14,807 matches
-
Moise și vorbise cu ei, dar lui nu-i dădea nici o atenție. A fost lăsat să intre în cameră cu un palton, o scurtă îmblănită, o pătură din păr de cămilă și o pereche de ciorapi negri lungi până peste genunchi, de la ei i se trăgea și porecla „cavalerul negru”. Lângă dânsul își avea locul părintele Iacob Pojar, de la Liceul catolic din PitarMoș. Era de fel din Bucovina, dintr-o familie de austrieci, colonizați în timpul Imperiului habsburgic. Câteva minute pe zi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să mă sui? Pe cea din stânga sau pe cea din dreapta Ta? Pentru osândă sau pentru mântuire? Ioane, acum înțelesul nu mai e ca în Vinerea Răstignirii. Suie-te pe care vrei! Pe Cruce să fii, lângă Mine! Ridicându-se din genunchi se îndrepta spre una din cruci. Dar trecând pe lângă picioarele Mântuitorului se lovi ușor cu cotul de genunchiul Lui însângerat. Un fior îl străbătu din creștet în tălpi și, înainte de a-și întinde mâna în cruce, se trezea în sudoare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înțelesul nu mai e ca în Vinerea Răstignirii. Suie-te pe care vrei! Pe Cruce să fii, lângă Mine! Ridicându-se din genunchi se îndrepta spre una din cruci. Dar trecând pe lângă picioarele Mântuitorului se lovi ușor cu cotul de genunchiul Lui însângerat. Un fior îl străbătu din creștet în tălpi și, înainte de a-și întinde mâna în cruce, se trezea în sudoare și suspină. Mântuitorul, iubindu-L, îl chema alături de El, în jertfa de ispășire. Biserica din colonia din Bărăgan
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dorința, făcându-l părtaș la suferințele Sale pentru noi. O, părinte Ioane! Sunt fericit că te-am cunoscut și că m-ai însemnat pe creștet și pe mine cu semnul Sfintei Cruci, cu brațul tău care s-a atins de genunchiul însângerat al Domnului Hristos. Sărut dreapta, părinte Ioane! Profesorul Ion Maxim Am ajuns în celulă și cu profesorul Ion Maxim, fost coleg de facultate al lui Ștefan Augustin Doinaș. Avea un entuziasm extraordinar, era îndrăgostit până la patimă de toate valorile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui!, zise profesorul Moțu, pe fază. Hamalul se uită strâmb: „Da? Las’ că ți-o coc eu ție!”. Noi am zâmbit cu îngăduință și ne-am resemnat. Era impusă deținuților regula de a ședea pe marginea patului, cu mâinile pe genunchi și privirea îndreptată spre vizetă, fără a dormi sau moțăi. Bătrânii și bolnavii nu puteau rezista 17 ore, de la 5 dimineața la 22 seara, de efort fizic și nervos, așa că ne plimbam printre paturi ca să închidem unghiul vizual al milițianului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aveam în suflet la vederea lui s-a transformat în părere de rău; prea mult întârziase revederea, ca și cum am fi fost vinovați că despărțirea a fost așa de lungă. Nu eram în stare să spunem un cuvânt. Am căzut în genunchi și ne-am rugat. Ne-am povestit în fugă pe unde am trecut, legându-ne pe mai departe în fața lui Dumnezeu ca să nu-L trădăm. A doua zi au adus încă doi inși, pe moș Cocâlnău și pe fiul său
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deschise ca să înghețe și să se facă curent, căci ferestrele celulelor erau oblonite fără să aibă geamuri. În celule trebuia să fie liniște deplină și singura poziție admisă în afară de statul în picioare era șezutul pe marginea patului cu mâinile pe genunchi, fără să moțăi, fără să dormi, privind spre ușă. Paturile de fier nu aveau saltele. Dormeam, numai după ora 22, pe plasa metalică, câte doi în pat și ne înveleam cu pătura. Milițianul încălțat în pâslari umbla pisicește de la ușă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dumneata îi dai și partea cea mai bună din porția dumitale. Da, domnule doctor, văd și eu că moare, dar n-aș vrea să constate pe lumea cealaltă că aici nimeni nu l-a iubit... Și s-a așezat în genunchi la capul muribundului, rugându-se. Ceva s-a petrecut în sufletul doctorului în momentul acela, s-a întors cu fața la perete și a început să plângă în hohote. Țăranul încerca să-l liniștească. Domnule doctor, liniștiți-vă! Poate de aceea a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
femei voiau să-mi sărute mâinile, dar eu nu pricepeam intenția lor și ele plângeau. Tata și mama erau chiar în poartă. Privirile lor, pline de lacrimi, nu mă recunoșteau. M-am apropiat, i-am îmbrățișat și am căzut în genunchi, sărutându-le mâinile; mama și tata nu mai puteau vorbi, ci doar mă pipăiau pe față, pe mâini. Doar din când în când mama zicea: Tu ești, Gicușor?, și o îneca plânsul. Nu mai semănam cu cel de-acum 20
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
destul de des: Ești sănătos? Ai ceva? Te doare ceva? Mă privea pe gât, pe ceafă, pe mâini, pipăindu-mi încheieturile. Da, tată, sunt sănătos, mulțumesc lui Dumnezeu. Dar nu înțeleg ce vrei să vezi? De ce mă pipăi pe la mâini, pe la genunchi? Ei, maică, am auzit că vă bătea acolo cu lanțuri, că vă băga în fiare... Așa spunea alde Barocea, că a fost revoluție aici în sat acu doi-trei ani și i-a arestat pe mulți, și femei, și i-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
baie și te schimbi. Să mă chemi să te spăl pe spate. Nu-i nevoie tată, am zis. Pot să mă spăl singur. Nu, nu! Lasă să te spăl eu pe spate. Mă studia de aproape, cu atenție. Doar pielea genunchilor și șoldurilor, vânătă și întărită de îngenuncheri și dormit pe jos, putea să-l facă curios. Dumnezeu făcuse ca să nu-mi rămână nici pe trup, nici în suflet semne care să mă degradeze ca ființă a dragostei Lui. Tata era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îndelung, vrând să-și întipărească imaginea despre care se vorbise atâtea în familie, dar trăgea cu coada ochiului la bocancii de pe prispă: Unchiule, nu te bat bocancii ăștia la picioare? Nu mă bat, măi Liviu, dar mă cam strâng la genunchi! Le ai, unchiule, râse cu poftă. Am avut mai multe, măi Liviu, dar le-am pierdut pe drum, am glumit în continuare. Apoi copiii și-au luat rămas bun. Spre seară Liviu a venit grăbit, s-a făcut că nici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
celui Viu, care mă trecuse prin atâtea încercări și mă adusese acum înaintea Lui și a celor ce făceau acum cu mine un singur trup, ca o mărturie a puterii Lui. În timpul Sfintei Liturghii nu m-am putut ridica din genunchi, lacrimile bucuriei spălându-mi sufletul de mulțumire. Am rostit Crezul și m-am împărtășit. Cu o zi înainte făcusem încă o vizită părintelui Cazan - fiind la dânsul în parohie - și-i rezumasem în câteva ore viața de temniță, în cei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui Dobrogeanu-Gherea, amintindu-și cum țăranii disperați și înfometați se apropiau de el la Iași și în alte locuri în căutarea salvării, "ca și cum eram Dumnezeu". Lucrul acesta îl înspăimîntase pe Nădejde. "Nu poți discuta rațional cu asemenea oameni. Cădeau în genunchi la picioarele noastre și ne implorau să-i scoatem din sărăcia neagră în care se zbăteau"11. La răscruce de veac, viața politică a României era dominată de problema țărănească. Ambele partide politice încercau să ascundă acest lucru, deși conștiința
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
erau prea netede și alunecoase din pricina algelor, așa încât nu mă puteam prinde de ele. În cele din urmă am izbutit să mă cațăr tot pe „muntele“ meu, agățându-mă cu degetele de la mâini și de la picioare și apoi fixându-mi genunchii pe o teșitură laterală. Când am ajuns pe creastă, unde am zăcut gâfâind în soare, am descoperit că mâinile și genunchii îmi sângerau. De când am sosit aici, am avut bucuria de a înota în pielea goală. Faleza asta stâncoasă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă cațăr tot pe „muntele“ meu, agățându-mă cu degetele de la mâini și de la picioare și apoi fixându-mi genunchii pe o teșitură laterală. Când am ajuns pe creastă, unde am zăcut gâfâind în soare, am descoperit că mâinile și genunchii îmi sângerau. De când am sosit aici, am avut bucuria de a înota în pielea goală. Faleza asta stâncoasă nu atrage, slavă Domnului, vilegiaturiștii cu țâncii lor. Nicăieri nu găsești vreun blestemat petec de nisip. Am auzit că e socotită drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles nu-s decât picnicuri“, a remarcat odată Rita Gibbons. Da, picnicuri, dar bune, chiar formidabile. Și dați-mi voie să declar aici că, desigur, musafirii mei au stat întotdeauna în jurul unei mese și nu și-au balansat farfuria pe genunchi; și au avut întotdeauna parte de șervete de pânză și nu de hârtie. Hrana este un subiect serios și, întâmplător, unul dintre subiectele asupra cărora nici un scriitor nu minte. Mă minunez de unde am moștenit fericita mea dibăcie gastronomică? O copilărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să te saturi repede de ea, și te-ai săturat, așa cum te saturi de oricine. Mi-ai distrus căsnicia, m-ai împiedicat să am copii, m-ai silit să rup cu toți prietenii mei. Și după ce m-ai implorat în genunchi să-mi părăsesc soțul, și l-am părăsit, m-ai abandonat pentru mutra aia de bebeluș. Nu-ți mai aduci aminte cum a fost dragostea noastră? Ai uitat de ce ai rostit acele cuvinte? — Din fericire, uiți aventurile amoroase așa cum uiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de îndată ce cineva lovește pe cineva, în loc să strige la el, sau să-l scuipe, sau... e ca și cum ai trecut o barieră... poate că-i ultima barieră a civilizației... și după asta... nu mai rămân decât mitralierele și gloanțele ce retează rotulele genunchilor. Dumnezeule, de ce-am acceptat să joc în porcăria aia de serial de la TV, e un gunoi. Ele însă au dat în mine, desigur, Pam și Rosina, în ce le privește, nici un fel de inhibiție... — Zgârieturi pe față? — Zgârieturi, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el să mă ridice, și o să mă ridice. Era un om blând. Nu știu de ce spun că era bun, ce știam eu despre bunătate, nu eram decât un țânc. Obișnuia să mă țină de mână și să mă ia pe genunchii lui. Mă iubea, nenorocitul. Părinții mei nu m-au răsfățat niciodată, niciodată nu mă îmbrățișau și nu mă pupau, cred sincer că nu le prea plăceam, erau topiți după blestemata de soră-mea. Dar unchiului Peregrine îi plăceam. Mă lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în ciuda jerseului irlandez și a coniacului (la care, până la urmă, recursesem și eu), și cu toate că soba de gaz continua să ardă. Mă pregăteam să aprind focul în cămăruța roșie, când Rosina m-a întrerupt. Ședea cocoțată pe scaun, cu un genunchi ridicat la bărbie, și purtând niște pantaloni largi de pânză albastră suflecați peste niște cizme din prelată albastră, și o bluză oarecare în dungi albastre și purpurii, strânsă în talie cu un cordon îngust. Arăta indolent\, practică, prădalnică, uimitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
urechea. Se auzeau glasuri. Televizorul? Evitând zona primejdioasă a despicăturii dintre perdele, și simțindu-mă parcă gata să mă avânt în spațiu, m-am oțelit, silindu-mă să calc ferm, fără zgomot, în direcția ferestrei, și să mă las în genunchi, atingând zidul de cărămidă, așezându-mă cu capul chiar sub nivelul pervazului scund. Ca să evit înțepăturile tufișurilor de trandafiri, îmbrăcasem un impermeabil, deși nu prevăzusem roua. Clarul de lună îmi desenase contururile diferitelor răzoare de flori, dar când m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tremurau prea tare, și fitilul se aprindea [i se stingea întruna. Am aprins o luminare și am tras draperiile. Apoi mi-am luat și eu un scaun, m-am așezat lângă ea și am cuibărit-o în brațele mele, în timp ce genunchii ni se atingeau. — O, iubita mea, ai venit, dragostea mea! — Charles... — Nu spune încă nimic. Vreau doar să mă conving că ești într-adevăr aici. Sunt atât de fericit. — Ascultă-mă, eu... — Te rog, iubito, te rog nu vorbi... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu m-a împins numai dorința de a povesti cuiva. Știi, când te-am văzut pentru prima oară în sat, aproape că am leșinat. Tocmai dădusem colțul dinspre bungalovuri și te-am văzut intrând în cârciumă. Mi s-au muiat genunchii, și a trebuit să urc îndărăt câțiva pași pe deal, să mă așez în iarbă. Pe urmă mi-am spus că poate am visat, mi-am spus că trebuie să fiu nebună, nu știam singură ce să fac. Dar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de o stâncă. Acum că-l priveam prin binoclu, am constatat că nepoftitul meu cățărător era un băiat, sau mai curând o făptură aflată la acel stadiu imprecis de eflorescen]ă a bărbăției timpurii. Purta niște pantaloni cafenii, suflecați până la genunchi, și un maiou alb, rotund la gât, cu ceva scris pe piept. Avea o față osoasă, de o paloare pistruiată care-i punea în lumină trandafiriul aproape dulceag al buzelor întredeschise. Părul blond-roșcat, mai curând încâlcit decât buclat, îi cădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]