12,131 matches
-
soluția finală". * Nu sunt excesiv de sentimental; viața și profesia m-au învățat să evit atitudinile excesive. Nu sunt nici un admirativ total al regnului animal; am reticențe și repulsii; dar nu încetez să mă las uimit de câini; nu m-a supărat niciodată un câine, nici când m-a înșfăcat, cu sau fără motiv înțeles. Simt că amândoi, câinele și eu, împărțim un bun comun; greu de definit în ce constă acest "bun comun"; poate constă într-un "rău comun". Sunt însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nostalgiile care mă cuprind. Nimic precis, totul echivoc, o impresie de ceva pierdut pentru totdeauna, ca o mare fericire cine știe când petrecută. Caporal cu bicicletă și fată Ca să-mi alin starea de mizantropie care mă cuprinde lent dar ireversibil, supărat pe prezentul care întreține această morbidă trăire psihologică, mă refugiez din când în când în alte lumi, în alte teritorii temporale, metodă prin care încerc o iluzorie terapeutică. Am la dispoziție două variante, trecutul și viitorul. Trecutul este mai accesibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îndrăzneau să se așeze pe scaunele de piele și se temeau de aceste fotolii, preferind să stea în picioare...) De la plecare, în locul agitației la care ne așteptam, s-a făcut liniște respectuoasă. Cineva a închis un radio, "să nu ne supere manelele". Tăcerea este de obicei tristă, acum exprimau un sentiment de bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
preotul Borșa ar fi provocat o serie de neplăceri. N-am controlat această explicație, dar cred că era exactă, deoarece Borșa venise de câteva ori pe la mine la Minister și criticase fățiș „moderația” noastră, spunând că suntem „slabi”. Era însă supărat atât pentru că nu-l face ministru, cât și pentru că [203] eu refuzasem să dau afară de la Operă pe o cântăreață căsătorită cu un evreu și să numesc în schimb pe o simpatie notorie a sa...”. De altfel, peste puțin timp
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
comitet de direcție format din profesorul Brăileanu, Kico și cu mine. Dar apoi, după formarea guvernului, s-a dat această sarcină lui Kico Panaitescu, iar el a îndeplinit-o la înălțimea celor mai optimiste așteptări, oricât de mult vor fi supărat articolele lui incisive și drastice pe bieții noștri „bien pensants” sau „oamenii de treabă”, dovedindu-se un admirabil ziarist și un demn urmaș al lui Nae Ionescu la conducerea celui mai bine scris ziar politic apărut vreodată în România. Profesorul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de așteptare ajungeau în biroul meu în ordinea venirii la Minister, fără nicio preferință și fără nicio înscriere anticipată, afară bine înțeles de înaltele fețe bisericești și de alte rarissime excepții. Din această pricină un unchi al meu s-a supărat și n-a mai voit să știe de mine... Pe de altă parte nicio lucrare n-a rămas în restanță, toate căpătând rezolvarea legală. Într-adevăr, s-a spus după aceea despre mine la Ministerul Cultelor că nu rezolvam nicio
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
comisia prezidată de mine, i-a făcut scandal subdirectorului artelor, Ion Pașa, bătând cu pumnul în masă, și a năvălit apoi în biroul meu, dorind să-mi ceară socoteală pentru nereușită. I-am explicat că n are de ce să fie supărat, deoarece concursul se va repeta, așa încât va avea posibilitatea să studieze mai temeinic probele cerute, având deci mai mulți sorți de izbândă. Nevoind să-mi recunoască nicio competență în acest domeniu, a ridicat tonul, aproape strigând la mine, ceea ce m-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
-i corectez. [214] Un vechi prieten din liceu, mi-a cerut să-i numesc (sau să-i înaintez) o rudă sau o cunoștință. A trebuit să-l refuz, arătându-i că nu pot proceda decât legal, dar el s-a supărat și m-a pârât tuturor colegilor că am devenit „scorțos”; acum doi ani, când ne-am mai întâlnit odată, mi-a reproșat din nou refuzul meu! Un fost coleg de universitate, Gh. Coman , astăzi profesor titular la Facultatea de Teologie
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sau acceptau cu resemnare noua situație, căci chiar mulți dintre legionari socoteau neapărat că trebuie să li se încredințeze un post de răspundere în viața publică, chiar dacă nu aveau pregătirea pentru postul cerut. Astfel unul dintre membrii cuibului meu era supărat că nu-l numim pe el administrator al Casei Școalelor, fiind mai vechi legionar decât Gr. Florescu - pe care l-am numit -, al doilea voia cu orice preț să dau afară pe medicul Ministerului, pentru a-l numi pe el
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
spune că nu poate face nimic: „- Am mai intervenit pentru alții la Marele Stat Major și am fost refuzat, așa încât, dacă aș fi refuzat din nou, ar trebui să trag consecințele și să mă retrag din guvern. Nu m-ar supăra faptul că demisionez, dar nu-l pot lăsa singur pe Mareșal în aceste împrejurări... - Dar Domnule Prim Ministru, i-am răspuns, nu înțeleg de ce mi se aplică această măsură nedreaptă, de vreme ce nici măcar pe vechii mei prieteni nu i-am mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
el de grozăvia faptului, a reușit să-i anuleze ordinul de mobilizare. Între timp însă, deoarece potrivit proverbului românesc, necazurile nu vin niciodată izolate, o nouă amenințare se conturase la orizont. Ministrul Ion Petrovici, deși nu mă cunoștea personal, era supărat pentru că în timpul [286] guvernării „legionare” cerusem îndepărtarea din fața Fundației Dalles a celor trei statui de Baraski, comandate chiar de Petrovici pentru Iași. Adevărul fiind puțin diferit de relatările obișnuite, cred că e bine să-l restabilesc aici: Directorul Artelor, Dan
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
însăși comandarea lor fusese făcută fără respectarea vreunei forme legale, iar Ministerul ar fi trebuit chiar să întreprindă o anchetă. Scrisoarea noastră către Academia Română a dat apoi loc la un schimb de adrese oficiale, și din această pricină Petrovici se supărase, iar acum socotea că a venit momentul să se răzbune într-un chip foarte radical. A introdus deci în Legea Învățământului Superior un articol prin care desființa Muzeul Național de Antichități din București, transformându-l într-o anexă a unei
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
legile naturii, nu după cele ale partidului-stat. Tot așa făceau și bietele noastre organisme cărora le era foame la fel de tare, deși rațiile difereau în urban/rural și pe criterii de clasă. Pe vremea aceea făceam o glumă amară: nu ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce poate să facă o tânără mamă și profesoară, la douăzeci și patru de ani? Să spere că mâine va fi mai puțin rău. Și să dispere când vede că „mâine” e
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
izbăvească de creșterea prețurilor și de concurența produselor occidentale. Nici noi, nici el nu stăm cu ochii pe fișa postului (în cazul rar că aceasta ar exista). Prim-ministrul, la rândul său, stă cu ochii pe noi, să nu ne supere prea tare. De opt ani și jumătate obosim la același cincinal al reformei, guvernanții mai mult, fiindcă nimeni nu muncește cât ei. Câteodată ne cuprinde nostalgia după o filosofie pe care nu am trăit-o decât în lecturi. Cea în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu banii noștri. Cred și sper că „băseștii” ne vor spune: „aici sunt banii dumneavoastră”. Iată un „secret” care nu ne-a fost niciodată revelat în istoria trăită. Și la care vrem grabnic acces. b) În comunism nu m-a supărat doar lipsa libertății, a proprietății private, monopolul statului pe viața și banii noștri, ci și dispariția meritului drept criteriu de răsplată și pedeapsă. Din această cauză filosofia populară dominantă era: „Decât să muncim cu rost, mai bine puțin și prost
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
adesea capturarea o fac sub acoperire legală, odată ce ei fac legile, nu mai pot să fie pedepsiți decât moral, prin excludere din politică. Text publicat în Dilema veche, 2 decembrie 2005 Nu suntem încă oameni liberi Prin 1990 m-am supărat pe soacra mea că se temea să îmi spună direct cu cine a votat. Mi-a dat doar un indiciu: existau pe listă și simboluri ascuțite (aluzie la săgeata liberalilor). Ea trăiește în Buzău. FSN-ul (Frontul Salvării Naționale) fusese
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și să-i presăm, prin mecanisme electorale, pe unii ca domnul senator să țină cont de ele. Chiar îi determinăm pe aleșii noștri să-și calce pe suflet și să ne mintă: Nu poți să spui adevărul, ca să nu-i superi pe cei de care depinzi. Alexandru Paleologu critică guvernarea de parcă s-ar afla în opoziție. Se spală pe mâini de orice responsabilitate pentru faptul că face parte din coaliția care ne face legi, pe motivul: eu nu am funcție în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
anomie. Acest spectacol al acuzelor, rupturilor, poziționărilor politice arată jalnic, incoerent și neinteligibil, la nivelul aparențelor mediatizate. Chiar și pentru politologi este dificil să interpreteze într-un minim consens criza politică actuală. Locul comun este acela al unui președinte „păpușar”, supărat pe premier pe care vrea să îl dea jos, dar procedurile legale de despărțire a prim-ministrului de funcție sunt mai grele decât cele de despărțire ale sufletului de trup. Este greu să găsești o logică standard într-o țară
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
are dimensiuni. E intersecția a două drepte. Aflu acum că un mare matematician se numește Poincarré, „punctul pătrat”. Când am întrebat ce este „Triunghiul albastru”, mi s-a răspuns că e un cerc...!” Nu era prima oară când Păstorel îi supăra pe oamenii importanți. Alt cal de bătaie a fost Nicolaie Iorga căruia îi scria Versuri cu pelin de mai Contra Iorga Neculai. O butadă a lui Păstorel despre marele istoric, care anual publica câte 30-40 de volume, suna: „Domnul Iorga
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a bucurat din nou de un prestigiu bine meritat. Atmosfera de la catedra de literatură reunea acum o rivalitate permanentă. Devenit șef de catedră, deci superior lui Agavriloaie, Alexandru Dima își afișa disprețul pentru acesta, răspunsul fiind însă unul pe măsură. Supărat odată de modul în care șeful de catedră și-a făcut programul de asistențe, în pauză, Gheorghe Agavriloaie a ieșit pușcă din sală, fără a-și aștepta superiorul. Lezat, Al. Dima a rămas în mijlocul studenților, înfășurând pe gât un fular
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
eram buni la carte și eram cuminți. Ea nu a făcut decât 6 clase, dar citea cursiv diferite rugăciuni și poezii; știa multe poezii. Citea zilnic acatistele Maicii Domnului. Avea o minte ageră și ne controla cu insistență temele. Se supăra când scriam de mântuială. Îi plăcea mult aritmetica și ne ajuta în rezolvarea unor probleme. A rămas pentru mine o enigmă faptul că mama putea rezolva unele probleme ale nepotului său. Cântau frumos atât mama cât și tata. Sora Elisabeta
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
copii probând o siguranță care mă mira și pe mine. Eram atât de mulțumit și legat de elevii mei încât așteptam cu nerăbdare a doua zi pentru a-i reîntâlni. Când elevii probau că nu s-au pregătit suficient mă supăram și nu îmi mai trebuia nici mâncare. Mă înțelegeam foarte bine cu colegii și mă considerau un partener al lor. Am simțit și am primit cu bucurie și cu mândrie respectul ce mi se acorda. Profesorul Baieră care preda matematica
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
în față cuvinte urâte. Ba, copil fiind, m-am înhăitat cu niște copii mai răi din sat și am învățat să înjur. Nevenind la timp la masă mama m-a certat. Nu știu exact ce vârstă aveam; poate 4-5 ani; supărat fiind că m-a certat am înjurat-o pe mama de mamă. Am luat o chelfăneală pe cinste. Am meritat. În urma acesteia nu am mai înjurat în viața mea. Pentru mine nu a funcționat înjurătura ca o supapă de răcorire
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
ci regelui Carol, începînd astfel: "Contele Aehrenthal tocmai mi-a mărturisit neliniștea sa în fața hotărîrii irevocabile a guvernului italian de a declara război Turciei". Cunoscînd gustul domnului Carp pentru umorul sec, am crezut că este o glumă și am protestat, supărat să stric în felul acesta o hîrtie de cifrat. Ministrul m-a chemat la ordine pe un ton folosit în probleme care nu-mi mai îngăduia să cred că este vorba de un joc. Am scris deci că Aehrenthal, în fața
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
subtilă și mai bine avizată, bine definită ca scop și foarte variată în execuție). Cu mult înainte de intrarea Italiei în război, mai multe hotărîri luate de puterile adversare Germaniei erau în opoziție directă cu politica Sfîntului Scaun sau, cel puțin, supărau sentimentele Papalității. Ceea ce știa Vaticanul despre anumite acorduri dintre Londra, Paris și Petersburg, despre Constantinopol și strîmtori, despre vederile rusești asupra Galiției, cu corolarul "preluării" de către biserica ortodoxă a catolicilor de rit unit sub impulsul prea cunoscutului conte Bobrinski, trezea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]