14,215 matches
-
trup sănătos” (Simion Mehedinți), ceea ce Înalță semnificația spirituală a concepției dacice despre frumos, mult deasupra individualismului elen și latin, dându-i prin această expresie o conotație cosmică. De aici și atitudinea În fața morții pe care strămoșii noștri o priveau râzând (râsul dacic), prefigurând parcă ceea ce se va regăsi mai târziu În Învierea hristică „cu moartea pre moarte călcând”. Această frumusețe atitudinală va constitui baza genezei trinității poporului român „căci o dată cu credința cea nouă, se naște și limba cea nouă și poporul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
succesului investigațiilor jurnalistice ale celuilalt. Benedikt Feldges atrage atenția asupra unui detaliu care pare să pună în umbră obiectivitatea jurnalistului, pionier al limbajului vizual în mass-media. Selectarea și editarea unei secvențe ce insistă asupra unei expresii faciale și a unui râs oarecum ciudat, ne-american precum activitățile urmărite de McCarthy în HUAC (vezi), ce ar sugera latura sadică a senatorului, ar trăda caracterul părtinitor, subiectivismul comentariului jurnalistului (Feldges: 149). Deși scrisă recent, cartea lui Feldges, de altfel remarcabilă (vezi bibliografia), pare
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
pacienți. Scrierea romanului mult amânat, picta‑ tul sau plecarea În sfârșit În excursie la Ierusalim, Roma ori la Muntele Athos sau la Meteore nu sunt obiective neobiș‑ nuite asumate de numeroși pacienți cu cancer. În sfârșit, umorul este foarte important. Râsul este vindecare, iar râsul este o manifestare pe care trebuie să o alimentăm chiar și În fața cancerului. Importanța bunăstării spirituale și rolul sensului În special În moderarea depresiei, deznădejdii și dorinței de a muri la pacienții cu cancer terminal au
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
amânat, picta‑ tul sau plecarea În sfârșit În excursie la Ierusalim, Roma ori la Muntele Athos sau la Meteore nu sunt obiective neobiș‑ nuite asumate de numeroși pacienți cu cancer. În sfârșit, umorul este foarte important. Râsul este vindecare, iar râsul este o manifestare pe care trebuie să o alimentăm chiar și În fața cancerului. Importanța bunăstării spirituale și rolul sensului În special În moderarea depresiei, deznădejdii și dorinței de a muri la pacienții cu cancer terminal au stimulat grupul de cercetare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
plăcere să lucrezi cu ea. N-am să uit niciodată cum ne-am cunoscut. M-a privit, iar în ochi îi juca o sclipire, apoi mi-a spus: „Ei, în cît timp crezi că o să te educ?”. Am izbucnit în rîs amîndoi, însă după șase luni mi-am dat seama că mă educase, și încă foarte bine. De atunci, am urmărit mulți oameni educîndu-și șefii, cu rezultate uimitoare, și am avut ocazia să discut cu unii dintre ei, pentru a afla
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
a dat din cap și și-a văzut de lucru mai departe. Am discutat cu managerul general al uneia din reprezentanțe și i-am spus că proprietarul companiei nu părea foarte entuziasmat de realizarea noastră, iar acesta a izbucnit în rîs: „Nu vă faceți griji, s-a bucurat sigur - în felul lui. Reacția asta denotă maximum de satisfacție. Cînd e nemulțumit, îți dai seama imediat!”. Nu e greu să identifici atmosfera din birourile unei companii manageriate de un șef Morocănos. Oamenii
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
fi aproape aceleași și mai târziu, în momentul colaborării la unu, în ciuda modificării contextului (accentul pus pe relativitatea și precaritatea oricărei întreprinderi umane): „cât de sarbede, de pompoase și nule sunt toate arhitecturile filosofice, cât de penibilă și luătoare în râs gândirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a îndemnului heliadesc cunoscut, în Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului în funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist, o astfel de lectură
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tăiat în lacrimă, unde funcționează iarăși tehnica simultaneistă, sintaxa ușor eliptică, „analogia de corpuri geometrice”: În ținutul amar ochean glasul tău Și ca mărcile poștale te privesc ferestrele, ușile ș...ț Încă zece pași vântul mă ia de braț Concav râsul Și sonata ca o poliță de asigurare Sub vâsle stelele cad chei în cerneală Lacul Creierul oscilează ca un compartiment în transatlantic ș...ț Până în piept trenuri circulă gramatical Frunte ca inimă și ochii tăi sunt gări O îndoială urcă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Umplând ca o coroană de foi pădurea veche, Azurul ca un cântec pe crengile de alamă, Și în torente ochiul pietrelor stând de veghe, Veți auzi-n legumă clopote minerale, Veți auzi cum aripi cresc în huliții semeni, Și, cioburi, râsul vostru rămas între cristale, Vă vor răni gâtlejul și vocile de-asemeni. (Să întârzii la acest profil) Același lucru se poate spune și despre alte secvențe ce mărturisesc, cu o intensă vibrație, năzuința unei regăsiri fraterne printre semeni, după ce experiența
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dinspre eul interogativ al Poetului) marchează, pe de o parte, o stare de tensiune a așteptării unei “întâmplări” decisive, iar pe de alta „provocarea”, „trezirea” ființelor și obiectelor din prizonieratul nemișcării: bătaia în poartă sau în fereastră, țipătul sau „trilurile râsului”, sau - concentrându-le pe toate - cuvântul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare a transparenței pierdute a lumii, de natură să reveleze înrudiri secrete
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
circului suferă o distorsiune, fiind remodelate într-o perspectivă de contraste și stridențe expresioniste, din care clovnul, ca „reprezentant alegoric al poetului”, e văzut mai degrabă sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă, asociind râsul exterior cu plânsul lăuntric, într-un peisaj el însuși tulburat: De sus vântul înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă, asociind râsul exterior cu plânsul lăuntric, într-un peisaj el însuși tulburat: De sus vântul înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfârșit, e poate și mai edificator permițând, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentând astfel în favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă râsul izbește în cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o încoardă” - sunt exemple culese doar din Brățara
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ceea ce se numește cultură de masă. Un ideal pe care-l visase, cu mult înainte, comunismul. Postmodernismul respinge formula hegeliană a sfârșitului artei și admite o alta: spre a putea fi "recuperată", arta tradițională și modernă trebuie ucisă cu arma râsului. La fel avangarda, în măsura în care a devenit o "tradiție". De aceea, observă cu subtilitate, Vattimo, moartea artei este mereu anunțată și mereu amânată, manifestându-se doar ca amurg. Moare, în primul rând, opera exemplară, cea a geniului, care pretindea că pune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e optimist, în atare privință, nici pentru decesul divinității, nici pentru cel al preoților și al poeților. Optimismul neopragmatic e... romanesc. Eșecul Europei, zicea Kundera, vine de acolo că nu a înțeles "cea mai europeană dintre arte", o artă a râsului divin care destramă ca Penelopa pânza țesută ziua de către ideologi, filosofi, erudiți. În acest sens s-ar fi amuzat Platon pe seama lui Protagoras, Hume pe seama teologiei naturale, Kierkegaard pe seama lui Hegel, Derrida pe seama lui Heidegger: Nevoia de a desface aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înaltă întrupare a poeziei, un avid de absolut, care, de îndată ce devine Sancho Panza, pe patul de moarte, iese din sfera de interes a ficțiunii. Denis de Rougemont a putut "râde", la rândul lui, de obsesia Europei pentru "demosul" romanesc. Iar "râsul" lui se adresează deopotrivă lui Kundera și lui Rorty. Căci, argumentează, Denis de Rougemont, lumea nu se întemeiază pe roman, ci pe mit, care traduce "regulile de conduită ale unui grup social sau religios"186. De aceea, mă tem că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acum "ca marele, singurul adevărat postmodern", iar, în poezie, Nichita Stănescu e "marele, singurul adevărat postmodern"245. Cu siguranță, postmoderniștii autohtoni, care n-au nici o simpatie pentru Blaga, pentru Voiculescu, pentru Noica, pentru Nichita Stănescu, vor izbucni în hohote de râs. Ei nu se-ntorc la tradiție decât pentru a o parodia. Desigur, râsul ne așază bine în logica fuzzy (s-ar putea spune că protagonistul romanelor lui Constantin Virgil Negoiță este râsul!), dar "ironia" postmodernă, paradoxal, nu iese din logica
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
singurul adevărat postmodern"245. Cu siguranță, postmoderniștii autohtoni, care n-au nici o simpatie pentru Blaga, pentru Voiculescu, pentru Noica, pentru Nichita Stănescu, vor izbucni în hohote de râs. Ei nu se-ntorc la tradiție decât pentru a o parodia. Desigur, râsul ne așază bine în logica fuzzy (s-ar putea spune că protagonistul romanelor lui Constantin Virgil Negoiță este râsul!), dar "ironia" postmodernă, paradoxal, nu iese din logica bivalentă, căci ea îmbracă forma comodă a zeflemelii: "Un postmodern care își bate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru Nichita Stănescu, vor izbucni în hohote de râs. Ei nu se-ntorc la tradiție decât pentru a o parodia. Desigur, râsul ne așază bine în logica fuzzy (s-ar putea spune că protagonistul romanelor lui Constantin Virgil Negoiță este râsul!), dar "ironia" postmodernă, paradoxal, nu iese din logica bivalentă, căci ea îmbracă forma comodă a zeflemelii: "Un postmodern care își bate joc de eroi, de martiri și de evidență este un modern deghizat, călit în lupta de clasă, un eufemism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
picioare: Avem / un ceva al nos/ tru pe care nu / îl posedăm dar / care ne ține-n / picioare". Aceasta e chiar condiția despicării ființei umane și, cu precădere, a ființei basarabene. Râsu-plânsul bacovian e ceea ce descoperă o existență de bâlci (râsul), mască a ceea ce ascundem (plânsul), dar care plâns ne ține în picioare! (Tandemul râs-plâns). Intuiția sigură a poetului îl ajută să transceandă drama condiției de limes printr-un adevărat extaz oximoronic, la nivelul sintaxei poetice, uneori gata să se înece
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cu toate acestea, reacția noastr] va fi, probabil, c] tocmai din acest punct etică filosofic] devine interesant] și util]. Lumea este plin] de probleme - legate de forme de r]zboi, de r]zboiul însuși, de viat] și moarte, de sex, râs] și religie - la care asigurarea lui Aristotel potrivit c]reia „maturitatea va aduce un r]spuns” nu poate constitui o soluție. O alt] dificultate legat] de poziția lui Aristotel este c] această unește concluziile sale cu modele de comportament preexistențe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] distrugerea unui organism uman este întotdeauna de condamnat, spre deosebire de distrugerea unui organism aparținând unei alte specii? Apartenența la o anumit] specie nu pare s] fie, în sine, mai relevant] pentru statutul moral decât apartenența la un anumit gen sau râs]. Este un accident al evoluției și al istoriei faptul c] toate entit]țile pe care le recunoaștem în acest moment ca având drepturi morale egale și depline aparțin unei singure specii biologice. „Oamenii” P]mântului ar fi putut s] aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Școlile la care copiii acestora învăț] pot fi puțin mai bune decât cele ale copiiilor negri care provin din clasa de subzistent]. Dac] se întâmpl] acest lucru, actualele programe de tratament preferențial sunt nedrepte deoarece ele compenseaz] dezavantajele provocate de râs] și sex, dar tind s] ignore dezavantajele clasei, discrimineaz] b]rbații albi care provin din clasa „muncitorilor s]răci” în favoarea negrilor și femeilor din clasele medie și superioar], ale c]ror oportunit]ți sunt deja mai mari. Din fericire, negrii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
clar în acest sens îl reprezint] modul în care concepțiile despre cum s] crești un copil și ceea ce presupunea sarcina maternit]ții a derivat atât de des din imperative sociale mai largi, cum ar fi nevoia de a crea o râs] „potrivit]” pentru sarcina conducerii unui imperiu sau nevoia de a crea o fort] de munc] industrial] disciplinat] și docil]. Distincția dintre sfera public] și cea privat] a ajutat, totuși, la modelarea realit]ții și la formarea experiențelor de viat] ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a-l fi auzit citind un capitol în cenaclul lui Lovinescu: „Voinic, în puterea vârstei, cu un cap mărișor, compus din rotunjimi, cu umerii obrajilor proeminenți, de mongoloid sau mai exact de mandarin, cu un larg surâs, ușor dezlănțuit în râs jovial. Era un bărbat plin de farmec prin naturalețe și vioiciune intelectuală, un autentic om de spirit. Auditoriul în unanimitate sublinia lectura meșteșugită a autorului cu râsete nestăpânite, iar la sfârșit cu toată gama elogiilor”. Amintirile acestui maestru al barei
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]