11,752 matches
-
кончане - locuitori ai mahalalelor), "uliciane" (уличанe - locuitori ai aceleiași străzi) și "sotnii" (сотни - grupe de câte o sută). ("Vezi și: " Suta lui Ivan, prima breaslă rusă.) Începând cu secolul al XII-lea, starostii acestor bresle au căpătat dreptul de a ratifica cele mai importante hotărâri ale republicii. Conducătorul Novgorodului era un cneaz din principatele învecinate, invitat de vecea orașului să fie în fruntea republicii. Între cele două părți (cneaz și oraș) se semna un contract numit "riad" (ряд). Acest contract apăra
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
fi compus din liderii naționali. Pe lângă producerea impulsurilor necesare dezvoltării Uniunii, Consiliul și-a dezvoltat și viitoare roluri, precum „a rezolva problemele nerezolvate în discuții la nivel inferior”, până la politică externă - acționând în exterior ca „un șef de stat colectiv”, „ratificând formal documente importante” și „implicându-se în negocierea schimbărilor din tratate”. Având în vedere că instituțiile sunt compuse din liderii naționali, acesta adună puterea executivă din statele membre și are așadar o mare influență în domeniile politice ale Uniunii, precum
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
fi considerate membre ale Uniunii din ziua proclamării Declarației de independență a SUA, 4 iulie 1776, sau din ziua ratificării Articolelor Confederației și a Perpetuei Uniuni, care au constituit prima constituție a națiunii, în realitate fiecare dintre aceste state a ratificat prezenta Constituție a Statelor Unite la date diferite. Ca atare, toate cele 50 de state constituente ale Statelor Unite sunt prezente pe această listă în ordinea strict cronologică a ratificării Constituției SUA, dată care este considerată simultan și data aderării unui stat
Listă a statelor componente ale Statelor Unite ale Americii ordonate după data intrării în Uniune () [Corola-website/Science/302630_a_303959]
-
în Cetinje. (în muntenegreană, "Vlada Crne Gore") este ramura executivă a puterii de stat din Muntenegru. Guvernul este condus de , și este format din viceprim-miniștri și miniștri. (în muntenegreană, "Skupština Crne Gore") este un organism unicameral legislativ. El adoptă legile, ratifică tratatele internaționale, aprobă prim-ministrul, miniștrii și judecătorii tuturor instanțelor, adoptă bugetul și îndeplinește alte atribuții, stabilite prin Constituție. Parlamentul poate acorda un vot de neîncredere Guvernului cu majoritate simplă. Un deputat este ales cu 6.000 de voturi. Parlamentul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Statelor Unite ale Americii aranjate strict alfabetic. Data admiterii în Uniune este considerată fie data acceptării sau ratificării Constituției Statelor Unite (în cazul celor treisprezece state fondatoare), fie data la care ansamblele legislative locale ale fiecărui stat, reunite într-o adunare legislativă comună, au ratificat sau admis acceptarea intrării în Uniune. Singura excepție este statul Ohio, care a fost declarat retroctiv stat al Uniunii la 7 august 1953, cu începere de la 1 martie 1803, data primei reuniuni a legislativului statului. În cazul particular al celor
Lista alfabetică a celor 50 de state componente ale SUA () [Corola-website/Science/302873_a_304202]
-
Societății Națiunilor. Puterile victorioase au sprijinit forțele politice și militare antisovietice în războiul civil rus, fără succes. S-a recurs la blocada economică, politică și diplomatică împotriva Rusiei și la consolidarea puterii statelor vecine acesteia. Congresul American a refuzat să ratifice tratatele de pace semnate sau acceptate de președintele Wilson. Americanii respingeau Societatea Națiunilor. SUA, din debitor al Europei, au devenit creditor al Europei, fiind capabile să-și impună punctul de vedere, deși revenise la politică tradițională de izolare. În ciuda dificultăților
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
avea să se angajeze să aibă față de ea o atitudine pașnică. În caz de război dintre URSS și Polonia, sprijinul Franței către Polonia era acordat, pe când Germania rămânea neutră.În 1931, tratatul a expirat, fiind încheiat un protocol de prelungire ratificat în mai 1933. Cele două tratate au marcat pentru fiecare stat un real succes politico-diplomatic, fiind scoase din izolare, cooperarea economică fiind facilitată, iar în plan militar, a reprezentat un instrument de presiune și șantaj la adresa puterilor occidentale pentru că acestea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Versiunea modificată a fost semnată la 7 iunie, prin care se adopta o politică de cooperare efectivă. Însă cum modificările de frontieră și revizuirile tratatelor nu puteau fi decise decât de Societatea Națiunilor prin vot unanim, Pactul nu a fost ratificat niciodată de statele semnatare. Regimurile autoritare că cele din Germania, Italia și Japonia au recurs la soluții agresive: relansarea economică prin dezvoltarea industriei de război, rezolvarea șomajului prin mobilizare, autarhie economică și politică externă ofensivă pentru deschiderea pieței de desfacere
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Etiopia era înfrântă și ocupată de italieni. Planul Hoare-Laval de împărțire a Etiopiei a eșuat, ideea de securitate colectivă era compromisă, politică anglo-franceză eșuase, iar Mussolini era recunoscător lui Hitler pentru neutralitatea binevoitoare afișată în timpul crizei etiopiene. Între timp, Franța ratifică un tratat de asistență mutuală cu URSS pe 27 februarie 1936. Hitler, folosindu-l că pe un pretext, a trimis trupele germane ce au reocupat Renania, anulând statutul de zona demilitarizată. Remilitarizarea Renaniei nu părea să-i afecteze pe comandanții
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a petrecut seara la Linz și s-a plecat asupra mormântului mamei sale, Hitler a sosit la Viena pe 13 martie. Aici i-a ordonat lui Seyss-Inquart, care fusese proclamat cancelar pentru o zi, să emită o lege care să ratifice unirea cu Reichul și alipirea la Germania constituind „"Germania Mare"”, lucruri care s-au și întâmplat. Seyss-Inquart a urmat întocmai sfaturile primite și în aceeași zi emitea legea care unea cele două țări, din care am extras următorul citat „"În virtutea
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
caracterul slab al lui Pius XII, au părăsit orașul. În 1464 patru ambasadori orientali au venit la Veneția și au semnat un tratat de alianță cu Republica, iar Senatul venețian cu o majoritate de 110 voturi (16 contra) l-a ratificat. Ulterior, în această alianță au intrat, în anii 60, Karaman, Trapezunt, câteva beilicuri din Anatolia, Papalitatea, Ungaria, Burgundia, Albania lui Skanderbeg, regatul Cipru, Rodos. Dar nici un stat nu a îndrăznit să-i atace pe otomani. În 1470, Mehmet Cuceritorul a
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
de-a lungul președinției sale: A mai părăsit doar de două ori (în Puerto Rico, în Insulele Virgine, și la , Cuba, 20 februarie - 5 martie 1948; și în , 11-18 octombrie 1950) în cei aproape opt ani de președinție. În 1951, Statele Unite au ratificat , prin care un președinte devenea ineligibil pentru un al treilea mandat sau pentru un al doilea mandat dacă a îndeplinit funcția timp de mai mult de doi ani din mandatul unui alt președinte ales anterior. Clauza i s-ar fi
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
din populația statului), din care aproximativ 22,2% () erau emigranți ilegali. Centrul de populație al statului Alabama se află în districtul Chilton, lângă orașul Jemison, într-o zonă denumită Jemison Division. Documentul fondator al guvernului statului Alabama îl reprezintă constituția ratificată în 1901. Cu aproximativ 800 de amendmente și de cuvinte, este cea mai lungă constituție din lume, de aproximativ patruzeci de ori mai lungă decât Constituția Statelor Unite. Există o mișcare semnificativă pentru rescrierea și modernizarea constituției statului Alabama. Această mișcare
Alabama () [Corola-website/Science/302432_a_303761]
-
engleză, conform originalului, [The] ) este un document prin care cele treisprezece colonii (în engleză, [the] ) ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul pentru care au făcut-o. Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776. Originalul semnat olograf de delegații Congress-ului se găsește expus permanent în clădirea Arhivelor Naționale () din capitala Statelor Unite, Washington, D.C.. De-a lungul decadelor 1750 și 1760, relațiile dintre Regatul Marii Britanii și
Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302887_a_304216]
-
readuc la curte pe Richelieu și-l însărcinează cu tratativele cu regina mama. Richelieu s-a achitat cu succes de acest demers, de medierea dintre ea și fiul ei. Negocierile complexe au dat roade când Tratatul de la Angoulême a fost ratificat; Mariei de Medici i s-a dat libertate deplină însă trebuia să rămână în condiții de pace cu regele. De asemenea, regina și-a recăpătat poziția în consiliul regal. După decesul favoritului regelui, ducele de Luynes, în 1621, are loc
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cunoscută și sub denumirea de , este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953. Convenția a fost ratificată de cvasi-totalitatea statelor membre ale Consiliului Europei, este una dintre construcțiile cele mai noi ale sistemului instituțional internațional. Convenția și protocoalele sale adiționale apără mai multe drepturi și libertăți fundamentale ce au ca titulari persoane fizice, privite individual, sau diverse
Convenția Europeană a Drepturilor Omului () [Corola-website/Science/302993_a_304322]
-
din octombrie 1993. Comisia și Curtea fuzionează în cadrul unei curți unice și permanente (protocolul de la 11 mai 1994). Franța a întreținut relații dificile cu acest dispozitiv european. În noiembrie 1950 ea semnează convenția dar, din cauza evenimentelor din Algeria, nu o ratifică decât la 3 mai 1974. De la această dată până la 2 octombrie 1981, Franța, deși ratificase convenția, nu acceptă art.25, care stabilește condițiile reclamației individuale. Ea o va face până la urmă la 2 octombrie 1981, conform unei promisiuni făcute de
Convenția Europeană a Drepturilor Omului () [Corola-website/Science/302993_a_304322]
-
11 mai 1994). Franța a întreținut relații dificile cu acest dispozitiv european. În noiembrie 1950 ea semnează convenția dar, din cauza evenimentelor din Algeria, nu o ratifică decât la 3 mai 1974. De la această dată până la 2 octombrie 1981, Franța, deși ratificase convenția, nu acceptă art.25, care stabilește condițiile reclamației individuale. Ea o va face până la urmă la 2 octombrie 1981, conform unei promisiuni făcute de candidatul socialist la președinția Republicii, Fraçois Mitterand. Sunt menținute trei rezerve privind legalitatea monopolului radioului
Convenția Europeană a Drepturilor Omului () [Corola-website/Science/302993_a_304322]
-
2 octombrie 1981, conform unei promisiuni făcute de candidatul socialist la președinția Republicii, Fraçois Mitterand. Sunt menținute trei rezerve privind legalitatea monopolului radioului și televiziunii, regimul de sancțiuni aplicat în armată și articolul 16 al Constituției din 1958. România a ratificat la data de 20 iunie 1994. Aceasta a deschis calea petițiilor individuale în fața CEDO din partea persoanelor fizice și juridice române.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului () [Corola-website/Science/302993_a_304322]
-
bucată " a unității europene, si pentru că el a considerat guvernul francez "prea slab" pentru a domina CECO cum credea că este bine. De Gaulle, de asemenea, a simțit că CECO a avut insuficientă autoritate supra-nationala pentru că Adunarea nu a fost ratificată de către un referendum european, iar el nu a acceptat afirmația lui Raymond Aron că CECO a fost gândită că o miscare departe de dominația Statelor Unite. În consecință, de Gaulle și adepții săi în FFR au votat împotrivă ratificării în camera
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
care a conspirat împotriva împăratului occidental. Conspirația fiind descoperită, Bassianus a fosrt executat, iar Licinius a fost atacat de Constantin. În urmă batallilor de la Cibalae și Campus Ardiensis în Tracia, Licnius a fost obligat să ceară pace. În conformitate cu prevederile tratatului ratificat la Serdica din 317, Licinius a cedat învingătorului Europa, păstrând doar Tracia , Moesia și Scythia Minor. Valens, fost dux limitis în Dacia ce a fost ridicat la demnitatea de Cezar de către Licinius, a fost demis și executat, în locul sau fiind
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
care era considerată de mulți moștenitoarea legitimă a tronului Angliei. Elisabeta I decide să trimită trupe în sprijinul rebelilor protestanți din Scoția și deși campania este un eșec, Tratatul de la Edinburgh din iulie 1560, îndepărtează amenințarea franceză. Maria refuză să ratifice tratatul. Când Maria se întoarce în Scoția în 1561, după ce petrecuse mai mult de un deceniu în Franța, țara stabilise o biserică protestantă și este guvernată de un consiliu de nobili protestanți. În 1563 Elisabeta propune o căsătorie între Robert
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
suverane sunt părți ale tratatului , totuși două (India și Pakistan) din cele opt puteri nucleare confirmate (altfel spus, cele care au testat, în mod public, armament nuclear), și o putere nucleară neconfirmată (Israel) nu au semnat și nici nu au ratificat tratatul. O altă putere nucleară (Coreea de Nord) s-a retras. Tratatul a fost propus de Irlanda, iar Finlanda a fost prima țară care l-a semnat. În New York, pe data de 11 mai 1995, părțile semnatare ale tratatului au decis, prin
Tratatul de Neproliferare Nucleară () [Corola-website/Science/304641_a_305970]
-
că, imediat după întoarcerea dv. în România, Grigorovici, Jumanca, Flueraș și consorții vor fi excluși din partid?”" Organizat conform instrucțiunilor primite de la Moscova, congresul socialist din 8-12 mai 1921 a decis transformarea Partidului Socialist în Partid Comunist (PCR) și a ratificat afilierea acestuia la Comintern; se înfăptuise nu "unificarea", ci "scindarea" mișcării socialiste din România. Puține zile mai târziu, Gheorghe Grigorovici a subliniat în fața social-democraților bucovineni, în contrast cu "„«bolșevismul» inconștienților”", că "„democrația este unicul drum spre socialism”". În 19-20 iunie 1921 s-
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
aceluiași Institut, și arhimandritul dr. Juvenalie Ionașcu, preot paroh al parohiei române din Roma. Prin vot secret Iosif Pop a fost ales arhiepiscop. Alegerea a avut loc la Paris, în cripta Catedralei St. Sulpice, ucenicul sfântului Martin. Alegerea a fost ratificată pe 11 decembrie 1997 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care l-a ridicat de asemenea pe Părintele Iosif la rangul de arhimandrit. Data consacrării episcopale și a înscăunarii noului arhiepiscop a fost fixată pe 15 martie 1998, duminica
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]