11,932 matches
-
de oxigen lichid poate rezista împotriva propriei greutăți între polii unui magnet puternic. Oxigen singlet este numele dat unor specii variate de de energie majoră, în cadrul cărora toți spinii electronici sunt pereche. Este mult mai reactiv față de moleculele organice decât oxigenul molecular în sine. În natură, oxigenul singlet se formează de obicei din apă în timpul fotosintezei, utilizându-se energia solară. De asemenea, este produs și în troposferă prin fotoliza ozonului realizată de lumină de lungimi de undă scurte, și de către sistemul
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
propriei greutăți între polii unui magnet puternic. Oxigen singlet este numele dat unor specii variate de de energie majoră, în cadrul cărora toți spinii electronici sunt pereche. Este mult mai reactiv față de moleculele organice decât oxigenul molecular în sine. În natură, oxigenul singlet se formează de obicei din apă în timpul fotosintezei, utilizându-se energia solară. De asemenea, este produs și în troposferă prin fotoliza ozonului realizată de lumină de lungimi de undă scurte, și de către sistemul imunitar, ca sursă de oxigen activ
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
natură, oxigenul singlet se formează de obicei din apă în timpul fotosintezei, utilizându-se energia solară. De asemenea, este produs și în troposferă prin fotoliza ozonului realizată de lumină de lungimi de undă scurte, și de către sistemul imunitar, ca sursă de oxigen activ. În organismele fotosintetice -și posibil și în animale-, carotenoidele joacă un rol major în absorbția energiei de la oxigenul singlet și în conversia sa în starea fundamentală înainte să poată cauza posibile daune în țesuturi. Oxigenul care este răspândit în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
și în troposferă prin fotoliza ozonului realizată de lumină de lungimi de undă scurte, și de către sistemul imunitar, ca sursă de oxigen activ. În organismele fotosintetice -și posibil și în animale-, carotenoidele joacă un rol major în absorbția energiei de la oxigenul singlet și în conversia sa în starea fundamentală înainte să poată cauza posibile daune în țesuturi. Oxigenul care este răspândit în natură este compus din trei izotopi stabili: O, O, și O, O fiind cel mai abundent (99,762% abundență
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
imunitar, ca sursă de oxigen activ. În organismele fotosintetice -și posibil și în animale-, carotenoidele joacă un rol major în absorbția energiei de la oxigenul singlet și în conversia sa în starea fundamentală înainte să poată cauza posibile daune în țesuturi. Oxigenul care este răspândit în natură este compus din trei izotopi stabili: O, O, și O, O fiind cel mai abundent (99,762% abundență naturală). Majoritatea O este sintetizat la finalul procesului de fuziune a heliului în cadrul unei stele masive, dar
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
83 de milisecunde. Forma cea mai comună de dezintegrare a izotopilor mai ușori decât O este dezintegrarea β pentru a produce azot, și cea mai comună formă pentru izotopii mai grei ca O este dezintegrarea beta pentru a produce fluor. Oxigenul e un gaz incolor, inodor si insipid. El e putin solubil in apa, dar e mai solubil în apă decât azotul. Apa în echilibru cu aerul conține aproximativ o moleculă de dizolvat pentru fiecare 2 molecule de , comparat cu un
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
insipid. El e putin solubil in apa, dar e mai solubil în apă decât azotul. Apa în echilibru cu aerul conține aproximativ o moleculă de dizolvat pentru fiecare 2 molecule de , comparat cu un raport atmosferic de 1:4. Solubilitatea oxigenului în apă depinde de temperatură, și de 2 ori mai mult (14.6 mg·L) se dizolvă la 0 °C decât la 20 °C (7.6 mg·L). La 25 °C și o atmosferă standard (101,3 kPa), apa dulce
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de 2 ori mai mult (14.6 mg·L) se dizolvă la 0 °C decât la 20 °C (7.6 mg·L). La 25 °C și o atmosferă standard (101,3 kPa), apa dulce conține circa 6,04 mililitri de oxigen pe litru, pe când apa de mare conține circa 4,95 ml pe litru. La 5 °C, solubilitatea crește la 9 ml (cu 50% mai mult decât la 25 °C) pe litru și 7,2 ml (cu 45% mai mult) pe
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de mare conține circa 4,95 ml pe litru. La 5 °C, solubilitatea crește la 9 ml (cu 50% mai mult decât la 25 °C) pe litru și 7,2 ml (cu 45% mai mult) pe litru în apa sărată. Oxigenul se condensează la 90,2 K (-182,95 °C, -297,31 °F), și îngheață la 54, 36 k (-218,79 °C, -361,82 °F). Și oxigenul lichid, și cel solid sunt substanțe limpezi de culoare albastru-deschis cauzată de absorbția în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
litru și 7,2 ml (cu 45% mai mult) pe litru în apa sărată. Oxigenul se condensează la 90,2 K (-182,95 °C, -297,31 °F), și îngheață la 54, 36 k (-218,79 °C, -361,82 °F). Și oxigenul lichid, și cel solid sunt substanțe limpezi de culoare albastru-deschis cauzată de absorbția în roșu (în contrast cu culoarea albastră a cerului, care e cauzată de împrăștierea Rayleigh a luminii albastre). O lichid foarte pur e obținut de obicei cu ajutorul distilației fracționale
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
solid sunt substanțe limpezi de culoare albastru-deschis cauzată de absorbția în roșu (în contrast cu culoarea albastră a cerului, care e cauzată de împrăștierea Rayleigh a luminii albastre). O lichid foarte pur e obținut de obicei cu ajutorul distilației fracționale a aerului lichefiat. Oxigenul lichid poate fi produs, de asemenea, prin condensarea acestuia din aer, folosind azot lichid ca răcitor. E o substanță foarte reactivă și trebuie ținută departe de materialele flamabile. Numărul de oxidare al oxigenului este −2 în aproape toți compușii cunoscuți
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
obicei cu ajutorul distilației fracționale a aerului lichefiat. Oxigenul lichid poate fi produs, de asemenea, prin condensarea acestuia din aer, folosind azot lichid ca răcitor. E o substanță foarte reactivă și trebuie ținută departe de materialele flamabile. Numărul de oxidare al oxigenului este −2 în aproape toți compușii cunoscuți ai acestuia. Numărul de oxidare −1 este găsit în puțini compuși, cum ar fi peroxizii. Compușii ce conțin oxigen având alte numere de oxidare sunt foarte rari: −1/2 (superoxizi), −1/3 (ozonuri
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
substanță foarte reactivă și trebuie ținută departe de materialele flamabile. Numărul de oxidare al oxigenului este −2 în aproape toți compușii cunoscuți ai acestuia. Numărul de oxidare −1 este găsit în puțini compuși, cum ar fi peroxizii. Compușii ce conțin oxigen având alte numere de oxidare sunt foarte rari: −1/2 (superoxizi), −1/3 (ozonuri), 0 (alotropi ai oxigenului, acid hipofluoros), +1/2 (dioxigenil), +1 ([difluorid de dioxigen), și +2 (difluorid de oxigen). Apa () este oxidul de hidrogen și cel mai
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
aproape toți compușii cunoscuți ai acestuia. Numărul de oxidare −1 este găsit în puțini compuși, cum ar fi peroxizii. Compușii ce conțin oxigen având alte numere de oxidare sunt foarte rari: −1/2 (superoxizi), −1/3 (ozonuri), 0 (alotropi ai oxigenului, acid hipofluoros), +1/2 (dioxigenil), +1 ([difluorid de dioxigen), și +2 (difluorid de oxigen). Apa () este oxidul de hidrogen și cel mai familiar compus al oxigenului. Atomii de hidrogen sunt legați covalent de oxigen în cadrul unei molecule de apă, dar
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
compuși, cum ar fi peroxizii. Compușii ce conțin oxigen având alte numere de oxidare sunt foarte rari: −1/2 (superoxizi), −1/3 (ozonuri), 0 (alotropi ai oxigenului, acid hipofluoros), +1/2 (dioxigenil), +1 ([difluorid de dioxigen), și +2 (difluorid de oxigen). Apa () este oxidul de hidrogen și cel mai familiar compus al oxigenului. Atomii de hidrogen sunt legați covalent de oxigen în cadrul unei molecule de apă, dar au de asemenea și o atracție adițională (aproximativ 23,3 kJ/mol per atom
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de oxidare sunt foarte rari: −1/2 (superoxizi), −1/3 (ozonuri), 0 (alotropi ai oxigenului, acid hipofluoros), +1/2 (dioxigenil), +1 ([difluorid de dioxigen), și +2 (difluorid de oxigen). Apa () este oxidul de hidrogen și cel mai familiar compus al oxigenului. Atomii de hidrogen sunt legați covalent de oxigen în cadrul unei molecule de apă, dar au de asemenea și o atracție adițională (aproximativ 23,3 kJ/mol per atom de hidrogen) față de un atom de oxigen adiacent din altă moleculă. Aceste
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
1/3 (ozonuri), 0 (alotropi ai oxigenului, acid hipofluoros), +1/2 (dioxigenil), +1 ([difluorid de dioxigen), și +2 (difluorid de oxigen). Apa () este oxidul de hidrogen și cel mai familiar compus al oxigenului. Atomii de hidrogen sunt legați covalent de oxigen în cadrul unei molecule de apă, dar au de asemenea și o atracție adițională (aproximativ 23,3 kJ/mol per atom de hidrogen) față de un atom de oxigen adiacent din altă moleculă. Aceste legături de hidrogen dintre moleculele de apă le
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
cel mai familiar compus al oxigenului. Atomii de hidrogen sunt legați covalent de oxigen în cadrul unei molecule de apă, dar au de asemenea și o atracție adițională (aproximativ 23,3 kJ/mol per atom de hidrogen) față de un atom de oxigen adiacent din altă moleculă. Aceste legături de hidrogen dintre moleculele de apă le ține cu aproximativ 15% mai aproape decât ar fi fost de așteptat în cazul unui lichid simplu, în cadrul căruia se exercită doar forțe van der Waals. Datorită
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
altă moleculă. Aceste legături de hidrogen dintre moleculele de apă le ține cu aproximativ 15% mai aproape decât ar fi fost de așteptat în cazul unui lichid simplu, în cadrul căruia se exercită doar forțe van der Waals. Datorită electronegativității sale, oxigenul formează legături chimice cu aproape toate celelalte elemente la temperaturi ridicate, dând oxizii corespunzători. Totuși, unele elemente formează ușor oxizi în condiții normale de temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
forma unor compuși nestoichiometrici, cu o cantitate de metal puțin mai mică decât formula chimică ar exprima. De exemplu, oxidul de fier (FeO) natural, cunoscut și ca wüstit, are formula , unde "x" este de obicei în jur de 0,05. Oxigenul ca și compus este prezent în atmosferă în cantități importante sub formă de dioxid de carbon (). Scoarța terestră este compusă în mare parte din oxizi de siliciu (cuarțul , găsit în granit și nisip), aluminiu (oxid de aluminiu , în bauxită și
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de siliciu (cuarțul , găsit în granit și nisip), aluminiu (oxid de aluminiu , în bauxită și corindon), fier (oxid de fier (III)) , în hematit și rugină), și carbonat de calciu (în calcar). Restul scoarței este de asemenea alcătuită din compuși ai oxigenului, în particular silicați complecși (minerale silicate). Mantaua Pământului, de masă mult mai mare decât scoarța, este în mare parte compusă din silicați de magneziu și fier. Silicații solubili în apă, de forma , , și , sunt folosiți ca detergenți și adezivi. Printre
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
masă mult mai mare decât scoarța, este în mare parte compusă din silicați de magneziu și fier. Silicații solubili în apă, de forma , , și , sunt folosiți ca detergenți și adezivi. Printre cele mai importante clase de compuși organici care conțin oxigen se numără („R” reprezintă radicalul organic): Alcooli (R-OH); eteri (R-O-R); cetone (R-CO-R); aldehide (R-CO-H); acizi carboxilici (R-COOH); esteri (R-COO-R); anhidride acide (R-CO-O-CO-R); și amide (). Sunt mulți solvenți organici importanți care conțin oxigen, printre care: acetona, metanolul, etanolul, izopropanolul, furanul, THF
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
mai importante clase de compuși organici care conțin oxigen se numără („R” reprezintă radicalul organic): Alcooli (R-OH); eteri (R-O-R); cetone (R-CO-R); aldehide (R-CO-H); acizi carboxilici (R-COOH); esteri (R-COO-R); anhidride acide (R-CO-O-CO-R); și amide (). Sunt mulți solvenți organici importanți care conțin oxigen, printre care: acetona, metanolul, etanolul, izopropanolul, furanul, THF-ul, eterul dietilic, dioxanul, acetatul de etil, DMF-ul, DMSO-ul, acidul acetic și acidul formic. Acetona () și fenolul () sunt utilizați ca materiale aditive la sinteza diferitelor substanțe. Alți compuși organici importanți
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
acetona, metanolul, etanolul, izopropanolul, furanul, THF-ul, eterul dietilic, dioxanul, acetatul de etil, DMF-ul, DMSO-ul, acidul acetic și acidul formic. Acetona () și fenolul () sunt utilizați ca materiale aditive la sinteza diferitelor substanțe. Alți compuși organici importanți care conțin oxigen sunt: glicerol, formaldehidă, glutaraldehidă, acid citric, anhidridă acetică, și acetamidă. Epoxizii sunt eteri în care atomul de oxigen face parte dintr-un nucleu de trei atomi. Oxigenul reacționează spontan cu mulți compuși organici la sau dedesubtul temperaturii ambientale, într-un
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
acetic și acidul formic. Acetona () și fenolul () sunt utilizați ca materiale aditive la sinteza diferitelor substanțe. Alți compuși organici importanți care conțin oxigen sunt: glicerol, formaldehidă, glutaraldehidă, acid citric, anhidridă acetică, și acetamidă. Epoxizii sunt eteri în care atomul de oxigen face parte dintr-un nucleu de trei atomi. Oxigenul reacționează spontan cu mulți compuși organici la sau dedesubtul temperaturii ambientale, într-un proces cunoscut sub denumirea de autoxidare. Majoritatea compușilor organici care conțin oxigen nu sunt obținuți prin acțiunea directă
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]