11,584 matches
-
rând fiecare, Însă capitala puterii lor rămâne la Roma, ș...ț Totuși, pentru a Împrumuta ceva și de la sabini, noul popor ia numele de Quirites, de la numele cetății Cures” (trad. Villan Janina). În mitul german, pacea presupune un schimb de prizonieri (Însă mai mult decât despre un schimb de prizonieri, trebuie să vorbim despre un transfer definitiv În teritoriile vechiului dușman) care Însă nu este deloc egal: Aesir Îl trimit pe insipidul și necunoscutul Hoenirxe "Hoenir", În timp ce Vanir Își trimit reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ș...ț Totuși, pentru a Împrumuta ceva și de la sabini, noul popor ia numele de Quirites, de la numele cetății Cures” (trad. Villan Janina). În mitul german, pacea presupune un schimb de prizonieri (Însă mai mult decât despre un schimb de prizonieri, trebuie să vorbim despre un transfer definitiv În teritoriile vechiului dușman) care Însă nu este deloc egal: Aesir Îl trimit pe insipidul și necunoscutul Hoenirxe "Hoenir", În timp ce Vanir Își trimit reprezentanții cei mai importanți - Njödhr, Freyrxe "Freyr" și Freyjaxe "Freyja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mijlocul spadelor și a lăncilor Îndreptate amenințător Înspre ei”. (Germania XXIV). Dar actul cultual cel mai semnificativ este, fără Îndoială, jertfa. Germanii practicau sacrificiul uman și au continuat să-l practice până Într-o epocă destul de avansată, folosind mai ales prizonierii de război. Am vorbit deja despre spectacolul de care au avut parte romanii la Întoarcerea din pădurea Teutoburg, unde, În anul 9 d.Hr., Varus și ai săi au fost Înfrânți de germani; acesta Însă nu a fost o Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de germani; acesta Însă nu a fost o Întâmplare izolată. Dintr-un alt fragment din Tacitus (Annales, XIII, 57) aflăm că ermundurii au promis Înaintea unei bătălii Împotriva romanilor că Îi vor sacrifica lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți prizonierii pe care Îi vor fi făcut, iar Orosius (V,16) atestă același obicei la cimbri. Practica sacrificării prizonierilor a continuat În timp. În 405, principele got Radagais promite solemn să sacrifice prizonierii romani (cf. Orosius, VII, 37), iar În 539
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
57) aflăm că ermundurii au promis Înaintea unei bătălii Împotriva romanilor că Îi vor sacrifica lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți prizonierii pe care Îi vor fi făcut, iar Orosius (V,16) atestă același obicei la cimbri. Practica sacrificării prizonierilor a continuat În timp. În 405, principele got Radagais promite solemn să sacrifice prizonierii romani (cf. Orosius, VII, 37), iar În 539, femeile și copiii goților sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacrifica lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți prizonierii pe care Îi vor fi făcut, iar Orosius (V,16) atestă același obicei la cimbri. Practica sacrificării prizonierilor a continuat În timp. În 405, principele got Radagais promite solemn să sacrifice prizonierii romani (cf. Orosius, VII, 37), iar În 539, femeile și copiii goților sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II, 25, 9). Chiar și după convertirea la creștinism, unele populații germanice Își păstrează obiceiul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
539, femeile și copiii goților sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II, 25, 9). Chiar și după convertirea la creștinism, unele populații germanice Își păstrează obiceiul de a-și vinde sclavii - În definitiv, prizonieri de război - altor populații germanice care Îi foloseau pentru jertfe. În concluzie, la sfârșitul secolului al VIII-lea, Capitulare de partibus Saxoniae trebuie Încă să-i amenințe cu pedeapsa capitală pe cei care aduceau jertfe umane: „Oricine a sacrificat un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu pedeapsa capitală pe cei care aduceau jertfe umane: „Oricine a sacrificat un om demonului și, după obiceiul poporului, l-a oferit ca victimă demonilor, să fie trimis la moarte”. Nu este Însă obligatoriu ca victima să fi fost un prizonier de război. Știm de la Tacitus (Germania, XXXIX) că semnonii aduceau jertfe umane la dată fixă; este deci clar că victima era ucisă fără vreo legătură cu evenimentele legate de război: În zilele hotărâte, solii trimise de popoarele de același sânge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nou în frâu situația din Mesopotamia, Senaherib a întreprins o campanie împotriva rebelilor din vestul imperiului său. Ezechia se pregătește imediat să reziste invaziei asiriene. Regele lui Iuda supune cetățile filis-tene (2Rg 18,8; cf. 1Cr 4,34-43), îl ia prizonier pe Padi, regele pro-asirian al Ecronului, întărește cetatea Ierusalimului cu lucrări costisitoare - conform profetului Isaia, regele demolează mai multe case pentru a consolida zidurile (Is 22,10; cf. Sir 48,17) - și, în fine, sapă un tunel în stâncă pentru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lui Asurbanipal (668-626 î.C.) din Ninive. Soldații demolează sistematic zidurile exterioare, în timp ce ard zidurile citadelei. Un grup de soldați iese din cetate cu prada pe spate urmat de un alt soldat care împinge în fața sa doi locuitori abia făcuți prizonieri și destinați - foarte probabil - să fie slujitorii săi. Prizonierul care merge la stânga are mâinile legate. În jos, soldații și vivandierele celebrează victoria mâncând și bând sub privirile unei santinele. a. Textul 2Rg 18-20 Textul biblic 2Rg 18,13-20,19 menționează
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sistematic zidurile exterioare, în timp ce ard zidurile citadelei. Un grup de soldați iese din cetate cu prada pe spate urmat de un alt soldat care împinge în fața sa doi locuitori abia făcuți prizonieri și destinați - foarte probabil - să fie slujitorii săi. Prizonierul care merge la stânga are mâinile legate. În jos, soldații și vivandierele celebrează victoria mâncând și bând sub privirile unei santinele. a. Textul 2Rg 18-20 Textul biblic 2Rg 18,13-20,19 menționează explicit o singură campanie a lui Senaherib împotriva cetăților
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Restricția Fine În (1975), Fine propune cel puțin două idei interesante: prima, pe care nu o voi dezvolta aici, este o sugestie potrivit căreia teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi modelată ca un joc de tip dilema prizonierului. Cea de-a doua se referă la categoria indivizilor cu preferințe liberale. În termenii lui Fine: „Un individ este liberal dacă, asupra alternativelor care nu îl privesc, preferința lui recunoaște suveranitatea individului în a cărui sferă personală sunt acele alternative
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și totodată să rămână desprins, în identitatea sa suverană - se pierde acum definitiv, hipnotizată de unica limită de atins pe care o presupune proiectul meu himeric. Prostia, în sensul ei major și grav, este rămânerea necritică în proiectul propriu. Devii prizonierul proiectului pe care l-ai moștenit, l-ai adoptat sau l-ai inventat. Într-un fel sau altul, el a devenit al tău, prin educație, prin contacte umane, prin fâșia restrânsă a experienței tale de viață. Aproape orice sistem de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de familiaritatea lipsită de frivolitate a tot ce e „jos“ și ne cade sub simțuri. Ambiguitatea noastră se bazează pe însăși ambiguitatea simbolurilor pe care le folosim la tot pasul: ne despărțim în permanență de sensibil rămânând în același timp prizonierii bogăției a cărei natură precară am denunțat-o. Scrise, după cum spune autorul, într-o vreme în care „voința de cultură“ însemna mai mult decât o simplă preocupare culturală, paginile acestei cărți născute din dorința disperată de a înfrânge istoria ni
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Colonelul Fischer, însărcinat cu siguranța Bucovinei, declara: " În Bucovina nu cunosc decît germani, evrei... Și trădători"25. Retras din "lupta" totală, Iorga s-a dedicat cursurilor universitare, activității lui de la Academie și a participat la sesiunile Camerei. A organizat ajutorarea prizonierilor români (ai armatei austriece) aflați acum în Rusia. Scriindu-și editorialele, Iorga avertiza mereu împotriva demonstrațiilor, a violenței și nerăbdării. Jurnalistica sa avea un ton surprinzător de moderat, dar lipsită de echivoc. Iorga era un fervent susținător al Franței și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și vol. III, pp. 313-315 78 Supt trei regi, p. 375 79 "Neamul românesc", 24 martie 1928 80 "Neamul românesc", 13 decembrie 1927 81 Memorii, vol. V, p. 15 82 Douăsprezece documente din cadrul corespondenței lui Iorga relatează cruzimile comise împotriva prizonierilor de război români în lagărul de prizonieri austro-ungar de la Ostffyasszonyfa. Sute de foști internați în lagăr au semnat și au depus mărturie sub jurămînt despre cruzimea și maltratarea lor de către unguri și în special de către ofițerii, sergenții și recruții evrei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trei regi, p. 375 79 "Neamul românesc", 24 martie 1928 80 "Neamul românesc", 13 decembrie 1927 81 Memorii, vol. V, p. 15 82 Douăsprezece documente din cadrul corespondenței lui Iorga relatează cruzimile comise împotriva prizonierilor de război români în lagărul de prizonieri austro-ungar de la Ostffyasszonyfa. Sute de foști internați în lagăr au semnat și au depus mărturie sub jurămînt despre cruzimea și maltratarea lor de către unguri și în special de către ofițerii, sergenții și recruții evrei unguri. Sînt indicate numele complete și gradele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și dezolării. Fotografiile și documentarele vremii Înfățișează cortegii jalnice de civili neajutorați traversând orașe În ruină și câmpuri pustiite de bombardamente. Copii orfani se Învârt disperați pe lângă pâlcurile de femei epuizate care scormonesc pe sub cărămizi. Deportați rași În cap și prizonieri În pijamale vărgate privesc fix la camera de luat vederi, Înfometați și bolnavi. Până și tramvaiele, propulsate șovăielnic pe șinele distruse de un curent electric ce se Întrerupe des, par În stare de șoc. Toți și toate - cu excepția notabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toată durata războiului, iar În Vest de la debarcarea din Normandia (iunie 1944) până la moartea lui Hitler (mai 1945); mitralierea cu sânge-rece a coloanelor de refugiați și exploatarea până la ultima suflare a muncitorilor-sclavi din industria de armament și din lagărele de prizonieri. Cele mai mari pierderi militare s-au Înregistrat În Uniunea Sovietică: 8,6 milioane de membri ai armatei. Armata germană a Înregistrat 4 milioane de victime, Italia a pierdut 400.000 de soldați, marinari și personal aviatic, iar România 300
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Față de populația antebelică, Iugoslavia a pierdut o persoană din opt, URSS una din 11, Grecia una din 14. Ca să subliniem contrastul: Germania a pierdut 1/15, Franța 1/77, Marea Britanie 1/125. Pierderile sovietice au inclus un număr important de prizonieri de război. În cursul luptelor, germanii au capturat circa 5,5 milioane de soldați sovietici, dintre care trei sferturi În primele șapte luni de la declanșarea ofensivei antisovietice, În iunie 1941. Dintre ei, 3,3 milioane au murit de foame, frig
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ruși În prizonierat decât În tot primul război mondial. Dintre cei 750.000 de soldați sovietici capturați la căderea Kievului În septembrie 1941, numai 22.000 au apucat Înfrângerea Germaniei. La rândul lor, sovieticii au luat 3,5 milioane de prizonieri, În majoritate nemți, austrieci, români și maghiari; după război, majoritatea s-au Întors acasă. Nu e surprinzător, așadar, că Europa postbelică, mai ales În partea centrală și de est, suferea de o acută lipsă de bărbați. În Uniunea Sovietică, numărul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar 181 de bărbați la 1.105 femei. S-a scris mult despre superioritatea numerică a femeilor după război, mai ales În Germania. Statutul bărbaților nemți, Înjosiți și umiliți - transformați din eroii strălucitoarei armate hitleriste Într-un șir ponosit de prizonieri eliberați Într-un târziu, care au găsit, buimăciți, la Întoarcere o generație de femei dârze, perfect capabile să supraviețuiască și să se descurce fără ei -, nu este o ficțiune. Cancelarul german Gerhard Schroeder e doar unul dintre miile de copii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întors soarta luptei În trei ani teribili, printr-o serie neîntreruptă de marșuri și bătălii În vestul Uniunii Sovietice, prin Rusia și Ucraina. Pe parcurs, au avut parte de dovezi consistente ale atrocităților comise de nemți. Tratamentul aplicat de Wehrmacht prizonierilor de război, civililor, partizanilor și, În general, oricui le ieșea În cale (când au avansat spre Volga, până la porțile Moscovei și Leningradului, precum și Înapoi, În retragerea lor cruntă și sângeroasă) lăsase urme adânci pe fața pământului și În sufletul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
infantile În Viena era de patru ori mai mare decât În 1938. Chiar și pe străzile relativ prospere ale orașelor occidentale, copiii sufereau de foame, iar alimentele erau strict raționalizate. Dacă civilii greu Încercați ai Europei (și milioanele de soldați prizonieri din rândurile fostei Axe) nu erau ușor de hrănit, adăpostit, Îmbrăcat și Îngrijit, problema era agravată de amploarea fără precedent a crizei refugiaților, fenomen inedit În Europa. Toate războaiele tulbură existența noncombatanților, cărora le distrug pământurile și locuințele, le perturbă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
croați asociați cu regimul fascist al lui Ante Paveliæ din timpul războiului, ocolind acum mânia partizanilor lui Tito3. În Germania și Austria, pe lângă milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de Aliați și soldații aliați proaspăt eliberați din lagărele germane de prizonieri, erau mulți străini care luptaseră Împotriva Aliaților, alături de nemți sau sub comanda lor: armata antisovietică a generalului Andrei Vlasov (compusă din ruși, ucraineni ș.a.), voluntarii din Waffen SS (proveniți din Norvegia, Olanda, Belgia și Franța), personalul auxiliar din armata germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]