12,032 matches
-
idealiste pot duce la afirmații absurde ("Refutation of Idealism", 1903) și se bazează pe adevărul conținut în ""bunul simț comun"" ("A Defence of Common sense", 1924). Russel, impresionat de precizia științelor matematice, încearcă să elaboreze un limbaj specializat corespunzător legității logice, care să reflecte cu exactitate obiectivitatea. Teza de bază consta în posibilitatea diviziunii unei fraze în părți elementare ("propositional particles"), analog celor mai mici particule constitutive ale universului, atomii ("logical atomisme"). Această analiză a structurii limbajului permite deosebirea formei gramaticale
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
consecință, toate aserțiunile metafizice, teologice sau morale sunt, pentru Wittgenstein, lipsite de sens. Sub influența lui Russell, Wittgenstein și a tezelor fizicianului austriac Ernst Mach asupra empiriocriticismului, la Viena ia ființă o mișcare ce reunește filosofi și matematicieni, denumită pozitivism logic, având ca principali reprezentanți pe Moritz Schlick și Rudolf Carnap. Pentru "Cercul vienez", filosofia ar trebui să aibă ca scop precizarea sensului noțiunilor, și nu descoperirea de fapte noi, care reprezintă sarcina disciplinelor științifice. Afirmațiile considerate logice ar putea fi
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
matematicieni, denumită pozitivism logic, având ca principali reprezentanți pe Moritz Schlick și Rudolf Carnap. Pentru "Cercul vienez", filosofia ar trebui să aibă ca scop precizarea sensului noțiunilor, și nu descoperirea de fapte noi, care reprezintă sarcina disciplinelor științifice. Afirmațiile considerate logice ar putea fi clasificate prin urmare în două categorii: cele adevărate din punct de vedere analitic (un exemplu devenit celebru: "doi plus doi egal patru") și cele verificabile empiric. Alfred Jules Ayer a răspândit aceste teze în spațiul de limbă
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
egal patru") și cele verificabile empiric. Alfred Jules Ayer a răspândit aceste teze în spațiul de limbă engeză în lucrarea sa "Language, Truth and Logic" ("Limbaj, adevăr și logică"), în care modelele empirice vin în contact cu cele fenomenologice. Pozitivismul logic a fost criticat de Karl Popper. El consideră că teoria semnificației împiedică înțelegerea vorbirii. Wittgenstein însuși, în lucrările de mai târziu, reunite în "Philosophical Researchs" (apărută postum în 1953), renunță la unele din tezele sale anterioare și tematizează necesitatea unei
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
s-a ocupat în special cu aspectul gramatical al afirmațiilor și cu "limbajul mintal", care poate sugera prezența unor lucruri inexistente și falsa opinie a unei unități spirituale, asemănătoare unității corporale. Austin și Strawson au analizat relațiile dintre limbajul formal logic și cel obișnuit, precum și semnificația comportamentului comunicativ. În fine, Quine reprezintă punctul de vedere ontologic, după care sistemele lingvistice sunt asimilate modurilor pragmatice de transmitere a existenței lucrurilor. Criticii filosofiei analitice consideră că filosofia în totalitatea ei nu se poate
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
suplimentar. Consecința ar fi o reacție în lanț, care ar elibera cantități uriașe de energie sensibilă, ceea ce, în mod evident, nu se întâmplă. Având în vedere acest ultim argument, și faptul ca acea radiație Cerenkov nu a fost observată, concluzia logică este fie lipsa sarcinii electrice în cazul tahionilor, fie lipsa interacțiunii dintre ei. Dacă aceasta ar avea într-adevăr loc, crearea de perechi tahion-antitahion ar instabiliza vidul - din nou o concluzie neconcordantă cu observația. ii nu au putut fi izolați
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
Ottmann a definit această dilemă drept antiteza dintre "gândire ocazională sau continuitate". Este deci deschisă discuția dacă gândirea lui Carl Schmitt urmează o logică internă (continuitate) sau este dirijată exclusiv de impulsuri exterioare (ocazii), cărora le sacrifică consistența și continuitatea logică. Indiferent de motive, după 1933, Carl Schmitt a adoptat complet argumentele naziste pentru tezele juridice. El a definit "Legea de împuternicire" ca reprezentând "constituția provizorie a revoluției germane". În lucrarea "Staat, Bewegung, Volk: Die Dreigliederung der politischen Einheit" ("Stat, mișcare
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de viziunea liberală privind filozofia dreptului, care se concentra asupra cazului normal și ignora cazul de excepție. Dacă modul de aducere la îndeplinire a dreptului constituie o problemă fundamentală a dreptului constituțional, nu una subordonată, se pune, ca o consecință logică, problema suveranității, cea a stării de excepție precum și cea a unui "garant al constituției". Norbert Campagna prezintă concepția lui Schmitt în modul următor: ""În cazul normal nu trebuie violate normele de drept. Totuși, deoarece în mod realist, cazul normal nu
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în mod eficient. Parlamentarismul în care parlamentul este incapabil să ia o acțiune este definit de Schmitt ca "fațadă falsă a democrației". Prin acest argument, Schmitt pune accentul pe partea de fond și nu pe cea formală a democrației. Consecința logică este că a apăra un asemenea sistem ineficient nu reprezintă o apărare a democrației. Alternativa o reprezintă un președinte "suveran", care să dețină puterea supremă de decizie. Din moment ce președintele este și el ales democratic, el este un element al democrației
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
abația respectivă. Moare la 63 de ani, în 1142, fiind înmormântat la Paracletus. În 1164 moare și Heloise, trupul său fiind așezat alături de cel al lui Abélard. Opera sa poate fi împărțită în trei mari categorii: poezii și scrisori, texte logice, respectiv texte teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
trupul său fiind așezat alături de cel al lui Abélard. Opera sa poate fi împărțită în trei mari categorii: poezii și scrisori, texte logice, respectiv texte teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al Isagogei lui
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
În contrast cu acesta, explicația rațională înlocuiește "imaginea evocatoare" a mitului cu "conceptul". În mituri, totul este posibil, totul se poate întâmpla, și totuși miturile de pretutindeni și din toate timpurile se aseamănă. Acest fapt înseamnă că iraționalitatea lor aparentă ascunde structuri logice permanente. Mitul traduce, în opinia lui Claude Lévy-Strauss, aporiile logice ale dualității același-altul. Mitul narează o istorie sacră, sugestivă pentru cel care face parte din cultura care a creat respectivul mit și care aderă necritic la aceasta. Mitul poate relata
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
conceptul". În mituri, totul este posibil, totul se poate întâmpla, și totuși miturile de pretutindeni și din toate timpurile se aseamănă. Acest fapt înseamnă că iraționalitatea lor aparentă ascunde structuri logice permanente. Mitul traduce, în opinia lui Claude Lévy-Strauss, aporiile logice ale dualității același-altul. Mitul narează o istorie sacră, sugestivă pentru cel care face parte din cultura care a creat respectivul mit și care aderă necritic la aceasta. Mitul poate relata nu numai originea lumii, a animalelor, a plantelor și a
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
apropierea de abstract, prin cali- tatea materială a tușelor se mai acordă o șansă concretitu- dinii. Asocierea cu opera romanescă a lui Peter Handke devine inevitabilă. Invocata sensibilitate este dominată, cred, de reflexul culturalității și se hrănește din rigorile axio- logice ale acesteia. Experiența culturală a lumii moderne a recuperat orizontul primitiv spre a putea descifra secretele comunicării simbolice dar a așezat peste acestea filtrele cartezianismului iluminist și experiențele devastatoare ale omului recent care a imaginat lumea în absența creatorului ei
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
însă "Acțiunea umană" (1949), "Biblia economică a omului civilizat", după cum a caracterizat-o Murray Rothbard. Mises construiește un sistem economic dedus rațional din cateva axiome, data ultimă find acțiunea umană. Este știința economică dezvoltată ca disciplină deductivă, pe firul implicațiilor logice ale existenței acțiunii umane", a spus Murray Rothbard despre "magnum opus"-ul misesian. Cele mai importante contribuții ale lui Mises sunt: evidențierea caracterului redistributiv și destabilizator al inflației ca urmare a etatizării sistemului bancar, legătura necesară dintre moneda sănătoasă și
Ludwig von Mises () [Corola-website/Science/303310_a_304639]
-
că nici una nu o traduce pe cealaltă, fiind versiuni independente. La începutul celei românești stă scris ""Vă leat 6900 povestea fu de demult întru sfânta cetate Ier(usa)l(i)mului întru atâția ani vă leat 6000"". După o argumentare logică, cercetătorii au ajuns la concluzia că originalul a fost conceput în anul 6000 de la facerea lumii (492) și a stat la baza tuturor variantelor în diferite limbi, iar 6900 (1392) reprezintă anul la care a fost copiat textul aflat în
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
Alexandria, apoi definitiv la Fustat (actualul Cairo), unde Maimonide va trăi până la sfârșitul vieții sale. În timpul acestor peregrinări, Maimonide continuă să se instruiască, studiază de asemenea medicina, iar în 1159 publică lucrarea "Introducere în calculul calendarului" precum și un comentariu asupra logicei aristotelice. La Fustat, Moise Maimonide devine conducătorul ("Naggid") comunității evreiești și primul rabin al orașului, iar în 1185 este medicul personal al lui Saladin, sultanul Egiptului și Siriei. În ciuda numeroaselor sale obligații în această perioadă, tocmai atunci Maimonide reușește să
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
metodei științifice și a modelelor pentru societate în general și pentru științe însele. Știința trage concluzii privitor la modul în care este realitatea și la modul în care teoria științifică este legată de realitate. Știința se bazează pe experiment, deducție logică și gândire rațională cu scopul de a examina realitatea și indivizii din care este constituită societatea. Făcând observații privitoare la natura indivizilor și a mediului care îi înconjoară, știința urmărește să explice conceptele care apar în viața de zi cu
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
papă și împăratul romano-german. A fost trimis la Universitatea din Napoli; acolo a studiat cele șapte arte liberale ale gramaticii, logicii, retoricii, aritmeticii, geometriei, muzicii și astronomiei. Își începe educația în filosofie odată cu studiul "artelor" logicii și astronomiei: citește tratatele logice ale lui Aristotel și comentariile învățaților ulteriori și este familiarizat cu lucrările științifice și cosmologice ale lui Aristotel de către un profesor numit Peter din Irlanda. În 1244 Toma devine călugăr dominican, spre marea supărare a familiei, care aștepta cu nerăbdare
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
referirea la acest limbaj de termenul "latex". Spre deosebire de diferitele programe de redactare WYSIWYG, LaTeX permite autorului să urmărească doar conținutul textului, lăsând forma acestuia în grija sistemului de tipărire. Prepararea documentului pentru tipărire se face ținând cont de o structură logică a textului prin apelul la diferiți termeni intuitivi ca: title (titlu), chapter (capitol), (section) secțiune, bibliography (bibliografie), table (tabel), (figure) figură etc. Chiar dacă conceptul general este acela de a despărți forma de conținutul textului, LaTeX permite totodată și reglaje de
LaTeX () [Corola-website/Science/304630_a_305959]
-
fi foarte bine abandonate.” Enunțurile analitice se împart în două clase: Carnap explică analiticitatea prin inducție completă pornind de la enunțuri atomare. Chiar acceptând această concepție, ea nu explică decât enununțurile primei clase. Enunțurile clasei a doua se reduc la enunțuri logice datorită definiției termenilor. Dar definiția este fie consemnată în dicționare, fie definiție explicativă, fie stipulată (introducerea convențională explicită a unei notații noi). În primul caz, dicționarul consemnează o realitate empirică și definiția se bazează pe sinonimii neclare ale limbajului comun
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
Disjuncția exclusivă, cunoscută și ca sau exclusiv și notată prin XOR sau EOR, este o operație logică asupra doi operanzi din care rezultă o valoare logică de "adevărat" dacă și numai dacă unul dintre operanzi, dar nu amândoi, are valoarea "adevărat". În multe limbaje naturale, printre care și limba română, interpretarea cuvântului "sau" necesită un anumit grad
Disjuncție exclusivă () [Corola-website/Science/304675_a_306004]
-
Disjuncția exclusivă, cunoscută și ca sau exclusiv și notată prin XOR sau EOR, este o operație logică asupra doi operanzi din care rezultă o valoare logică de "adevărat" dacă și numai dacă unul dintre operanzi, dar nu amândoi, are valoarea "adevărat". În multe limbaje naturale, printre care și limba română, interpretarea cuvântului "sau" necesită un anumit grad de atenție. Disjuncția exclusivă a două perechi de propoziții
Disjuncție exclusivă () [Corola-website/Science/304675_a_306004]
-
în logică înțelesul cuvântului "sau" este "disjuncția inclusivă", care semnifică faptul că cel puțin una din alternative este adevărată. Alte limbi, precum latina, pot avea cuvinte diferite pentru tipuri diferite de "sau". Disjuncția exclusivă este o operație asupra două valori logice, de obicei valorile a două propoziții, care produce o valoare de "adevărat" dacă numai unul dintre operanzi este adevărat. Tabelul de adevăr al lui p XOR q (scris și p + q, p ⊕ q, sau p ≠ q) este următorul: Pot fi
Disjuncție exclusivă () [Corola-website/Science/304675_a_306004]
-
exclusivă, este evident că XOR este o operație asociativă și comutativă. De aceea, parantezele pot fi omise pentru operații succesive, iar ordinea termenilor este indiferentă. De exemplu, avem următoarele ecuații: Această secțiune folosește următoarele simboluri: Ecuațiile următoare derivă din axiomele logice: Disjuncția exclusivă este des utilizată pentru operații pe biți. Exemple: Așa cum s-a notat mai sus, deoarece disjuncția exclusivă este echivalentă cu adunarea modulo 2, disjuncția exclusivă pe biți a două șiruri de "n" biți este identică cu adunarea vectorilor
Disjuncție exclusivă () [Corola-website/Science/304675_a_306004]