11,710 matches
-
chiar să îl instituționalizeze sau să îl trimită de acasă. La începutul Primului Război Mondial a plecat în Elveția, unde a primit cetățenia elvețiană (1923). Soția sa a fost Maria Bernoulli, descendentă a celebrei familii Bernoulli, fiind stră-strănepoata lui Johann II Bernoulli. Singurătatea spirituală a artistului și izolarea de lumea modernă sunt teme frecvente în operele lui Hesse. Romanele sale, majoritatea psihoanalitice și simbolice, includ "Peter Camenzind" (1904), "Unterm Rad" ("Sub roată") (1906), "Rosshalde" (1914) și "Demian" (1919). Lupul de stepă (1927), unul
Hermann Hesse () [Corola-website/Science/299081_a_300410]
-
căsătoria, nașterea unui copil și divorțul de prima soție, iar apoi o depresie nervoasă urmată de câteva scurte internări în sanatorii de odihnă. Publicate în 1991, primele lui poeme trec neobservate. Ansamblul tematic al cărților sale este însă deja conturat: singurătatea existențială, iubirea, declinul civilizației occidentale, necesitatea schimbării omului. Primul său roman, "Extinderea domeniului luptei", este remarcat în revistele literare, transformându-l pe Houellebecq în capul de filă al unei generații literare axată tematic pe descrierea mizeriei sufletești a omului contemporan
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
fost republicată în Revista Scriitorilor Români. Amintirile primilor doi, publicate în volumul Praful de pe tobă și în Revista Scriitorilor Români, vorbesc despre ambianța românească (și apunakistă) a locuinței din Lima, despre familie (soția și cele trei fetițe), dar și despre singurătatea scriitorului, rămas cu totul în afara mediilor literare latino-americane și muncit de un irepresibil dor de ducă. În tot acest răstimp, chiar dacă nu cu totul ignorat (în 1928, Petru Comarnescu i-a "nășit" debutul în Tiparnița literară, cîteva fragmente din "romanul
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
mărturisire, ea este un act estetic. Își publică prima carte la Paris în 1990 cu titlul "L'Évasion silencieuse". În 1992 este tipărită și la București în traducere proprie: "Evadarea tăcută". "Evadarea tăcută" a fost denumită de Ruxandra Cesereanu „iadul singurătății” pentru că autoarea prezintă cele „3000 de zile singură în închisorile din România”. Perioada singurătății și a torturii îi aduce gânduri de sinucidere, dar reușește să învingă suferința cruntă prin evadare în estetic, folosind diverse instrumente: uitarea de sine, imaginarul, jocul
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
cu titlul "L'Évasion silencieuse". În 1992 este tipărită și la București în traducere proprie: "Evadarea tăcută". "Evadarea tăcută" a fost denumită de Ruxandra Cesereanu „iadul singurătății” pentru că autoarea prezintă cele „3000 de zile singură în închisorile din România”. Perioada singurătății și a torturii îi aduce gânduri de sinucidere, dar reușește să învingă suferința cruntă prin evadare în estetic, folosind diverse instrumente: uitarea de sine, imaginarul, jocul, visul, traduceri, cuvânt, conceperea unor schițe literare (roman, versuri, poveste, piesă de teatru), modelaj
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
folosind diverse instrumente: uitarea de sine, imaginarul, jocul, visul, traduceri, cuvânt, conceperea unor schițe literare (roman, versuri, poveste, piesă de teatru), modelaj, desen. Supraviețuirea autoarei nu ar fi fost posibilă fără aceste metode: „ajunsesem în al cincilea an de totală singurătate. Cum aș fi putut să înving disperarea, mizeria și spaima celorlalți șapte ani de îndurat încă, fără aceste lungi ore de perfectă evadare? Nebunia nu era oare aproape? La pândă? Eram mulțumită să-i pot da din când în când
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
înving disperarea, mizeria și spaima celorlalți șapte ani de îndurat încă, fără aceste lungi ore de perfectă evadare? Nebunia nu era oare aproape? La pândă? Eram mulțumită să-i pot da din când în când un bobârnac. În pofida foamei, a singurătății, cu toată slăbiciunea mea și forța lor să le dau tuturora cu tifla”. Despre cea de a doua carte, care o continuă pe prima, apărută în 1993, "Evadarea imposibilă", Ruxandra Cesereanu a spus că e „purgatoriul promiscuității, cartea cenușie”, pentru că
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
timp, naratorul) este un individ mizantrop și cinic de 40 de ani, fără nume, cunoscut ca "omul din subterană". El singur se caraterizează cu următoarele epitete: bolnav, rău, lipsit de farmec, vanitos, suspicios, supărăcios, însă precizează că boala, durerea și singurătatea i-au șlefuit luciditatea gândirii. Despre situația sa nu știm decât că și-a părăsit slujba și trăiește, cu banii unei moșteniri modeste, într-o cameră « urâtă și infectă » de la periferia orașului Sankt Petersburg. Prima parte se remarcă prin stilul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
despre unele opere irlandeze învăluite într-o aură idealizată, Joyce afirmă: „Mă dezgustă trăncănelile lor mincinoase despre bărbați puri și femei pure și iubire spirituală eternă: o minciună crasă în fața adevărului”. Motive precum alcoolismul și violența domestică ("Dubluri", "Grație", "Eveline"), singurătatea și iubirea neîmpărtășită ("Un caz dureros", "Arabia", "Cei morți"), înșelăciunea și trădarea ("Doi tineri galantoni", "Pensiunea", "Ziua Iederei în sala comisiei") sunt oglindite în "Oameni din Dublin". Alte subiecte mai sinistre ca simonia ("Surorile") sau pedofilia ("O întâlnire") nu sunt
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
autoturism, directorul Dumitru, directorul adjunct Eugen (Octavian Cotescu) și funcționarul Corneliu (Marin Moraru) de la Serviciul Planificare, angajatul mai mic în funcție, decid să-l coopteze în cadrul expediției pe un scriitor (Ovidiu Schumacher) care avea mașină. Pretextând că are nevoie de singurătate și de liniște, scriitorul pleacă de acasă cu mașina și îi ia cu el pe cei patru. Cei cinci membri ai expediției ajung cu vaporul în deltă, iar în timp ce șoferul montează corturile, directorul le reamintește participanților regulamentul expediției plecate în
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
anului 1918. Teatrul jucat de Anastasia a stârnit hohote de râs spunea tutorele ei Sydney Gibbes. În 7 martie 1918 printr-o scrisoare trimisă surorii ei Maria la Ekaterinburg, Anastasia îi povestește momentul de bucurie, în ciuda stării ei de tristețe, singurătate și îngrijorarea pentru starea de sănătate a lui Alexei" Ne-am jucat pe leagăn, acesta a fost momentul când am râs în hohote, căzătura fiind grozavă. Într-adevăr. Le-am spus surorilor acest lucru de alatea ori ieri, încât cred
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
turnat cinci filme. În opera unui scriitor sumbru ca Mishima, acest roman se dovedește a fi o adevărată oază de lumină. După ce a mărturisit că lucrul pe care-l iubește și îl urăște cel mai mult, în același timp, este singurătatea, Mishima scrie acest mișcător poem despre modul în care comunică prin iubire doi adolescenți plini de puritate. Utajima, o liniștită insulă de pescari - "cu pante abrupte și rare porțiuni netede" - va găzdui iubirea tânărului pescar Kubo Shinji și a scufundătoarei
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Heidegger și este interesat de filosofie. În 1969 îi apare la Editura Tineretului din București volumul „Vămile Pustiei“, cu dedicația: „Mamei“. La Freiburg adâncește studiul filosofiei. „De jumătate de an sunt aici în casa asta în Pădurea Neagră, într-o singurătate minunată, înconjurat de cărți alese, tot ce-i esențial din cultura filosofică și poetică a lumii până azi. Când trebuie să ies pentru 2-3 ore până la Universitate îmi vine foarte greu.[...] Lectură din Nietzsche până după miezul nopții.[...] Singur în
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
mari, iar singura sursa de venit pentru familie este alocația lui dată de fratele său. În 1883, greutățile devin insuportabile. Theo l-a convins pe Vincent să o părăsească pentru a se dedica în totalitate artei. Petrece o perioadă de singurătate în nordul Olandei, iar în decembrie 1883, Vincent se întoarce din nou în casa părinților, care acum se află în nordul regiunii Brabante. Acolo creează sute de tablouri și desene, dă lecții de pictură, învață să cânte la pian și
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
prim-plan. La romantici, personajele aparțin tuturor categoriilor sociale, nu există tipuri umane, ci individualități. Se pune accent pe individualitatea creatoare, afirmarea originalității și a sensibilității. Temele predilecte romanticilor sunt: iubirea, natura, istoria, folclorul autohton, condiția omului de geniu, moartea, singurătatea, revolta împotriva condiției umane. Romanticii resping convenții în opera literară impuse de clasiciști, cum ar fi regula celor trei unități: de loc, de timp, de acțiune, resping tipologia umană, alegerea personajelor din înalta pătură a societății. Romanticii sunt pasionați de
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
nopții", cu nota lor fantezistă și superficială, cu acceptarea indolenței ca mod de viață. Totuși, afișarea acestor "concepții", nu reprezintă decât un mod de a protesta împotriva unei literaturi învechite. Mica culegere de versuri de mai târziu, "Ensamhetens tankar" ("Gândurile singurătății") îl prezintă pe Heidenstam ca un fin autoanalist, plin de nostalgia casei și a patriei. În proză, Heidenstam debutează cu un roman nesemnificativ, "Endymion", tot pe motive orientale. Mai original este romanul "Hans Alienus" (1892), în care se dezbat probleme
Verner von Heidenstam () [Corola-website/Science/297870_a_299199]
-
distinct. Atât picturile sale cât și lucrările grafice se evidențiază printr-un îndrăzneț caracter inovator în sfera mijloacelor de realizare a operelor și printr-o expresivitate abstractă a formelor. Pictând tabloul "Țipătul", Edvard Munch pătrunde în lumea fricii și a singurătății. În prim plan țipă un om, al cărui trup contorsionat convulsiv și gestul mâinilor care cuprind capul trădează o spaimă nemăsurată. Chipul gălbui se armonizează cu craniul cadaveric. Culorile mediului simbolizează starea psihică a personajului, albastrul întunecat reține glasul sfâșietor
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
se hotărăște să se stabilească definitiv la Paris, într-o casă veche, cunoscută sub numele de "Bateau Lavoir", unde locuiesc studenți, pictori, sculptori și actori. Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci (așa numită perioadă "albastră"), ce exprimă singurătatea, suferința și sărăcia, reflectând o dispoziție afectivă melancolică. Cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va locui împreună. În pânzele lui Picasso domină acum nuanțele deschise, senine (perioada "roz"). Fascinat de
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în București îi ocupă serile. În data de 28 ianuarie, sub titlul "Reprezentațiile Rossi" publică în "Timpul" o scurtă cronică teatrală. Pe 1 martie va publica în "Convorbiri literare" poeziile "Povestea codrului", "Povestea teiului", "Singurătate" și "Departe sunt de tine", trimise la numeroase insistențe din partea lui Iacob Negruzzi. Pe 16 aprilie publică în "Timpul" un foileton, "Paștele", care îl impresionează pe Caragiale atât încât peste cincisprezece ani avea să-l reproducă în "Moftul român" (1893
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
-a", ""nu credeam să învăț a muri vreodată"" din "Odă (în metru antic)", ""dor de moarte"", voluptatea morții din "Peste vârfuri" sau din "Scrisoarea a I-a" : "Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate,Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorțiiDeopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții." În această direcție specifică, "Mai am un singur dor" este mai mult decât o declarație poetică, fiind un crez ontologic, totul concentrat
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
mîine un ieri cu labe de păianjen de fîn îți va umbla în cîrlionții de florio ai coiffurii zăpăcindu-te, ambetîndu-te... să fim tandri, bîigui poligonul cățelu lipindu-și irișii de șoldurile voluptuoase ale autobazei din filaret să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu să fim tandri, mai zise o muscă. primăvara ne lingea ca un pechinez pe față, pe mîini ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopții plină de autocare
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
trei ani, cutreierând Europa și locuind în hoteluri ieftine. Ultima parte a condamnării o ispășește în închisoarea din Reading și va face obiectul unei celebre balade. Eliberat în 1897, se stabilește în Franța, unde-și sfârșește viața în uitare și singurătate. Își găsește sfârșitul la Paris pe 30 noiembrie 1900, după o meningită, ce se instalase pe fondul unei infecții puternice la o ureche. Este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris. Oscar Wilde a publicat versuri ("Poems", 1881), povestiri ("The Happy
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
teamă, groază, relaxare, nepăsare. La câțiva metri de spectatori, fricile dau din mâini și din picioare, șoptesc sau vorbesc apăsat. Performerii se joacă inteligent cu frica de a fi neputincios într-un întuneric care se lățește ca o pată de singurătate acaparantă. Cu frica de apa care pare fără început și fără sfârșit, o apă cât cerul și pământul, de care corpul mic al copilului se simte amenințat. Fricile sunt expuse ludic, explorate în adâncimea emoțiilor pe care le trezesc și
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
sunt supraviețuitoare, de azi pe mâine), în afara celei ocazionale, individuale, a celor dispuse să se preschimbe în lupi. Interpretatarea Mihaelei Teleoacă e intensă: cu ochii umezi, spinarea încovoiată, glasul tânguitor, capra pare să sufere de dorul copiilor, de vinovăție, de singurătate, de alienare. La o discuție post-spectacol, o prietenă îmi spune că a fost deranjată de această interpretare, de împingerea mamei-migrante în poziția de victimă pasivă: umilită în procesul de căutare a locului de muncă, abuzată de bătrâna la care ajunge
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
spus: "Sfânta neliniște a lui Cristos trebuie să-l însuflețească pe păstor: pentru el nu este indiferent că atâtea persoane trăiesc în pustiu. Și există multe forme de pustiu. Este pustiul sărăciei, pustiul foametei și al setei, pustiul părăsirii, al singurătății, al iubirii distruse. Există pustiul întunecimii lui Dumnezeu, al goliciunii sufletelor care nu mai au conștiința demnității și al drumului omului. Pustiurile exterioare se înmulțesc în lume." Legat de Inelul lui Petru, Papa a amintit episodul evanghelic al pescuirii miraculoase
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]