15,863 matches
-
înlesnesc deprinderea limbei românești. Din articolul programatic al revistei reținem: „Poporul românesc, blândul și bunul popor românesc, a lăsat să se mai știe că România Mare va fi pentru toți cetățenii ei, fără deosebire de naționalitate și credință religioasă, o patrie bună, dreaptă și egală”... „Pornind cu astfel de gânduri la muncă pentru consolidarea unirii și întărirea patriei noastre întregite și iubite, urândui spor și izbândă” - se spune în Glasul Bucovinei nr.284 din 8 noiembrie 1919. Numărul 4 al revistei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a lăsat să se mai știe că România Mare va fi pentru toți cetățenii ei, fără deosebire de naționalitate și credință religioasă, o patrie bună, dreaptă și egală”... „Pornind cu astfel de gânduri la muncă pentru consolidarea unirii și întărirea patriei noastre întregite și iubite, urândui spor și izbândă” - se spune în Glasul Bucovinei nr.284 din 8 noiembrie 1919. Numărul 4 al revistei Unirea are următorul cuprins: În chestiunea minorităților, Galeria oamenilor politici, Curente și atitudini în noul parlament, Bolșevicii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Lazăr, ultimii prezenți mai ales prin poezie. Erau și lucrări de evocare caldă a eroilor-învățători: M. Galan și C. Hulea, realizate de H. Poștariu. Revista venea cu sugestia alcătuirii unei cărți de aur a învățătorilor căzuți pe front pentru apărarea patriei. Voința Școalei, an XIX, 1942, Cernăuți, Piața Unirii nr.3. * Voința Școalei, foaia învățătorilor din Bucovina, Anul XIII nr.13,14,11,12 și nr.16 din iunie 1935. Ultimul număr e consacrat exclusiv Congresului anual care a avut loc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
BUCOVNA Înființat la 7 martie 1892 Președinte: Iancu Zota (18931896); Vartereș Prunal (1896 - 1897); Iancu Lupu (18971899); G. Popovici (1900); Iancu Flondor (19001902); Eudoxiu Hurmuzachi (1902-1904); Iancu Flondor (1908-1910). Organe de presă: Gazeta Bucovinei (14 mai 1891 - 6 aprilie 1897); Patria (14 iulie 1897 - 12 aprilie 1900); Deșteptarea (2 septembrie 1900 - noiembrie 1904); Apărarea Națională (17 octombrie 1906 - 29 septembrie 1908); Românul (16 octombrie 1908 - 4 februarie 1909); Patria (7 februarie 1909 - 27 noiembrie 1910); Viața nouă (6 ianuarie 1912 - august
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1908-1910). Organe de presă: Gazeta Bucovinei (14 mai 1891 - 6 aprilie 1897); Patria (14 iulie 1897 - 12 aprilie 1900); Deșteptarea (2 septembrie 1900 - noiembrie 1904); Apărarea Națională (17 octombrie 1906 - 29 septembrie 1908); Românul (16 octombrie 1908 - 4 februarie 1909); Patria (7 februarie 1909 - 27 noiembrie 1910); Viața nouă (6 ianuarie 1912 - august 1914). PARTIDUL CONSERVATOR ROMÂN DIN BUCOVINA Creat la 16 martie 1900 - președinte Ioan Volcinschi; organ de presă: Timpul. La 20 iunie 1902 se creează o conducere unică cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în presă știri despre ajutorul dat pentru că, după părerea lor, prietenia și dragostea „cresc în umbra vieții private mult mai bine decât în arșița soarelui public”), începând cu 1823 drumul refugiaților către casă devenise ordin: „să se depărteze ori la patria lor înapoi, ori în țările nemțești în lăuntrul împărăției.” Seria refugiaților dintr-o parte în alta însă a continuat. Chiar și după ce domnitorul Moldovei Mihai Sturza și-a ținut sfatul la otelul Petersburg din Iași, la 27 martie 1848; ferindu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
porni în căutarea cărții sacre a acestor comunități persecutate sau pur și simplu uitate, Avesta. El se numește Abraham Hyacinthe Anquetil Duperron și, la 1754, hotărăște să plece în căutarea acestei cărți: „Sur le champ je résolus d’enrichir ma patrie de ce singulier ouvrage. J’osai former le dessein de le traduire et d’aller dans cette vue apprendre l’ancien persan dans le Guzarate ou dans le Kirman. Il était encore très propre à répandre sur l’antiquité orientale des
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Shamra (Ugarit) et l’Ancien Testament, Geuthner, Paris, 1937, fusese recenzat de Eliade în Zalmoxis I (1938), cf. Zalmoxis, pp. 233-236. În recenzia sa, Schlumberger critică ipoteza lui Wikander privind originea balcanică a misterelor mithraice: „Este frapant că rolul de patrie a misterelor fiind refuzat Iranului de către dl Wikander, trebuie să trecem în Balcani, în Balcani și de loc în Anatolia”, op. cit., p. 328, optând pentru cea mult mai rezonabilă a Anatoliei. 2. Jacques Duchesne-Guillemin: iranist și istoric al religiilor, autor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Franța), ci și, în particular, pentru configurarea lor în Suedia, unde admirația romanticilor suedezi față de Schlegel a dus până la imortalizarea sa în unul dintre poemele lui Vitalis, Rustningar till Ragnarök (1821). În 1819, Schlegel a revenit asupra ipotezei sale privind patria originară a indo-europenilor într-un articol publicat în Wiener Jahrbücher der Literatur VIII (1819), în care postula că acel Urheimat s-ar fi aflat nu în India, ci undeva în nordul Persiei, pe teritoriul dintre fluviile Oxus și Jaxartes (Amudaria
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
romanul Ora 25, care a devenit un bestseller pe piața internațională. După părerea mea, sobrele și măsuratele descrieri ale lui Eliade nu sunt cu nimic mai puțin emoționante decât declamațiile adeseori dezechilibrate și isterice ale lui Gheorghiu. Ștefan moare când patria sa România este pierdută pentru el, când esteobligat să-și creeze un nou viitor ca emigrant. Mircea Eliade, și ca el mulți alți emigranți, și-a rezolvat problemele creându-și un nou drum în Franța, contribuind la cultura franceză cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
simțit că, după atîta penitență, am fost iertat". Noi ce putem spune, doar că, precum Saul pe drumul Damascului, și Petru Dumitriu, după un drum plin de pulberea păcatului, iată, s-a întors, invitat de actualul președinte ("un înger"?), în patria lui, limba română, pentru a scrie și publica Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere, Cercel și încă altele. Să credem, oare, că acestea nu vor mai fi scrise în baza cine știe cărei comenzi de stat și de partid?! (Convorbiri literare, nr. 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
literatura. Se apelează la mesaje care se repropun sau sînt ușor transferabile peste un cod mitic deja existent, înscris în normele imaginarului. Pentru construirea noilor imagini se apelează la mărturie. Sînt cunoscute mărturiile mirobolante ale scriitorilor, întorși din vizitele în patria sovietelor, de la Sadoveanu, pentru care lumina, în sfîrșit, vine de la Răsărit, pînă la ultimul fruntaș în producție, copleșit de cele descoperite în țara lui Stalin. De semnalat că această cale de impunere a noilor mituri și imagini prin mărturie are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Mijloace și practici "Împărtășania" cu ură, Ura împotriva imperialiștilor ațîțători la război și a lacheilor lor, Ura împotriva dușmanului de clasă și a trecutului burghezo-moșieresc, "Veghea": De veghe la pace și la cuceririle socialismului, "Praznicele", "Biserica protectoare" Partidul, "Paradisul terestru" Patria socialistă, "Mîntuitorul". Între autorii de imnuri închinate noii religii, adunați de Eugen Negrici în culegerea sa, merită enumerați cîțiva, spre aducere aminte: Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Nina Cassian, Nicolae Tăutu, A. Toma, Nicolae Dragoș, Adrian Păunescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dragoș, Adrian Păunescu etc. Se lucra cu sîrg, ca să folosim limbajul epocii, la formarea noii mitologii. Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei creștine, dar cu un fundament de pol opus acesteia, pe ura între clase, imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin aberantă repetare, difuzate în mass-media zi de zi, ceas de ceas, de "sacerdoții" noii religii, nu au provocat, nu au indus în rîndul "enoriașilor" fervoarea, ci greața și plictisul. Dacă această maculatură imundă e normal că va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
onorariului, echivalent pentru o poezie, prin anii '50, cu cel puțin 2-3 salarii de învățător sau profesor, au fost răsplătiți cu uriașe premii de stat, editarea operelor legate în piele sau pînză, cu literă de aur pe copertă, excursii în patria sovietică și în întreg lagărul socialist și nu numai și multe alte avantaje și facilități. În tot acest timp, floarea intelectualității românești era închisă în temnițele comuniste și supusă la un regim de exterminare și spălare a creierelor. Dacă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Tudor și alții ca ei, cu nerușinare, plini de nostalgie și pentru că tot li s-a dat mîna, mai închină, la atîția ani după decembrie '89, din cînd în cînd imnuri de slavă conducătorului iubit (așa mort cum e) și patriei socialiste. Dar acum, se pare, indicațiile nu le mai vin de la partid, iar Moscova e puțin probabil să mai fie interesată. Mai știi, poate o fac dintr-o înaltă conștiință comunistă. (Caietele de la Durău, nr. 6, septembrie, 1998) SCRIITORUL ȘI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu și-au găsit încă oglindirea în literatură... Avem prea puține romane bune inspirate din viața muncitorilor din industrie și de pe șantiere, din lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, din viața tineretului și pionierilor, a ostașilor, a intelectualilor noi din patria noastră. Nu avem create încă în literatură asemenea figuri de oameni noi, eroi ai zilelor noastre, al căror exemplu demn de imitat să contribuie la educarea tinerei generații. Nu a fost creată încă figura muncitorului ridicat în posturi de răspundere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care la auzul trompetei de asalt o ia la galop", va continua să scrie pînă în ultima clipă a vieții, cu gîndul la țară; preocupat de realitățile românești, considera că "există o singură religie care mai cere sacrificii omenești: religia Patriei". La fel ca Ion Vinea, N.D. Cocea sau Tudor Arghezi, Pamfil Șeicaru a fost un redutabil polemist, articolele sale pline de substanță și de o indescriptibilă savoare portretistică, nu lipsită de culoare, de multe ori vitriolante, erau gustate în epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca străvechiul Canaan, o Românie socialistă care a topit spada și a frînt arcul... Și vor saluta Partidul Muncitoresc Român și pe conducătorii lui de azi care din lanțul suferințelor lor au turnat pluguri și au apărat cu dîrzenie suveranitatea patriei, în frunte cu acela care merită bronzuri de Donatello sau de Michelangelo". Consecvent noilor principii însușite după 23 august, în 1962 intră în rîndurile partidului unic, printr-o scrisoare adresată Biroului Politic și publicată în "Scînteia" din 19 mai 1962
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sînt închiriați de mai toate publicațiile pentru a umple paginile în momentele fierbinți ale imnolatriei". Sînt trecute în revistă numeroasele volume de Omagii, pe care editurile socialiste se întreceau să le publice cît mai grandios și unde mai toți scriitorii patriei erau prezenți. Unii mai fără voia lor, cu texte pe care acum le regretau, dar binevenite pentru politrucii redactori, alcătuitorii de astfel de opuri. Un răspuns de nesfîrșit bun-simț, dar nu mai puțin substanțial, aflăm în Dimpotrivă la o Scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-au surdinizat; cei puțini care n-au abandonat par nefirești, în contra curentului, tulburători ai păcii civice, ai unei societăți în care, se lăsa a se înțelege că, prin persuadare, victimele și călăii comunismului au "fraternizat" întru liniștea și bunăstarea patriei. Unul din cei mai importanți disidenți ruși, Vladimir Bukovski, expulzat din URSS, revine în 1991, după puciul de la Moscova, cu intenția de a organiza un proces al comunismului. În acest Nürnberg al comunismului disidentul rus nu dorea să fie judecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
redea în toată complexitatea lui adevărul despre realitatea noastră. Realismul socialist cere creatorului să participe activ la transformarea realității, inspirînd cititorilor săi optimismul revoluționar și dîndu-le claritatea țelului și perspectivei, nestrămutata convingere în victoria marilor idealuri ale umanității... Cetățean al patriei sale socialiste, purtător al ideilor înaintate ale timpului său, scriitorul este părtaș activ la marea luptă pentru triumful deplin al ideologiei clasei muncitoare. La unii scriitori se manifestă confuzii ideologice alimentate de existența în țara noastră a rămășițelor claselor exploatatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cum se împacă activitatea de îndrumare a Uniunii și organelor ei, în spiritul liniei partidului, cu libertatea? și în continuare ar putea, după logica sa, spune: Ce fel de libertate este aceea de a nu putea scrie împotriva poporului, partidului, patriei, progresului? De-a nu putea face tumbe suprarealiste sau de-a dansa pe funie deasupra prăpăstiilor metafizice, în mînă cu parasolul idealismului? De-a nu te putea exprima păsărește, dacă-ți place păsăreasca, ci numai pe înțelesul tuturor, al "gloatelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Victor Tulbure, Tovarășul Matei a primit Ordinul muncii de Veronica Porumbacu, Sub frasinii de la răscruce, Copii de pe valea Arieșului și Mișcarea de revoluție de Baconsky, Așa a fost în Baltica de Ștefan Iureș, Cincisutistul de Ion Brad, Întoarcerea în patrie de T. G. Maiorescu, Studenta de Aurora Cornu, Fete în uniformă de Valeria Boiculesei și altele. De asemenea, tot în genul epic există numeroase realizări de valoare pe linia evocării trecutului de luptă al poporului nostru, al clasei noastre muncitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se arată-a fi/ Elemente tot mai dușmănoase". După cum ne învață necontenit partidul, atenționează Dan Deșliu, menirea noastră (probabil se referă la scriitorii participanți la Congres n. n.) pe acest pămînt este să cîntăm în vremi înaripate ziua de azi a patriei, să însuflețim cu aripi largi deschise zborul către ziua de mîine". Mai ales că "avem pentru asta toată libertatea, o libertate pe care nici în visele cele mai optimiste n-au întrezărit-o înaintașii noștri: libertatea de a sluji poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]