11,815 matches
-
de normalitate.“21 La sfârșitul lui octombrie, Wittgenstein a revenit în Norvegia, stabilindu-se într-o mică localitate dintr-un fiord, la nord de Bergen. Era pătruns de convingerea că numai departe de afectarea și de vanitățile lumii academice, în singurătate 22, trăind simplu, confruntându-se cu sine fără nici un fel de iluzii, îi va reuși rezolvarea problemelor care îl preocupau. Consecințele părăsirii universității asupra perspectivelor unei cariere academice nu cântăreau prea mult în reflecțiile și deciziile sale. Important era doar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din anii 1913-1914. Perioadele în care a lucrat bine, profitând de acea putere de concentrare pe care o favorizează o deplină recluziune, au alternat cu cele în care a fost nemulțumit de ceea ce a scris și a suferit mult din cauza singurătății. Atunci când se concentra pe deplin asupra lucrului la un manuscris, Wittgenstein oscila între euforie și descurajare. Și aceasta în funcție de prezența sau absența inspirației. Unui prieten îi spunea că uneori i se pare că-i dictează însuși Dumnezeu, că el trebuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prietenesc și să-i zâmbească. Wittgenstein a fost la început mulțumit de rezultatele muncii sale.119 Curând devine însă indispus, are insomnii și nu mai poate lucra bine. I se pare că nici această pensiune izolată nu îi oferă destulă singurătate și liniște. Cu ajutorul lui Drury, se mută, în aprilie, într-o cabană situată pe malul mării, la Rosro Cottage, în vestul Irlandei. Singurul om pe care îl vede aici este un pescar dintr-un sat apropiat, care îi aduce zilnic
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
amănuntul că el nu mânca în general hrană caldă, ci conserve. Când Tom i-a spus că acest mod de a se hrăni îi va scurta viața, Wittgenstein i-a răspuns că oamenii trăiesc oricum prea mult.120 Nici în singurătatea de la Rosro Wittgenstein nu a fost satisfăcut de progresele muncii sale. Se străduia acum să se împace cu gândul că nu va putea realiza ceea ce și-a propus. Lui Malcolm îi scrie în iulie 1948, cu resemnare: „Dacă acum capacitățile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
1950. Revenit în Anglia a locuit în casele unor prieteni apropiați. A stat pe rând la Rhees, la Londra, la von Wright, la Cambridge, și la Anscombe, la Oxford. Dincolo de puținătatea resurselor sale financiare, nu mai dorea să trăiască în singurătate. În toate aceste perioade de timp, în așteptarea morții apropiate, a încercat mai departe să lucreze. Fără să revină la manuscrisul cărții sale, a făcut însemnări despre teme care i-au fost sugerate prin discuții și lecturi. Notele sale despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a unor exigențe cu privire la sine, cu privire la ceea ce dorești să devii. * „Poți fugi de orice pe lumea asta, numai de tine Însuți, nu.” (St. Zweig) Conștiința noastră este, de fapt, un alter-ego: „Conștiința mea și cu mine suntem doi. De aceea singurătatea absolută nu e posibilă decît În păcat sau În moarte, cînd unul din noi piere” (R. Stanca). * „Ce ești, te privește la urma urmei pe tine. Ce vrei, privește și pe alții. Ce faci, aceea poate privi pe toți.” (N.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vreo schimbare”. La rîndul său, Demostem afirmă: „Sufletul se formează prin deprinderi și ajunge să gîndească după cum trăiește”. * „Cine nu iese din Eu, n-atinge absolutul și nu descifrează nici viața.” (Constantin Brâncuși) Închiderii În propriul Eu Îi corespunde o singurătate a „casei” sufletului: „Egoism Însaemnă să faci din ființa ta temnița sufletului tău” (N. Iorga). * „Nu Întuneca cerul altora cu supărarea ta.” (N. Iorga) „Egoismul” Îi face, din păcate, pe mulți ca - atunci cînd cad (cînd Înregistrează un eșec) - să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să absoarbă sentimentele unui alt suflet, pentru a i le Înapoia și mai bogate. Fără acest frumos sentiment omenesc, inima nu are viață; atunci Îi lipsește aerul, suferă și piere.” (H. de Balzac) În mod paradoxal, puterea noastră descrește În singurătate și, dimpotrivă, sporește prin Împărtășire: te umanizezi nu printr-o căință egoistă, ci printr-una Împărtășită cu alții. Altfel spus, cea mai frumoasă expresie a „umanității” este nevoia omului de „om”: „Bucuria omului e omul. Între ei se Înfiripă prietenia
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de a fi exigent cu el Însuși. * „Cine se Învinuiește singur nu poate fi acuzat de către altul.” (P. Syrus) Ce mărturie mai clară poate fi, decît cea a propriei conștiințe? * „Orice faci să fie astfel, ca și cum cineva te-ar privi; singurătatea ne Îndeamnă spre toate relele.” (L.A. Seneca) „Singurătatea” nu va reprezenta un factor de insecuritate, dacă vom ști să realizăm o responsabilizare a conștiinței proprii. * „Un lucru serios e o adevărată bucurie.” (L.A. Seneca) Pentru că „lucrul serios” cuprinde În el
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se Învinuiește singur nu poate fi acuzat de către altul.” (P. Syrus) Ce mărturie mai clară poate fi, decît cea a propriei conștiințe? * „Orice faci să fie astfel, ca și cum cineva te-ar privi; singurătatea ne Îndeamnă spre toate relele.” (L.A. Seneca) „Singurătatea” nu va reprezenta un factor de insecuritate, dacă vom ști să realizăm o responsabilizare a conștiinței proprii. * „Un lucru serios e o adevărată bucurie.” (L.A. Seneca) Pentru că „lucrul serios” cuprinde În el o frumusețe morală: cea a temeiniciei sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
importanță”. Viața ne pune, Într-adevăr, În fața unor tipologii interesante: unii duc controversele doar din trufie, alții pentru a Înțelege tot mai bine un lucru; unii se Împotrivesc prin violență, alții prin iubire; unii se roagă În public, alții În singurătate; unii Își trăiesc viața pur și simplu, alți se pregătesc continuu pentru a-i aduce noi sacrificii de orgoliu și de voință; unii realizează sentimentul demnității personale ca mărire de sine, alții Îl trăiesc În zbuciumul smereniei și al căinței
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
L.B. Alberti); „Acum s-a ajuns așa de departe cu comunitatea (mai Îngustă sau mai largă) care În genere s-a Întins printre popoarele pămîntului, Încît Încălcarea dreptului Într-un loc al pămîntului se simte În toate locurile” (Imm. Kant). * „Singurătatea reunește pe cei pe care societatea Îi separă.” (A. Camus) Îi reunește Într-un „numitor comun” al suferinței, al unei suferințe metafizice, sau al uneia revoltate existențial. * „Descoperindu-te pe tine Însuți, Înveți să-i cunoști pe alții.” (W.H.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fără scrupule, a propriilor scopuri și interese, sîntem tentați să nu mai credem Întru totul, În remarca de mai sus - omul de azi este social atît cît acest fapt Îl ajută să-și realizeze propriile interese!... * „Poți dobîndi totul În singurătate În afară de caracter.” (Stendhal) În schimb, cînd ai conștiința faptului că aparții unei comunități, că nu poți trăi singur pe lume, nu poți să nu te simți responsabil pentru faptele tale. * „Îmi lipsește cu desăvîrșire sentimentul rasei; tot ce am este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
N. Iorga) Credem că N. Iorga a vrut să releve, prin acești termeni categorici, mai mult faptul că oamenii trebuie să-și dezvolte capacitatea introspectării și a dialogului cu ei Înșiși, decît să facă o pledoarie pentru o viață În singurătate. A putea să trăiești În compania ta Însuți, fără să simți nevoia unui prieten, Înseamnă că ai reușit să-ți faci din „eul” tău cel mai sincer și mai bun confident. * „Singurătatea este soarta tuturor oamenilor Înzestrați cu o capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să facă o pledoarie pentru o viață În singurătate. A putea să trăiești În compania ta Însuți, fără să simți nevoia unui prieten, Înseamnă că ai reușit să-ți faci din „eul” tău cel mai sincer și mai bun confident. * „Singurătatea este soarta tuturor oamenilor Înzestrați cu o capacitate deosebită.” (A. Schopenhauer) Același filosof spune: „Singurătatea individului crește În raport cu valoarea sa intelectuală”. Poate pentru faptul că astfel de oameni tratează „singurătatea” ca pe o ocupație: aceea de a-și perfecționa continuu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ta Însuți, fără să simți nevoia unui prieten, Înseamnă că ai reușit să-ți faci din „eul” tău cel mai sincer și mai bun confident. * „Singurătatea este soarta tuturor oamenilor Înzestrați cu o capacitate deosebită.” (A. Schopenhauer) Același filosof spune: „Singurătatea individului crește În raport cu valoarea sa intelectuală”. Poate pentru faptul că astfel de oameni tratează „singurătatea” ca pe o ocupație: aceea de a-și perfecționa continuu dialogul cu ei Înșiși. Ei nu trebuie confundați cu omul solitar, care vede În singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
din „eul” tău cel mai sincer și mai bun confident. * „Singurătatea este soarta tuturor oamenilor Înzestrați cu o capacitate deosebită.” (A. Schopenhauer) Același filosof spune: „Singurătatea individului crește În raport cu valoarea sa intelectuală”. Poate pentru faptul că astfel de oameni tratează „singurătatea” ca pe o ocupație: aceea de a-și perfecționa continuu dialogul cu ei Înșiși. Ei nu trebuie confundați cu omul solitar, care vede În singurătate o modalitate de a se refugia din fața loviturilor soartei, sau din fața răutăților oamenilor. La cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Singurătatea individului crește În raport cu valoarea sa intelectuală”. Poate pentru faptul că astfel de oameni tratează „singurătatea” ca pe o ocupație: aceea de a-și perfecționa continuu dialogul cu ei Înșiși. Ei nu trebuie confundați cu omul solitar, care vede În singurătate o modalitate de a se refugia din fața loviturilor soartei, sau din fața răutăților oamenilor. La cealaltă extremă sînt cei cărora le este teamă de a rămîne singuri cu ei Înșiși, fie pentru că nu știu ce să-și spună (sau nu au ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fără interlocutor, zicem de obicei, că nu sunt întregi la minte. Pe cel ce se roagă, îl salvează de la această acuzație credința lui neîndoielnică în existența personală, nevăzută dar prezentă, a interlocutorului său, a lui Dumnezeu. Rugăciunea este ieșirea din singurătate. Din acea singurătate existențială, în care ne aflăm atunci când ne trezim față în față cu cosmosul lipsit de viață din jurul nostru, mai durabil decât noi, care ne amenință cu înghițirea în elementele lui moarte, cu descompunerea într-o existență care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de obicei, că nu sunt întregi la minte. Pe cel ce se roagă, îl salvează de la această acuzație credința lui neîndoielnică în existența personală, nevăzută dar prezentă, a interlocutorului său, a lui Dumnezeu. Rugăciunea este ieșirea din singurătate. Din acea singurătate existențială, în care ne aflăm atunci când ne trezim față în față cu cosmosul lipsit de viață din jurul nostru, mai durabil decât noi, care ne amenință cu înghițirea în elementele lui moarte, cu descompunerea într-o existență care, de fapt, pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
viața veșnică. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul milei și al îndurărilor Te rugăm să primești această rugăciune de la noi, fie că suntem departe sau aproape de Tine, în învălmășeala confuză a oamenilor, în agitația lumească, în grijile pământești, sau în singurătate, în părăsire, în necunoaștere sau în bucuriile vremii în durere sau necaz, să ne învrednicești și să ne dai putere ca în orice ceas ne-am afla să ne dai putere să ne rugăm Ție pentru noi și pentru toți
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu. Unde și cum să ne rugăm? Ne putem ruga oriunde: pe stradă, în automobil, în vagonul unui tren, la birou, la școală, în uzină. Dar ne putem ruga și mai bine pe câmp, în munți, în păduri sau în singurătatea camerei noastre. Există, de asemenea, rugăciunile liturgice, care se fac în biserică. Dar, oricare ar fi locul rugăciunii, Dumnezeu nu vorbește omului decât dacă acesta face liniște deplină în sine însuși. Liniștea interioară depinde, în același timp, de starea fizică
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se simte în ea mult mai singur decât în societatea de ieri, în care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astăzi nevoia de a se ruga poate chiar mai mult decât în trecut, pentru că prin rugăciune se salvează de singurătate, atât de greu de suportat. El găsește în rugăciune mijlocul de a fi în comuniune cu Dumnezeu. îl are în rugăciune pe Dumnezeu însuși, este în dialog cu El prin toate lucrurile, îl vede și îl înțelege prin toate. Cel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
psihologice. Rețelele de socializare sunt mai actuale/mai prezente ca niciodată. Ele ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să ne apropiem unii de alții. S-ar zice că nici nu mai putem fi singuri și că durerosul sentiment de singurătate a fost abandonat. Desigur, precizează L. Marinoff (2009), "tehnologia a îmbunătățit în mare măsură viețile oamenilor. Unul dintre avantaje este reprezentat de expansiunea cercului relațiilor noastre potențiale. Însă costurile implicate de acest cerc lărgit este acela că ne pierdem într-
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
întotdeauna în cunoștință de cauză ei își asigură un suport moral, social, emoțional necesar supraviețuirii, încrederii în sine, împărtășirii problemelor, susținerii simțământului utilității și al eficienței de sine. Oricât de autosuficienți am fi, nu putem să nu (ne) recunoaștem că singurătatea/ izolarea (absolute) ne creează stări de incertitudine, de criză, de insecuritate. Simțim nevoia să fim cu cineva, să ne consultăm, să muncim alături de alții, să ne împlinim visele, simțim nevoia să ne împărtășim bucuriile, izbânzile, baftele, nemulțumirile. Ne simțim mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]