KorAP: Find »[drukola/base=masiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...455 456 457 ...462 >

11,550 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

nu e vorba doar de refuzul insular al partidelor implicate de a accepta denumirea de mai sus. Stânga britanică (și, pe atunci, multe dintre partidele de centru și centru-dreapta) urmărea cu precădere dreptatea. Atât reformele lui Beveridge, cât și votul masiv dat laburiștilor În 1945 s-au născut din sentimentul frapant că viața e nedreaptă, din injustețea perioadei interbelice. Conservatorii au ajuns la putere În 1951 și au rămas acolo multă vreme, fiindcă promiteau să liberalizeze economia fără a renunța la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
locuri, ca și În orașele mai mici din nordul Italiei și În suburbiile mereu În expansiune de lângă Londra, Paris sau Madrid, edilii nu puteau ține pasul cu cererea. Ca și omologii lor din primăriile comuniste, ei au optat pentru construcții masive și omogene - fie pe terenul intravilan rămas În urma războiului, fie la marginea Înverzită a orașelor. La Milano și Barcelona, unde prima generație de migranți din sud s-a mutat din barăci În blocuri-turn În cursul anilor ’60, efectul amintea deprimant

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Încă nerecunoscut, al celor „treizeci de ani glorioși” de dezvoltare economică - analog Într-un fel prețului plătit În secolul precedent pentru urbanizarea industrială. Deși În deceniile următoare s-au Încercat unele ameliorări - mai ales În Franța, unde sistematizarea și investițiile masive În drumuri și rețele de transport au Îmbunătățit palpabil calitatea vieții În cele mai sumbre periferii -, pagubele nu au putut fi pe deplin compensate. Orașe importante - Frankfurt, Bruxelles, Londra mai ales - au descoperit prea târziu că și-au vândut titlurile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
victime, ceea ce până la urmă Însemna că nu era, de fapt, o revoluție. În Italia, situația era cu totul alta, În ciuda asemănărilor superficiale la nivel retoric Între mișcările studențești. În primul rând, fundalul social al conflictelor din Italia era aparte. Migrația masivă din Sud spre Nord În prima jumătate a deceniului crease În Milano, Torino și alte orașe industriale din Nord o cerere de transport, servicii, educație și mai ales de locuințe căreia guvernele nu au reușit niciodată să-i facă față

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
că la Începutul anilor ’60 economiile statelor comuniste dădeau primele semne de disfuncție gravă. Eșecul economiilor comuniste nu era un secret. Ele abia reușeau le să asigure cetățenilor necesarul de alimente (În Uniunea Sovietică uneori nici măcar atât). Erau dedicate producției masive de bunuri industriale primare În exces. În schimb, cele necesare - În primul rând, bunuri de consum - pentru care exista o cerere crescândă nu erau produse; sau, dacă acest lucru se Întâmpla, bunurile fie nu erau În cantități suficiente, fie nu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
1969-1975 au existat marșuri, greve, demonstrații și petiții furioase de-a lungul și de-a latul Occidentului industrial, din Spania (unde grevele industriale din 1973-1975 au cumulat 1,5 milioane de zile de lucru pierdute) până În Marea Britanie, unde două greve masive ale minerilor (În 1972 și 1974) au convins un guvern conservator timorat că ar fi mai Înțelept să amâne Închiderea minelor alți câțiva ani, chiar cu prețul unor subsidii puse pe spinarea populației. Minerii și oțelarii erau cei mai cunoscuți

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
apartenența locală a alegătorului decât de programul partidului. Oamenii votau cu cine votaseră și părinții lor, În funcție de unde trăiau, ce lucrau și cât câștigau. Dincolo de continuitatea de suprafață, În sociologia politică a electorilor europeni avea loc o mișcare tectonică. Votul masiv al proletariatului alb, masculin și cu locuri de muncă - ce forma pretutindeni baza electorală a partidelor comuniste și socialiste - se contracta și se scinda. În mod similar, votantul conservator „ideal-tipic” - mai În vârstă, de sex feminin sau cu Înclinații religioase

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ar fi gustat cu siguranță izbânda protestatarilor francezi care În 1971 au blocat planurile pentru o bază militară la Larzac, pe platoul din zona de centru-sud a Franței. Simbolismul acțiunii de la Larzac - unde pășunile pustii au fost protejate Împotriva forței masive a statului francez de către un pluton rebel de ecologiști - era uriaș, și nu numai În Franța: a fost repurtată o victorie emoționantă, nu atât pentru oițele indigene din Masivul Central, cât pentru păstorii evident ne-locali, mulți dintre ei tineri

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
au sprijinit de bunăvoie pe Konstantinos Karamanlis, lider al Partidului Solidarității (rebotezat Uniunea Națională Radicală), care a câștigat alegerile din 1956, 1958 și 1961 - deși, după ultimul succes și cel mai mare, el a fost suspectat de o fraudă electorală masivă. Din punct de vedere ideologic, Karamanlis nu era anticomunist și nici extrem de apropiat forțelor armate. Dar, detaliu semnificativ, se născuse În Macedonia greacă și era profund antislav. De origine țărănească și rit ortodox, el era instinctiv provincial, naționalist și conservator

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o știau mai bine decât oricine. și nu era singurul lor motiv de frustrare. Vrând să-și consolideze puterea și să distragă atenția de la problemele externe ale Portugaliei, Marcello Caetano (uns succesor al lui Salazar) facilitase creditele, contractase Împrumuturi externe masive și stimulase fluxul importurilor. În anii 1970-1973, susținută și de banii repatriați de lucrătorii portughezi din străinătate, țara a traversat chiar o scurtă perioadă de Înflorire a consumului. Dar la puțin timp, sub impactul crizei petrolului, a urmat o spirală

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
său Salazar, era realist În privința economiei. În 1959, Spania a renunțat la practicile autarhice din ultimele două decenii și, la propunerea unui grup de preoți din ordinul Opus Dei, a adoptat un Plan de Stabilizare Națională menit să stopeze inflația masivă din țară, favorizând comerțul și investițiile. Inițial, Planul a avut un impact economic brutal: devalorizarea, reducerile de buget, Înghețarea creditelor și restricțiile salariale - toate aplicate ferm și riguros - au redus inflația, dar i-au determinat pe zeci de mii de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
birocrație supranațională de la Bruxelles - dovedind din nou că, la fel ca În trecut, cooperarea franco-germană era condiția necesară pentru unificarea Europei Occidentale. Resortul manevrelor franco-germane din anii ’70 a fost Îngrijorarea economică. Economia europeană creștea Încet sau deloc, inflația era masivă, iar incertitudinea provocată de colapsul sistemului stabilit la Bretton Woods Însemna că ratele de schimb valutar erau fluctuante și imprevizibile. Prin caracterul lor mai degrabă regional decât internațional, „șarpele” monetar, SME și écu (unitatea valutară europeană) au fost un paliativ

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sceptici - că revirimentul economic și prosperitatea nu mai puteau fi atinse prin politici la nivel național, colaborarea monetară de succes a statelor occidentale a funcționat ca o trambulină inedită pentru alte forme de acțiune colectivă. Fără a Întâmpina o opoziție masivă În țările lor, șefii de stat și de guvern ai Comunității au semnat În 1983 o Declarație Solemnă prin care se angajau la crearea viitoarei Uniuni Europene. Forma exactă a unei astfel de uniuni a fost definită apoi În cursul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În timp și efort, dacă nu În ruble, coroane sau forinți, viața În comunism era scumpă și extenuantă. E greu de măsurat succesul comunismului În gradul de satisfacție al consumatorilor particulari când toată economia era orientată, cum spuneam, spre producția masivă de echipamente industriale și materii prime. În afară de mâncare, economiile comuniste nu produceau bunuri dorite de consumatori (și nici la producția de alimente nu stăteau foarte bine - Uniunea Sovietică devenise de mult o importatoare netă de grâne: numai Între 1970 și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ori. Cea a Poloniei a crescut cu 3.000% după ce prim-secretarul Gierek și colegii lui au acaparat bunuri occidentale subvenționate, au introdus pensii sociale costisitoare pentru țărani și au Înghețat prețul alimentelor la nivelul din 1965. Odată demarate, Împrumuturile masive au fost greu de oprit. Când Gierek a crescut În sfârșit prețul alimentelor În 1976, măsura a stârnit proteste furioase și a trebuit revocată, regimul preferând să se Împrumute mai departe: Între 1977 și 1980, o treime din linia de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
După 1985, sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, Uniunea Sovietică a renunțat treptat la supravegherea directă a statelor-client. Implicațiile acestei detașări crescânde rămâneau neclare. Democrațiile populare erau Încă guvernate de clici autoritariste de partid a căror putere se baza pe un masiv aparat represiv. Poliția și serviciile lor secrete rămâneau strâns legate și Îndatorate aparatului de securitate al Uniunii Sovietice, acționând semiindependent față de autoritățile locale. și, În timp ce conducătorii de la Praga, Varșovia sau Berlinul de Est Începeau să realizeze că nu se mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cu oarecare succes la următoarele alegeri. Între timp, pentru a nu-i supăra pe alegătorii vest-germani - nu toți au sărit În sus de bucurie la vestea unificării -, Kohl a ales să nu perceapă taxe. Pentru a face față noilor și masivelor ei angajamente, Republica Federală - care până atunci Înregistra surplusuri substanțiale de cont curent - a fost nevoită să accepte deficitul. Bundesbank, Îngrozită de impactul inflaționist al unei asemenea politici, a mărit constant rata dobânzilor Începând cu 1991, chiar În momentul În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
38 de civili, printre care mulți copii. NATO a intervenit În acest moment. Trecând peste ultimele reticențe ale conducerii ONU, a unor șefi de stat europeni și chiar a unor generali americani, președintele Clinton a autorizat o campanie de bombardamente masive și susținute, menite să reducă și, În ultimă instanță, să distrugă capacitatea sârbilor de a mai face rău. Era târziu, dar a funcționat. Mult lăudata mașină de luptă a sârbilor s-a evaporat. Supuși unui atac pe termen nelimitat și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de 20 de ori mai mare decât media națională. Independentă, Catalonia ar fi fost una dintre cele mai prospere țări de pe continentul european. Identitatea specific catalană s-a conturat În parte și dintr-o nemulțumire (ușor de exploatat) cu privire la sumele masive pe care provincia trebuia să le verse la vistieria țării, conform Fondului de Compensare Interteritorială Înființat În 1985 pentru ajutorarea regiunilor sărace din Spania. Dar Catalonia - ca și țara Bascilor, Galicia, Navarra și alte provincii autonome care căpătaseră curaj - a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
trei ori mai mare decât cea din nordul țării. În vreme ce nordul și centrul Italiei erau comparabile ca bogăție și servicii cu Franța sau Marea Britanie, sudul rămăsese și mai mult În urmă, iar prăpastia nu putea fi acoperită decât prin transferuri masive de bani lichizi. În anii ’80, o nouă alianță politică, Liga Lombardă (devenită apoi Lega Nord), a Început să exploateze convingerea generală că „sudul” profitase destul de prosperitatea nordului. Umberto Bossi, fondatorul și liderul charismatic al acestei mișcări, propunea ca Roma

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și, oricum, multe dintre avantajele practice ale implicării Occidentului erau deja o realitate - mai ales În industria constructoare de mașini, unde statele foste comuniste dispuneau de multă forță de muncă ieftină și calificată, ceea ce a atras În anii ’90 investiții masive din partea firmelor Volkswagen, Renault și Peugeot-Citroën. Între 1989 și 2003, totalul investițiilor străine directe În Europa de Est a ajuns la 117 miliarde de dolari. Însă la Începutul secolului XXI investițiile străine În țările foste comuniste au Început să scadă. Paradoxal, cauza

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sondaj din 2000 când credeau că o vor duce mai bine, cehii au răspuns: „În cinci ani” (30%), „În zece ani” (30%), „În 15 ani sau mai mult” (30%), „niciodată” (10%). Deși scepticismul beneficiarilor era justificat, implicațiile formale ale extinderii masive a UE erau cât se poate de reale. Când tratatul de aderare, semnat la Atena În aprilie 2003, a intrat În vigoare la 1 mai 2004, Uniunea Europeană a crescut dintr-odată de la 15 la 25 de membri (aderarea Bulgariei și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de secretarul american al Apărării Donald Rumsfeld pentru a-i dezbina pe aliații SUA din Europa, nu explica divergențele de opinie europene și interpreta eronat situația. Polonia era singura țară În care America se bucura de sprijin și respect popular masiv. Restul Europei, fie ea nouă sau veche, nu era deloc de acord cu politica Statelor Unite În Irak și În multe alte privințe 6. Dar faptul că un Înalt oficial american Încerca să semene discordie În acest mod, la numai câțiva

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sănătate mai bună (deși cheltuiau În acest sens mult mai puțin 10) și mai puțini concetățeni săraci. Acesta era așadar „modelul social european”. Foarte costisitor, fără Îndoială. Dar pentru cei mai mulți oameni, promisiunile lui (o slujbă sigură, impozitarea progresivă și redistribuirea masivă a venitului) reprezentau un contract implicit Între guvern și cetățeni, precum și Între un cetățean și altul. Conform „eurobarometrelor” anuale, majoritatea europenilor considerau că sărăcia este efectul circumstanțelor sociale, nu al inadecvării individuale. Erau chiar dispuși să plătească impozite mai mari

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
spune titlul, În primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză. Tony Judt nu renunță, În ciuda rigorii, la plăcerea formulărilor riscate. El propune un discurs perfect articulat, În care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini În original, format in octavo), extraordinar de densă, analitică și sintetică totodată, cartea conține, de fapt, patru tratate, patru posibile volume individuale, aproximativ egale ca Întindere, dedicate perioadei de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial până În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]