12,849 matches
-
apartamentul în care a locuit, după revoluție, Lenin cu Nadejda Konstantinovna Krupskaia timp de un an, trei luni și patru zile... (o evidență aiuritoare, mai trebuiau cronometrate și minutele!). Bătrâna îngrijitoare (o femeie de vreo 65 de ani) parcă se luminează la față când rostește numele lui Lenin, vorbind ca despre niște ființe dragi, lângă care își petrecuse întreaga tinerețe, arătându-ne o cameră mică, cu separeu, în care încăpeau două paturi destul de scurte, pentru uzul cuplului revoluționar. Nici o umbră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tobe, iar în spatele său, pe un ecran, e proiectat un rug... Impresia de neuitat a serii este clădirea noului Sony Center, care pare un edificiu din viitor, rătăcit în ultimul an al mileniului doi. Seamănă cu o uriașă navă spațială, luminată de proiectoare puternice și stropită la bază de havuzuri multicolore, care își măresc sau coboară jeturile de apă în funcție de prezența mulțimii. Iată, îmi zic, o mostră din arhitectura de mâine a Berlinului, un oraș în care se construiește non-stop, zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
accept că tinerelul care am fost era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de simțul realității”: a vrut, „deodată”, o carieră care să împletească, să confunde chiar cariera cu munca, iar acestea „două” să-i justifice, poate chiar să-i „lumineze”!, vocația, iar ea - o, orgoliu nemăsurat al tinerilor, al unora! - să-i poată „sluji” drept destin. Având pentru destin o înaltă, nemăsurat de înaltă părere, o „credință” aproape, rânduindu-se astfel fără ezitare și fără a simți în nici un fel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebuie înțeles nu în ordine morală, ci destinală, adică fire aptă de „repetiție, de-o anume repetiție” și anume a „trăirii-tipice” - această frază pe care am comentat-o în varii momente ale biografiei mele literare mi-a anunțat, mi-a „luminat” încă din anii post-adolescenței ideea, criptică, pentru mine, de destin. Ce mai poate însemna „azi” această noțiune, această „realitate”? Și ce „înseamnă” această „trăire-tip” ca s-o putem recunoaște, s-o facem „să revină mereu”? Mai sus afirmam, mereu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ministru adjunct la consiliul culturii și în urmă prorector la universitatea de partid „Ștefan Gheorghiu”Ă un „activist luminat”: ajutând pe unde se putea și pe cine se putea, un „produs ideologic” al primei perioade de domnie a lui Ceaușescu, „luminată”, când acesta lupta nu numai extrem de dinamic pentru o bună reputație și bune alianțe internaționale, dar și contra vechii echipe a lui Dej, inclusiv cu „imaginea” acestuia, fostul său mentor și „protector”. În această ocazie, ca și în Biroul Uniunii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
biruri cu chipurile șterse, remaniabili după plac, asemeni amintirilor din prima copilărie." Oricât de diafană ar fi, puterea de seducție a unei cărți depinde în ultimă instanță de lucrurile de care ne eliberează. O operă este valoroasă atât prin ceea ce luminează ea în interiorul ființei noastre, cât și prin ceea ce lasă în umbră; iar întrebările stânjenitoare de care ne exonerează o fac adesea mai atractivă decât răspunsurile pe care ni le sugerează. Povestea Învierii îl captivează pe orice muritor, eliberându-l realmente
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
anului 2002. Pângărită, zic unii; iar alții, ocupată, în timpul "asediului Bisericii Nașterii Domului". Grota creșei, situată la subsol, este atât de strâmtă încât cei zece turiști peruvieni intrați acolo înaintea mea abia încap; este însă destul de caldă și de bine luminată pentru a-mi evita "răceala decepțiilor ireparabile". Marmora cu irizări de jasp în care e încrustată steaua de argint este permanent lustruită. Cum m-am documentat un pic la biblioteca Școlii înainte de a veni, mi-am permis s-o fac
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ea, și nici simulacrul unui curcubeu sincretic, ci centrarea pe un oraș real, istoric, Orașul Sfânt, Al-Qods, Ierusalimul, visio pacis conform etimologiei clasice." Și el încheia astfel: Dominând orizontul nostru terestru, atât de sumbru în acest moment, Orașul Sfânt, Ierusalimul, luminează din ce în ce mai tare, ca și kibla, direcția către care trebuie să conveargă toate rugăciunile, în care se adună toate bunăvoințele; căci acest oraș, astăzi însângerat de ură, este locul de elecțiune din care nicio națiune, nicio clasă n-ar trebui excluse
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
L-a înfășurat în giulgiu curat de in și L-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus [...]. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a săptămânii (Duminică), a venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare [...]. (Matei, XXVII, 57-60, XXVIII, 1-2) "Early fifty three! Early fifty three!" Sub cupola înstelată de deasupra Sfântului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
abandonat la un colț de stradă, omul din el îl va ajuta din instinct, atâta doar că va trebui să-și învingă ortodoxia: copilul e al Sinagogii sau nu? Musulmanul va aștepta și el ca o eventuală circumcizie să-i lumineze hotărîrea, în cazul creștinului însă, copilul fie că e băiat sau fată, circumcis sau necircumcis, va fi dus imediat la maici. Leviticul le interzice estropiaților și handicapaților să aducă sacrificii Templului; Isus invită femeile, schilozii și leproșii la masa lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid; ș-a doua zi, supt același brad, cu inima bătând aștepta să se deschidă fereastra, să se lumineze lumea. Ș-apoi, după aceea, în nopți chinuite, gânduri furtunoase veniră; și-ntr-o noapte cu lună nouă, cățărat pe scara de frânghie aruncată de sus, urcându-se ca-ntr-un vârtej, cutremurând gratiile ca o fiară, prinse o sărutare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foamea și pânea mucedă; beau o gură de apă rece și spun despre cruntele zile secetoase și despre negrele umbre ale holerei; se închină apoi liniștiți cu fața cătră răsărit în palidul soare de început de toamnă. Acest soare blând luminează frumoasa noastră țară pe care ei au ridicat-o ș-au mărit-o, ei, umiliții și obijduiții de totdeauna, ei, flămânzii și nedreptățiții, vrednicii și vitejii soldați cari au mers într-un marș fulgerător până la porțile Sofiei. Aceștia vor purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și să mor. Altceva nu-mi mai rămâne de făcut așa de ticălos, de năcăjit și de înghesuit. Vai și iar vai! Rabinul stă cu un deget la tâmplă și cugetă. Pe urmă zice: Știi ce, omule? Dumnezeu ne-a lumina mai bine dacă așa va fi voia lui. Până atunci, eu te sfătuiesc să mai încerci ceva. Du-te acasă și scoate cucoșul afară. Așa am să fac. Și să viu să spun? Să vii să-mi spui. A trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l primește în târg și el întreabă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
VI 7.20. plecare (ora Moscovei 8.20) 9. Trecem Nistrul (ora 10 Mosc.) În Ucraina, pământuri comasate și ferme. Plutim la 2200 m. înălțime. Nipru panoramă largă. Trecem pe deasupra norilor. După Kiew intrăm în nouri deși și furtună. Se luminează apoi și rămânem tot deasupra grămezilor lânoase de nouri. Vom ajunge la Moscova cătră ora 14 rusă (13 Buc.) Ora 2 fără 1/4 ajungem, după ce am trecut pe deasupra unei regiuni mari de uzine, fabrici și culturi aliniate, curate, rânduite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-l bei cu, și mai ales, fără apă. De pe păretele unui munte curg așa zisele lacrimi ale fetelor, ca o ploaie necontenită. Acestui loc îi răspunde mai sus o cascadă bogată de câteva zeci de metri cădere în perdele de unde luminate de soare. Aici sunt "lacrimile bărbaților". Ambele lacrimi au legende rămase din miile de ani ai trecutului, de când viețuiesc în izolarea măreață a piscurilor albe popoarele caucaziene. De la un loc drumul se desface; șoseaua apucă pe un afluent al râului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ai lucit pentru popor Cât o clipă-a dimineții, Cât un vis amăgitor. Eu te las, țară iubită, De-al tău țărm mă depărtez, Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez. Tirania va fi frântă Într-un veac mai luminat Cei ce astăzi se-nspăimântă Vor plini cât-au sperat. Milă, pace și dreptate Va avea poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956] 23 Février. Isprăvit capitolul cu cântecul Mioarei 28 Février. Nătângului nu-i este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e mare, sunt mulți pantalonari în el; învățătorii stau destul de bine, au legături acolo, și avându-și "Societatea" lor, n'au contact cu țăranii și n'au nici autoritate asupra lor. Asupra lui Pintiliescu știu eu un fapt care-i luminează caracterul. Tatăl lui, un om nevoiaș de la munte, vine să-l vadă. De mult nu și-a văzut feciorul, nici la nunta lui n'a fost. Pintiliescu, de la primărie, l-a văzut venind și a trimis pe odagiu cu 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a trecut pădurea oastea din Polonia apuseană (Wielkopolska - Polonia Mare). Nu putea să treacă mai multă oaste deoarece era o singură cale îngustă și priporoasă. „Cu partea rămasă a armatei, regele se așeză în tabără dincoace de pădure. Când se lumină de ziuă, dădu poruncă să intre tunurile și bagajele în pădure și să o ia înainte. Urmară trupele regelui și regele însuși, tras într-o trăsură, căci era bolnav de friguri. Cealaltă parte a armatei venea după rege fără arme
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bine întărită, dărâmă și arse Premislia, Radimno, Iaroslavia, Prevorsko, Prochinik și alte foarte multe orașe, așa încât mari grămezi de pradă trebuie să fi adunat, ca într-o țară care a avut parte de pace îndelungată. Și aceste largi ținuturi erau luminate în lung și în lat de vâlvătaia flăcărilor și în toate părțile era numai groază, fugă nevolnică, învălmășeală și lacrimi, iar drumurile pline de cadavre erau ude de atâta vărsare de sânge. Mulți oameni care se credeau la adăpost prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la cârciumile din târguri, dar și de la proprietari de case din târgurile Baia, Suceava, Roman, Târgu Neamț, Bacău, Târgu Siret, Huși etc. Ceara de albine se exporta și era foarte căutată în Apus pentru puritatea ei, palate din Veneția fiind luminate cu lumânări confecționate din ceara provenită din Țările Române. Așa cum remarcau călătorii străini, țara era bogată în iezere, bălți, în special bălțile de la Dunăre sau de la Nistru, în heleșteie de unde se pescuia, iar în unele locuri se specifica numărul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
capacitatea roditoare a lumii. Hainele cosmice apar și în folclorul medical, ca efect al practicii purificatoare: „Pe mine ce-am văzut?/ Pe poale am văzut stelele./ Pe piept am văzut luna./ Pe față am văzut soarele./ Ca soarele m-am luminat,/ La toți cu drag am picat” (Brăila). Descântecul de dragoste reușește chiar marcarea profundă a emblemei astrale: „Mă uitai în sus,/ Mă uitai în jos,/ Mă uitai la răsărit/ Văzui patru stele căzând./ Ș-acele stele,/ Erea ale mele./ Soarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ipostaza lui superlativă: e călărit de zmeul mezin. Apariția așteptată este decodată imediat de eul narator, trădând un ochi cunoscător, în faza avansată a inițierii, când se produce iluminarea: „numai iată că se ivi și zmeul, ca un nor gălbui, luminându-se din ce în ce, și călare pe calul minunat, care-n spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele-n pept
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cunoscător, în faza avansată a inițierii, când se produce iluminarea: „numai iată că se ivi și zmeul, ca un nor gălbui, luminându-se din ce în ce, și călare pe calul minunat, care-n spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate»”. Permutarea pe perspectiva lui Țugunea este evidentă, el este singurul care are toate datele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un căpăstru de aur presărat cu pietre nestemate” (Strâmbu - Dâmbovița). Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe pielea eroului solar, este de fapt un armăsar împodobit după natura sa specială: „în spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate»”. Capacitatea lui de a-l purta pe flăcău până în spațiul sacru cel mai înalt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]