12,786 matches
-
și există în uz până astăzi, absolut neschimbat din 21 aprilie 1906, când a fost consfințit prin decret de către întâiul președinte al Cubei, Tomás Estrada Palma. Originile steagului Cubei datează din 1849, când diferite mișcări de liberare ale Cubei față de stăpânirea spaniolă au prins consistență, mai ales printre exilații cubanezi din Statele Unite. Exilații cubanezi ai mișcării antispaniole, sub conducerea lui Narciso López, au adoptat un steag al cărui design fusese sugerat de poetul Miguel Teurbe Tolón. Desenul acestuia conținea trei benzii
Drapelul Cubei () [Corola-website/Science/305661_a_306990]
-
și de Regina Beryl. Acest cristal este sursa puterilor lui Sailor Moon. La început i-a aparținut Reginei Serenity (mama Prințesei Serenity), care cu ajutorul lui a înfrânt Regatul Întunecat. Acum îi aparține lui Usagi iar în viitor o să fie în stăpânirea Reginei Neo Serenity. Ginzuishou mai este cunoscut ca si Cristalul Fantomă. Stiloul care le permitea lui Ami, Rei,Makoto și Minako să se transforme în Sailor Senshi. Celor 5 senshi le-a fost ștearsă memoria după bătălia cu Beryl și
Sailor Moon () [Corola-website/Science/305660_a_306989]
-
sfârșit prin a se contopi, în timpul unei istorii zbuciumate, cu folclorul din diversele regiuni ale Georgiei. Acesta a fost îmbogățit și de muzică islamului, mai ales prin împodobirea melodiilor cu melisme orientale (Georgia a fost de mai multe ori sub stăpânire persana și deci în direct contact cu alta tradiție muzicală remarcabilă), dar și de influențele rusești și apusene. Muzică de cor este cea mai veche din tradiția georgiana, si este aproape singură din Europa care s-a dezvoltat polifonic. Doar
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
de Aur și asimilaseră până în cele din urmă mordvinii finici și alte triburi indigene. Teritoriile lor erau guvernate de tătarii stepelor. Unele dintre formațiunile statale ale tătarilor-mușari nu au fost niciodată stăpânite de , ci s-au aflat sub influența sau stăpânirea Hanatului Kasim sau a Marelui Canezat al Moscovei. Cea mai mare parte a teritoriului hanatului era acoperit de păduri, iar în partea de sud se aflau stepe. Populația stepelor era formată în principal din triburi nomade, cunoscute ca tătarii de
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
sale, "„[...] eparhia mea are lipsă de [...]: 1. Pentru zidirea și înzestrarea unei biserici catedrale fl. 400.000 [...]“". El indică și „sursele de finanțare“ ale proiectelor numite, alături de catedrală figurând și alte edificii: "„Părerea mea în privința modului după care înalta noastră stăpânire ar putea a ne da ajutorul său se concentrează în aceea ca să binevoiască a ne rezolva locul cel gol la Sibiiu așa numit "Zuldiș" și pentru totdeauna a-l scuti de dare; apoi pe 50 de ani a ne da
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
înscrisă în documentele de ratificare de către aceste țări a "Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare". Începuturile limbii bosniace sunt legate de existența Bosniei ca stat vasal Regatului Ungariei, dar practic independent, din 1154 până în 1463, când a ajuns sub stăpânirea Imperiului Otoman. Unul dintre cele mai vechi documente în limba slavilor de sud este un acord comercial între Bosnia și Dubrovnik, din 1189, scris de domnitorul Bosniei, banul Kulin, considerat drept carta existenței statale a Bosniei. Din această cauză este
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
că scrirerea "bosančica" datează de prin secolul al X-lea sau al al XI-lea și a fost folosită până în secolul al XVII-lea. Avea o variantă utilizată în documentele oficiale și una cursivă, pentru scrierea mai rapidă. La începutul stăpânirii otomane, care a durat până în 1878, o parte din populația Bosniei, catolici și ortodocși, a fost islamizată, ceea ce a influențat puternic cultura acestei populații și în oarecare măsură și limba ei. Scrierea "bosančica" cursivă a continuat în două variante, una
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
de la Padeș oamenii fiind îndemnați să vină cu propriile arme sau „cu furci de fier și cu lănci”. Dotarea armatei a fost completată după preluarea armamentului și muniției din tabăra contrarevoluționară de la Coțofeni, sau prin preluarea armelor predate de trupele stăpânirii trecute de bunăvoie de partea pandurilor. În afara taberei fortificate de la Țânțăreni și a mănăstirilor oltenești fortificate, un rol important pentru armata revoluționară l-a jucat tabăra fortificată de la Cotroceni. La Cotroceni s-au concentrat majoritatea trupelor revoluționare, aici fiind construită
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
oblăduitori ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri și de altă oștire ce au cugetat a trimite împotriva norodului.” Tudor, după ce a înfrânt rezistența unora dintre ispravnicii de județe și a unor cete înarmate trimise impotriva sa de stăpânire, a preluat controlul asupra ăstirilor fortificate de la Strehaia și Motru, iar pe 4/16 februarie și-a stabilit tabăra la Țânțăreni. Timp de trei săptăi, Vladimirescu și-a organizat cei aproximativ 5.000 de oameni, și-a extis controlul până la
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
clipă Eteriștilor. Pentru a asigura controlu asupra țării, pandurii au executat marșul spre București. La 28 februarie/12 martie, două coloane ale armatei revoluționare roești au plecat spre capitală. Ele s-au unit la Slatina o săptăă mai târziu. Ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni - 800 de arnăuți - s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călare și 6.000 pedeștri. S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
la Sebeș (Râpa Roșie, Răchita, Sebeșel. ""Epoca bronzului" și "epoca fierului", când s-a conturat formarea poporului și culturii geto-dace sunt bine reprezentate la Călan , Strei , Sebeșel , Pianu de Jos ș.a. În aceste locuri (conform descoperirilor arheologice) a existat nucleul stăpânirii dace și, ulterior, al celei romane; mai târziu, până aici s-a extins "voievodatul lui Litovoi" Urmele de locuire dacică sunt numeroase și apar sub formă de așezări militare sau civile, locuințe izolate și stâne. "Epoca de conviețuire daco-romană" apare
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
î.Hr.) au dus la prăbușirea definitivă a statului Macedonean și la dispariția dinastiei Antigonide. Scurta domnie a lui Andriscus și reînființarea monarhiei macedonene în 149 î.Hr. au fost urmate după numai un an de victoria definitivă a Romei și stabilirea stăpânirii directe a Republicii Romane și de transformarea Macedoniei în provincie romană. Organizarea politică a Macedoniei era piramidală pe trei trepte. În vârf era regele și națiunea, la bază erau organizațiile civile (orașele și "éthnē"), iar, între cele două, districtele. Studierea
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
afluentul său Colbul. Toponimia și terminologia orografică (oronime, nume de munți) reflectă caracterelc reliefului, constituția geologică, vegetația, fauna, numele foștilor proprietari etc. Heniul Mare (vîrful cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație fitogeografică sînt numeroase (cca 36) și reprezintă atît vegetația actuală, cît și cea existentă în trecut (Dealul Ulmului, Frăsinișului, Mărului), cît și vechea extensiune a pădurilor (Dl. Runcului, Vf. Secătura, Arșița etc., cu
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
din 1806-1812, după ce predecesorul său obținuse rezultate modeste. A reușit să termine victorios războiul care se prelungise prea mult, fiind conștient de apropierea unui nou război cu Primul Imperiu Francez. A semnat Pacea de la București, prin care Imperiul Rus primea stăpânirea Basarabiei. Pentru acest succes a fost ridicat la rangul de prinț (kniaz). Când Napoleon a invadat Rusia în 1812, Michael Andreas Barclay de Tolly (ministrul rus de război din acea perioadă) a ales tactica "pământului pârjolit" și a ordonat retragerea
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
Catedrală “Sf Nicolae”, Biserica “Sf. Gheorghe”, Primăria Veche, Statuia ecvestra a lui Mircea cel Bătrân, Bustul lui Spiru Haret, faleză Dunării, lacul Ciupercă, lacul Zaghen, Pădurea Bididia. Orașul Babadag, menținat documentar în 1263 drept Vicus Novus, avea să decadă sub stăpânire bizantina pentru a renaște mai apoi, turcii folosindu-l drept reședința a pașalelor și a înalților demnitari. Din acele timpuri au rămas Moscheea lui Ali Gâzi Pasă, construită în sec.XVII și care deține un minaret cu o înălțime de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
intra în Regatul Ungar, ci se afla la marginea sa, iar asupra lui nu se exercita autoritatea nici unui stat feudal. Pînă la mijlocul veacului al XIV-lea nu putem vorbi de o pătrundere efectivă, și cu atât mai puțin de o stăpînire ungară în Maramureș. Dovada este și faptul că satele românești de pe valea Izei, Marei, Cosăului și Vișeului nu sunt pomenite cu numele, deși existau după cum arată arheologia și documentele ulterioare. Dealtfel mai toate vor rămâne până azi cu o populație
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
locală. Voievodul Maramureșului era stăpînitor peste întreg ținutul, conducător al armatei maramureșene când acesta mergea la luptă, dar și judecător în pricinile importante pentru cei pe care îi conducea. După venirea oaspeților regali în valea Tisei, așezările lor ies de sub stăpînirea voievodului. De asemnea strîngerea oastei când aceasta se făcea pentru ajutorul regelui, va deveni sarcina castelanului de Hust, iar judecarea cazurilor cele mai importante va trece în atribuția unui reprezentant regal. În aceste condiții, o parte din cnezii maramureșeni vor
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
și cere sprijinul regelui ungar Ludovic I, dar armata regală este înfrântă de oștile lui Bogdan. Balc va primi însă, ca recompensă pentru credința lui, domeniile lui Bogdan, iar în 1365 și conducerea voievodatului Maramureșului, aflat în acest răstimp în stăpînirea nepoților lui Bogdan, Ștefan și apoi Ioan. Balc va conduce Maramureșul timp de 30 de ani în dubla calitate de voievod și comite, perioadă în care populația și cnezii se vor obișnui cu noile instituții feudale, făcându-se astfel trecerea
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
roman, Sedatius Severianus, guvernatorul Cappadociei, a fost trimis de oracolul lui Glykon în Armenia, unde avea să moară. El a fost de fapt victimă a înfrângerii în 162 a armatelor sale în fața regelui parților, iar Armenia nu a reintrat în stăpânire romană decât după recucerirea sa de către armatele generalului Statius Priscus, noul guvernator al Capadociei. Însuși împăratul Marcus Aurelius se interesa adesea de cultul Glykon, respectiv de profețiile lui Alexandru și a șarpelui-zeu. În același timp, Abonutichus, un mic sat pescăresc
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
rudenie cu împărații și aristocrația bizantină. Regiunea Dobrogea, orașul bulgar Dobrici (în turcește Bazargic) și mai recent două sate din nordul Bulgariei sunt numite după el. Români din Dobrogea s-au stabilit și în Basarabia în sec. XIX fugind de stăpînirea turcească (satul Dobrogea) și în sec. XX la inițiativa unui călugăr călărășean (așezarea Dobrogea din Botanica).
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]
-
teritoriu destul de important economicește pentru a-și permite baterea de monedă. De asemenea, avansează ipoteza că legenda în limba greacă ar însemna prezența acestei limbi la curtea lui Ivanco și nu a celei slavone, ceea ce înlătură ipoteza caracterului bulgar al stăpânirii sale. Această ultimă presupunere este privită cu rezervă de către Alexandru Elian.
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
este un proces istoric care se derulează începând cu secolul al VIII-lea și sfârșind cu secolul al XIV-lea, prin care nobilimea din țările medievale române se emancipează treptat de stăpânirea împărățiilor sau regatelor vecine, și care se încheie cu întemeierea voievodatelor istorice românești: Țara Românească și Moldova. După "retragerea aureliană" a Romanilor în anul 271, triburile gotice au dominat s-au așezat temporar în partea sud-estică a teritoriului actualei Românii
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
orbit și înlăturat pe Borilă și a preluat tronul. Sub Ioan Assan al II-lea, statul vlaho-bulgar a atins expansiunea și influență să internațională cea mai largă. Ioan s-a intitulat țar al bulgarilor și al grecilor. Și-a întins stăpânirea de la Marea Neagră până la Marea Adriatică, de la Dunăre la Adrianopol și Orhida. A fost în bune relații cu regele maghiar (s-a căsătorit cu fiica lui Andrei al II-lea), cu împăratul latin și cu papa. În 1228 a încheiat o alianța
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
1200), conducătorii maghari i-au înlocuit pe conducătorii români, formând structuri politice prin care au coabitat românii, slavii și maghiarii. Cucerirea Transilvaniei de către unguri s-a prelungit până către finalul secolului al XII-lea. Pentru a-și extinde și păstra stăpânirea asupra centrului și sudului Transilvaniei, între secolele XI-XIII, regii Ungariei s-au văzut nevoiți să aducă coloniști din diverse colțuri europene, pe care să-i așeze pe linia Carpaților, pentru a putea apară trecătorile: sașii, secuii și cavalerii teutoni. Secuii
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
opus cu forță. A convocat adunări regionale-congregațiile nobiliare. În 1291 s-a dus în Transilvania unde a convocat o altă congregație, la care au participat nobilii, ungurii, sașii, secuii și românii. A încercat să reglementeze problemele din Transilvania, fiind restaurată stăpânirea magistrului Ugrinus asupra a două sate din Țara Făgărașului. În 1301, regele Andrei III moare și Dinastia Arpadiană se stinge. S-au declanșat dispute pentru tronul Ungariei, criză iterna prelugindu-se până în 1325. În cele din urmă, Carol Robert de Anjou
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]