat-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa nu mai poți să-l Învii, și-apoi ne-o dat ceva ajutore, pentru tot ce-am pierdut, și pentru anii de Închisoare, și pentru soțul meu... Ce părere au avut copiii despre detenția dumneavoastră? Vă spun sincer că fetițele o fost atașate de mine, dar n-o fost așa ca și cum ar fi fost dacă le creșteam eu. Ele o fost atașate mai mult de sora mea și cealaltă de cumnată-mea, și nu le-am Învinovățit, pentru c-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am funcționat acolo Întâi ca funcționar, iar după aceea ca jurist și șef al serviciului administrativ, până În 31 ianuarie 1954. Atunci v-au arestat a doua oară? Da. În seara acelei zilei eram acasă cu soția și cu copiii, o fetiță de șapte ani și un copil de trei-patru luni. Pe la orele 10-11 au intrat intempestiv În casă peste noi niște ofițeri de Securitate, care au Început să facă percheziție, arătându-mi un ordin În acest sens... Au găsit o busolă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fată, „voind a prinde pește cu plasa... și scăpând într-un ochi fu victima valurilor“. Poezia începea cu strofa: „Ca un crin de vară ce vântul îngheață / Frumoasă Ioană în valuri periși, / Azi a ta guriță revărsa viață / Și acum, fetiță, ca vântul periși“ și se încheia în tonuri funebre: „Adio, Ioană, adio, copilă! / Sufletul tău zboară după-acest pământ / Și noi în durere toți plângem de milă / Depuind flori june pe tristu ți mormânt“ (Dorul, pp. 35-36). Romanța La un cadavru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
procedeele melodramei. „Om al epocii”, dedat cu năravurile rele ale acesteia, el e mai reprezentativ și mai interesant ca personaj decît ca autor de teatru. *De dimineață se aude un bocet sfîșietor în blocul de vizavi. A murit (de leucemie) fetița unui zețar. N-am lucrat cu el direct niciodată, dar îl cunosc și mă cunoaște. Are o figură spînatică, poartă un basc vechi, rotund, spălăcit și merge cu genunchii îndoiți. E tăcut și mereu preocupat de ceva. Hipercorect la serviciu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
figură spînatică, poartă un basc vechi, rotund, spălăcit și merge cu genunchii îndoiți. E tăcut și mereu preocupat de ceva. Hipercorect la serviciu, face treabă și în jurul blocului. Sapă straturi, smulge buruieni, curăță, mătură - totul ca ntr-un fel de pedeapsă. Fetița avea 12 ani și o chema Ozana. *Numărul de azi, 9 septembrie, îmi evocă (nu e prima dată) un ziar suprarealist. Sînt publicate fotografiile „fruntașilor la întrecerea socialistă pe țară”: Avicola, Industrializarea Cărnii, Unitatea Agroindustrială (denumire sub care funcționează Gospodăria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
operetă de mare răsunet În tinerețea ei, (soția avocatului Gogu Niculescu) din Fălticeni, cu locuința pe Strada Mare colț cu str. Vârnav, lângă „Adormire”, i-a dat o masă la care au fost invitați intelectualii târgului. Nora a cântat din „Fetița dulce”, piesa ei de glorie, Dan Protopopescu - un cântec popular (avea bună voce de bariton) și a fost o plăcută atmosferă, care a Înviorat-o. Voia să-și ia rămas bun de la scenă cu „Medeea” de Grillparzer, pe care am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
propuneri. Eu sper ca treburile să se desfășoare frumos, chiar dacă se mai Întârzie puțin cu vacanța aceasta (Ă). Cât privește despre Dl. Prof. Tempeanu nu am nici o grijă. Dl. Sorinel Gorovei se repede până la Fălticeni să-și aducă soția și fetița. În luna august va fi și dânsul mai mult acolo, În concediu. Eu aștept mereu materiale de la Dstră. știu că tot ce-mi trimiteți este selectat de Dstră cu multă competență. Numele de care-mi pomeniți, Ion Feresuariu, Neculai Stoleriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
secret în Statele Unite. Scumpa mea copilă iubită, în prezent tu ești o artistă cunoscută, o soție respectată și o mamă pe care copiii o iubesc, ai ajuns la vârsta de treizeci de ani, dar în gândurile mele ești încă o fetiță. În ciuda maturității tale, eu sunt convins că, ținând seama de personalitatea ta, nu îți va fi ușor să înțelegi ceea ce îți voi spune acum. Același lucru se întâmplă și cu multe persoane din Occident cărora le este greu să înțeleagă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]