14,023 matches
-
înțelegem, trebuie să recunoașteți că jazzul este acum la modă. Melodiile vesele încântă lumea, pline de zâmbete și de ritm nebunesc, cu puțin dans pe scenă și o glumiță, asta se caută acum. — Dumneavoastră cu siguranță aveți o părere foarte greșită despre mine, deși colaborăm de atâția ani și, exceptând contractul pe care l-am mai avut cu Odeon, rupt de atâta vreme, știți că v-am fost întotdeauna fidel. — Tocmai de aceea vă propunem această schimbare, nu înțelegeți că vă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-mă, mamă, sunt încă un adolescent credul și rătăcit. Și mi-e teamă că asta nu se va schimba prea curând, ba mai mult, că voi rămâne așa pentru totdeauna. Nimeni nu e perfect, iubitul meu, cu toții suntem aici să greșim și să învățăm. Iar dincolo de toate nemerniciile sau bucuriile pe care ți le aruncă viața, tu vei avea întotdeauna ceva ce nimeni nici nu a visat, dragul meu Cristian. Tu vei avea muzica. Dar nici muzica nu mai suna ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înțelege și te vor iubi apoi și pe tine, așa cum ești. Ai să vezi doar ! Așteaptă numai să treacă o săptămână și deja vei avea câțiva prieteni noi de joacă. Dar să nu fii rău niciodată cu ei, Cristi, chiar dacă greșesc. Chiar dacă arată altfel. Înăuntru, ți-am spus, suntem toți la fel. Unul poate nu va avea caiete frumoase ca ale tale sau, din contră, unul va avea caiete de zece ori mai frumoase. Să nu-l invidiezi. Și să nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a produs o uriașă și extrem de bogată, ca să zic așa, suferință. Dar... nici asta nu m-a convins că tipul meu de reacție - care, cu timpul, s-a complicat din reacții fizice În reflexe și reacții și judecăți mentale - este greșit. Bineînțeles că era greșit, dar... față de ce?! A, sigur, mi se va spune, față de realitate! De acord, Îmi spuneam eu În sinea mea și uneori, stângaci și imprudent, o spuneam și cu voce tare -, dar de ce realitatea asta, se pare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și extrem de bogată, ca să zic așa, suferință. Dar... nici asta nu m-a convins că tipul meu de reacție - care, cu timpul, s-a complicat din reacții fizice În reflexe și reacții și judecăți mentale - este greșit. Bineînțeles că era greșit, dar... față de ce?! A, sigur, mi se va spune, față de realitate! De acord, Îmi spuneam eu În sinea mea și uneori, stângaci și imprudent, o spuneam și cu voce tare -, dar de ce realitatea asta, se pare marea voastră autoritate, de ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a victoriei În alegeri a ardelenilor, dar și, ceea ce este poate și mai grav, la o despărțire a energiilor, fapt care a avut ca urmare o deficientă „politică de cadre”, pentru a Împrumuta limbajul comunist. Ion Rațiu, la rândul lui, greșea sperând să poată candida la președinție; mentalitatea comunistă sau Îmbibată de stângismul roșu nu i-ar fi permis unui miliardar englez de origine română, oricât de animat de idei patriotice, dar care „nu mâncase salam cu soia”, care nu-și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
citate mai sus au considerat pur și simplu că „România și Românii nu sunt apți de democrație!”, apud dl Liiceanu! Dar... după părerea mea, Ana Blandiana, la constituirea guvernului, atunci, În ’96, când P.N.Ț-ul era organizația dominantă, a greșit necerând un portofoliu ministerial, lucru la care Îi dădeai pe deplin dreptul abnegația și curajul cu care a sprijinit revenirea la putere a fostului mare partid al ardelenilor și al lui Maniu, faptul că și-a pus În joc marele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fim serioși! Păi, bine le face, pe cuvânt, avem noi alte probleme decât mofturi de astea care nu sunt de fapt decât istericale, „pe undeva” tipii ăștia ar vrea mai mult decât li se dă, veșnica problemă - orgoliul nesătul! Goma greșește când atribuie toate acestea și altele, la fel de pitorești, numai unui sistem politic, unei anumite țări, unor anumiți cetățeni. Vorba lui că „Românii sunt asupriți de ei Înșiși” ar putea fi mai bine generalizată În forma „oamenii sunt asupriți de ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
impresionist sau post-impresionist. Dar nu mai mult! Ca și În cazul descoperirii „pe cont propriu”, Într-o zonă mult mai familiară, literatura, a unui Dostoievski sau Nietzsche, m-am lăsat, „ca o femeie!”, dus de pura instinctivitate! Și... nu am greșit! Precum maeștrii „de hîrtie” de mai sus, care mi-au devenit cu adevărat ghizi, maeștri și „apostoli”, Gauguin - mai ales după stabilirea la Paris Împreună cu soția mea, Cristina, ea, o excelentă cunoscătoare a picturii europene -, „alegerea” lui s-a dovedit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
negatori”, cu cei care contestau - și contestă Încă! - „vechile ierarhii” ale valorilor literare, stabilite, În cei vreo cincizeci de ani de dominație comunistă, de către nu puțini critici de prestigiu, dar și de un enorm și extrem de variat lectorat. Oare... am greșit cu toții, au fost cu toții În eroare?! Sau... au folosit textele noastre, ale celor câtorva, nu foarte mulți, doar drept pretext pentru o luptă cu stihiile vremii? De aici, cum afirmă ritos unii, „umflarea” disproporționată a anumitor nume sau valori. Campion
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vocabularul românesc ar fi fost În proporție de două cincimi slav și numai o cincime latin. Cuvintele latinești abia dacă erau puțin mai numeroase decât cele turcești. Se Înțelege ce emoție a provocat acest calcul În România. Sau Cihac a greșit, sau românii nu mai sunt romani, nici măcar prin limbă! S-a constatat apoi că multe cuvinte lipsesc din dicționar și nu toate etimologiile sunt corecte. Este o iluzie să ne Închipuim că statistica ar fi o știință obiectivă și exactă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
avantajul, dar Germania venea puternic din urmă. Și astfel, duelul franco-german, manifestarea cea mai dramatică În epocă a unei Europe divizate, s-a purtat și pe teren românesc. Ce s-ar fi Întâmplat fără Primul Război Mondial? Germania a mizat greșit pe război și a pierdut. Fără război (firește, și dacă ar fi câștigat războiul!), influența ei ar fi devenit precumpănitoare În Europa Centrală și de Sud-Est. Cine știe, poate intelectualii români ar fi ajuns să vorbească mai curând germana decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cel mare și cu toate astea mă simțeam sărac și nevoiaș. Așa că m-am aruncat în noua viață care mi se oferea, cu toate că - fiind un tip versat, blazat, din LA - n-ar fi trebuit să mă amăgesc. :::::::::: Romanul a fost greșit interpretat ca autobiografie (Scrisesem trei romane autobiografice - toate nepublicate - înainte de Mai puțin decât zero, astfel încât era mult mai ancorat în ficțiune și mai puțin un roman-à-clef decât majoritatea romanelor de debut), iar pasajele senzaționale (secvența sufocării, violul unei copile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
luminând întregul cer. S-a întors. Șoptisem acele cuvinte în noaptea când mă trecuseră toate frigurile în camera de oaspeți după ce recapitulasem cele văzute pe câmpul dezolant din spatele casei. Mă gândisem involuntar la tata, și nu la Patrick Bateman. Dar greșisem. Pentru că acum amândoi se întorseseră. Duminică, 2 noiembrie 1 2 c i n a M-am trezit în dormitorul matrimonial în prima dimineață de mai multe săptămâni încoace, întinzându-mă plăcut în patul gol, reconfortat de pilula de Ambien din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adevărat de copiii lor, însă doreau ceva în schimb, un profit al investiției lor - o necesitate aproape religioasă. Era obositor să-i asculți și în același timp totul era atât de pervers pentru că scopul nu era fericirea copiilor. Ce era greșit cu a vrea doar ca ei să fie bine, mulțumiți? Ce era greșit în a le spune că viața asta e de rahat? Ce era rău în a le mai altoi câte una? Părinții ăștia deveniseră un fel de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lor - o necesitate aproape religioasă. Era obositor să-i asculți și în același timp totul era atât de pervers pentru că scopul nu era fericirea copiilor. Ce era greșit cu a vrea doar ca ei să fie bine, mulțumiți? Ce era greșit în a le spune că viața asta e de rahat? Ce era rău în a le mai altoi câte una? Părinții ăștia deveniseră un fel de oameni de știință și nu-și mai creșteau copiii din instinct - fiecare citise o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de-acum înainte. Continuau să șușotească. Nu puteam decât să mă zgâiesc la păpușa aceea. De afară, ca la comandă, l-am auzit pe Victor lătrând, apoi tăcu. - Terby e viu, tati? (Haide, uită-te la tăietura din palmă. A greșit mâna, Bret. Voia mâna care ținea pistolul, dar te-a ciupit de cealaltă mână.) - De ce? am întrebat, ezitant. Tu crezi că e viu? Îmi tremura vocea. A dus păpușa la ureche, ascultând atentă, după care își întoarse privirea spre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Știam că avea dreptate, dar n-aș fi suportat liniștea care ar fi punctat propoziția aceea, care i-ar fi conferit dimensiune și profunzime și greutate, propoziția care ar fi făcut deliciul unei audiențe. - Adică ce vrei să spui? - Că greșești. Că băiatul are nevoie de tată. Înseamnă că n-ai dreptate, Bret. - Nu, Jayne, tu greșești. A fost greșeala ta de la bun început, că ai vrut copilul, am zis, întâlnindu-i privirea. „Și știi că nu era drept. Nu fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care i-ar fi conferit dimensiune și profunzime și greutate, propoziția care ar fi făcut deliciul unei audiențe. - Adică ce vrei să spui? - Că greșești. Că băiatul are nevoie de tată. Înseamnă că n-ai dreptate, Bret. - Nu, Jayne, tu greșești. A fost greșeala ta de la bun început, că ai vrut copilul, am zis, întâlnindu-i privirea. „Și știi că nu era drept. Nu fusese planificat, iar atunci când te-ai prefăcut că mă consulți ți-am spus că nu vreau copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ai prefăcut că mă consulți ți-am spus că nu vreau copii, dar tu ai făcut ce-ai vrut și l-ai făcut, deși știai că e o greșeală. Era o decizie pe care n-o luasem împreună. Dacă cineva greșește, Jayne, e vorba de tine... - Ești o farmacie ambulantă - nici măcar nu știi ce spui. Jayne plângea din nou. Cum poate cineva asculta una ca asta? Credeam că atinsesem un prag al compasiunii, dar oboseala îmi impunea un ton rațional. - A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și că am iubit pe oamenii acestor pământuri. Ușor de zis, greu de făcut!! Nici unul din noi nu cunoaște Îndeajuns de bine Fălticeniul pentru a nu „bâjbâi” săptămâni prin el, și În acest caz fiind păscuți de primejdia de a greși. Așa se face, că te rugăm să ne jertfești câteva ceasuri din timpul matale, și așa destul de sufocat de treburi și preocupări, și să ne faci o listuță cu tot ceea ce este edificiu În picioare, stradă (care acum s-o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un loc străin, care, în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril subiecte de acasă (ce vreți?, distanța dintre minte și trup!), greșim direcția, descriem un cerc și coborâm în una dintre piețele istorice vizitate la începutul promenadei. O glumă a Lisabonei cu turiștii neatenți. De data aceasta hotărâm să pornim într-o direcție clară: spre râul Tajo - o altă aventură cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are loc un dialog propriu-zis pe subiectul anunțat. Moderatorul, care vorbește destul de mult, făcând introduceri flamboante, conversează mai ales cu scriitorul spaniol și cu cel portughez, pentru că lituanianul și turcul răspund aproape monosilabic la provocările acestuia. Cred că s-a greșit la selecția participanților. Cei doi confrați, din Turcia și Lituania, nu au prea multe tangențe cu faimoasa cultură hispano-americană. Lituanianul a spus ceva despre o modă efemeră a prozei lui Marquez în țara sa, care n-a făcut prea mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ: La Hanovra ajungem pe la 16.30. Suntem cazați în hoteluri diferite. Din nou avem noroc (perspicacitatea lui Lascha Bakradse!), nimerim la Kaiserhof, pe Ernst-August-Platz, în centrul orașului. Numele meu este trecut greșit în registre (ce m-ar tachina Andrei Bodiu dacă ar fi aici!), dar se rezolvă repede. Colegilor din România le-a revenit un hotel mai „periferic”. La Hanovra, camera de hotel e mult mai mică decât la Dortmund. În schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
marginea continentului de marele ocean întunecat, două lumi de himere...” - frazele acestea, scrise după prima noastră vizită la Tallin, nu reușesc să comunice nimic despre atmosfera pe care o găsim aici în plină vară. Mă întreb, chiar, dacă n-am greșit adresa. Cochetul bar irlandez mi s-a părut acum mai șters, obosit, pleoștit de căldură. Ca și întreg Tallinul, care își arată adevărata înfățișare, misterios-visătoare, doar în decembrie, când lumea zânelor și a piticilor din basmele nordice își reintră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]