11,506 matches
-
străin. În anul 1760, Universitatea din Wittenberg i-a acordat titlul de doctor al filozofiei și în 1763 a promovat la Universitatea din Tübingen în teologie. În timpul mandatului său, el a avut de multe ori conflicte de natură politică și teologică, pricinuite prin probleme, în ceea ce privea alinierea bisericii, dar și din cauza numeroaselor sale activității din afară. În anul 1779, el a fost numit parohul bisericii "Neupfarrkirche" precum administrator major ("Superintendent") al comunității protestante din Regensburg și regiune. Ca entomolog și-
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
, oficial Școala Teologică din Halki (în și ), a fost fondat la 1 octombrie 1844 pe insula Halki (în turcă: Heybeliada), cea de-a doua insulă ca mărime dintre Insulele Principilor, aflate în Marea Marmara. A fost principala școală de teologie a Patriarhiei Ecumenice
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
insulă ca mărime dintre Insulele Principilor, aflate în Marea Marmara. A fost principala școală de teologie a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului până când Parlamentul turc a adoptat în 1971 o lege prin care a interzis instituțiile private de educație superioară. Școala teologică se află în vârful Dealului Speranței, pe teritoriul mănăstirii Sfânta Treime, datată din epoca bizantină. Clădirile școlii continuă să fie păstrate de mănăstire și sunt folosite pentru a găzdui conferințe. Vizitarea insulei se poate face printr-o călătorie pe mare
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
pentru a găzdui conferințe. Vizitarea insulei se poate face printr-o călătorie pe mare cu o ambarcațiune ce pleacă de pe țărmul Istanbulului și ajunge la destinație într-o oră. Din ianuarie 2011 o campanie internațională de redeschidere a acestei școli teologice a intrat în cel de-al patruzecilea an al său, fapt menționat de Ben Cardin, senator american de Maryland, în Congresul Statelor Unite, în timpul celei de-a doua Sesiuni de Proceduri și Dezbateri a celui de-al 111-lea Congres. Seminarul
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
Statelor Unite, în timpul celei de-a doua Sesiuni de Proceduri și Dezbateri a celui de-al 111-lea Congres. Seminarul este localizat pe teritoriul Mănăstirii Sfânta Treime, fondată de Patriarhul Fotie I cu aproape o mie de ani înainte de fondarea școlii teologice. În timpul stăpânirii otomane, mănăstirea a ajuns în stare de deteriorare. În 1844 patriarhul Gherman al IV-lea a transformat mănăstirea într-o școală de teologie, ce a fost inaugurată pe 1 octombrie 1844. Toate clădirile, cu excepția capelei din secolul al
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
Fotiadis și inaugurate pe 6 octombrie 1896. De asemenea, aceste clădiri au fost renovate în anii 1950. Când a fost înființată în 1844, școala avea șapte clase, patru de nivel de școală superioară și trei de nivel mai înalt (clasele teologice). În 1899, divizarea școlii superioare a fost dizolvată și școala a început să funcționeze ca o academie cu cinci clase. În 1923, în urma înființării Republicii Turcia, sistemul de șapte clase a fost restabilit (4 de școală superioară + 3 de nivel
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
înalt. Printre facilități se numără Capela Sfânta Treime, instituții sportive și recreative, dormitoare, o infirmerie, un azil, oficii și o bibliotecă a școlii cu colecția sa istorică de cărți, jurnale și manuscrise. Biblioteca conține peste 120.000 de cărți. Școala teologică a avut 990 de absolvenți, iar mulți au devenit preoți, episcopi, arhiepiscopi, savanți și patriarhi. Mulți foști studenți sunt înmormântați în pământul școlii. Creștini ortodocși din toată lumea au frecventat și absolvit școala teologică. Așadar, absolvenții sunt răspândiți în toată lumea. În
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
conține peste 120.000 de cărți. Școala teologică a avut 990 de absolvenți, iar mulți au devenit preoți, episcopi, arhiepiscopi, savanți și patriarhi. Mulți foști studenți sunt înmormântați în pământul școlii. Creștini ortodocși din toată lumea au frecventat și absolvit școala teologică. Așadar, absolvenții sunt răspândiți în toată lumea. În 1971, părți ale Dreptului Universității Private au fost numite neconstituționale de Curtea Constituțională a Turciei, care a decis ca toate colegiile private să fie afiliate unei universități administrate de stat sau închise. S-
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
Omului. Oficialii Patriarhiei au răspuns că nu vor să încerce acest fel de acțiune. În orice caz, Patriarhul Bartolomeu a menționat că s-ar putea să trebuiască s-o facă, dacă nu va avea loc nici un progres în ceea ce privește redeschiderea școlii teologice. În martie 2012, a avut loc o întâlnire în Coreea de Sud între prim-ministrul Turciei, Erdoğan, și președintele Statelor Unite, Barack Obama. La această întâlnire, premierul Erdoğan a menționat în convorbirea cu președintele Obama că Seminarul din Halki va fi redeschis, această
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
împotriva redeshiderii școlii din partea forțelor politice naționaliste și islamiste din Turcia, în special Partidul Mișcarea Naționalistă (MHP) și Partidul Fericirii (SP), dar și secularul Partid Popular Republican (SP), precum și Partidul Justiției și Dezvoltării, aflat acum la putere. În istoria școlii teologice au existat în total 990 de absolvenți, printre care:
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
s-a născut în Lozengrad în Tracia Răsăriteană (azi Kırklareli, Turcia) și a devenit un călugar la mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. El a studiat la Seminarul din Halki (pe Insulele Principilor, aproape de Constantinopol), precum și în Odesa. A absolvit Academia Teologică din Moscova (la Lavra Troitse Sf. Serghie) în 1856. A fost hirotonit ieromonah de către mitropolitul Moscovei, Filaret Drozdov. A fost arhiepiscop de Preslav (din 1861), iar apoi de Vidin (din 1868). După ce a declarat în mod unilateral o biserică națională
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]
-
încearcă să găsească o relatare armonizată a nașterii lui Iisus, susținând că orice contradicție poate fi reconciliată. Mulți cercetători biblici consideră discuția privind istoricitatea ca fiind secundară, având în vedere că evangheliile au fost scrise în primul rând ca documente teologice și nu ca relatări istorice. În teologia creștină, Nașterea lui Iisus se referă la Întruparea lui Isus ca al doilea Adam ca împlinire a voinței divine a lui Dumnezeu, dezlegarea daunelor cauzate de căderea primului om, Adam. Reprezentarea artistică a
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
un model și un eveniment de bucurie, înălțarea lui Mani în Împărăția Luminii. Astfel, Gundeshapur a devenit un loc sfânt pentru manihei, formând aici o comunitate numeroasă ce a dispărut în cele din urmă din cauza persecuțiilor. În anul 489, centrul teologic și științific creștin nestorian de la Edessa a fost închis de către împăratul bizantin Zenon. Membrii săi au fugit în Imperiul Persan unde s-au stabilit la Nisibis. O parte dintre ei au plecat și la Gundeshapur împreună cu filozofii păgâni ce au
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
au fost traduse și texte din limba sanscrită sau din chineză, precum importantul tratat indian intitulat "Panchatantra". Cu toate acestea, limba în care se preda în universitate era siriaca. Pe parcursul secolului al VI-lea, orașul a devenit faimos datorită școlii teologice nestoriane condusă de călugărul Rabban Hormizd. În anul 638, Gundeshapur a fost cucerit de către armatele arabe care au menținut existența universității ca un institut de învățământ superior musulman. Aici au fost traduse multe opere grecești, siriace, persane, indiene și chineze
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
de patru ani la rând. Dezamăgit de faptul, că în examenele de bacalaureat la renumitul "Imperial Regio Ginnasio di Trento" a fost numai al doilea, el n-a mai vrut să studieze în materii tehnice și a intrat în seminarul teologic de la Trento (1866). Numai patru ani mai târziu a fost hirotonit preot. A început ca capelan în Baselga di Pinè, apoi a slujit la Roncegno Terme, în fine, în anul 1874 a fost numit paroh de Magràs în municipiul Malè
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
(n. 1 iunie 1882, Ialoveni - d. 3 iulie 1940, Chișinău) a fost un politician român basarabean, membru al Sfatului Țării între 1917-1918, primar de Chișinău în două termene între 1923-1924 și 1925-1926. În 1902, a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău, unde a fost coleg cu Teodor Neaga, și el viitor deputat în Sfatul Țării. Apoi și-a urmat studiile la Universitea din Dorpat, ulterior devenind profesor de gimnaziu la Chișinău. În timpul Primului Război Mondial cade în prizonierat la nemți, întorcându
Nicolae Bivol () [Corola-website/Science/331862_a_333191]
-
(n. 12 noiembrie 1922, Bughea de Jos, Argeș - d. 15 februarie 2002, București) a fost un muzicolog, bizantinolog și editor român. Studiile muzicale le-a început la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș (1933-1941), continuându-le la Seminarul Teologic din Buzău (1941-1942) și la Conservatorul din București (1948-1953). S-a perfecționat în domeniul bizantinologiei cu Ioan D. Petrescu și Gheorghe Ciobanu (muzică paleomedie bizantină). A urmat Școala de Ofițeri de Rezervă
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
(n. 12 noiembrie 1922, Bughea de Jos, Argeș - d. 15 februarie 2002, București) a fost un muzicolog, bizantinolog și editor român. Studiile muzicale le-a început la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș (1933-1941), continuându-le la Seminarul Teologic din Buzău (1941-1942) și la Conservatorul din București (1948-1953). S-a perfecționat în domeniul bizantinologiei cu Ioan D. Petrescu și Gheorghe Ciobanu (muzică paleomedie bizantină). A urmat Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung Muscel (1942-1944), a fost prizonier în
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
precum botanist, briolog, micolog și scriitor științific german care a devenit bine cunoscut în principal ca urmare a contribuțiilor sale referitor la nomenclatura micologică în secolul al XIX-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este P.Kumm.. În timpul studiilor teologice la Leipzig, Kummer a lucrat din 1857 până în 1863 ca învățător privat, apoi ca pastor auxiliar ("Kurat") în Zerbst 1863-1877. În această funcție, și cu toate că s-a ținut de asemenea om de știință, el s-a îndreptat strict împotriva fiziologului
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
preotului Gheorghe Damian din Zlatna, fost tribun în oastea lui Avram Iancu. A urmat școala elementară în localitatea natală (1862-1866), clasele I-IV de gimnaziu la Brad (1866-1870) și clasele V-VIII la Gimnaziul romano-catolic din Alba Iulia (1870-1874), Seminarul Teologic și Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1874-1877), iar între 1978-1881 a studiat filosofia la Universitatea din Viena, pe care a absolvit-o cu calificativul „summa cum laude”. La Viena a fost secretar și apoi președinte al societății România Jună. În 1881
Vasile Damian () [Corola-website/Science/335627_a_336956]
-
a Poloniei din Varșovia, printre acestea fiind primele documente scrise în limba poloneză, dar și manuscrisele lui Frédéric Chopin. În plus, au fost salvate lucrări de artă din Castelul Regal din Varșovia sau o Biblie Gutenberg din biblioteca Înaltului Seminar Teologic din Pelplin. După încheierea războiului, tezaurul a rămas în Canada pentru mai mult de douăzeci de ani, datorită cererilor a două guverne poloneze rivale - guvernul comunist de la Varșovia și guvernul în exil cu sediul la Londra. Negocierile pentru retrocedarea tezaurului
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
lui Benedetto Palmio îi schimbă viața și-l îndreaptă spre vocația religioasă. Prietenia cu Gagliardi îl conduce în Compania lui Isus. Amândoi sunt admiși la 29 septembrie 1559, la Roma, de către Diego Lainez. După câteva săptămâni de noviciat urmează studii teologice la Colegiul Roman. Și-a întrerupt studiile întrucât a fost trimis (1560) de către Lainez la vechiul său protector, ducele Emmanuel-Philibert, pentru a obține o susținere financiară necesară fondării unui colegiu în Piemont. Papa Grigore al XIII-lea, inițiatorul calendarului gregorian
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
în enciclopedia Bibliotheca selecta (1593), dedicată papei Clement al VIII-lea și regelui Sigismund al III-lea Vasa. Secțiunile sale au fost examinate cu atenție de către cei mai importanți profesori ai Colegiului Roman precum Christopher Clavius și Robert Bellarmin. Compendiul teologic "Apparatus Sacer" (1603-1606) a apărut un deceniu mai târziu la Veneția. În timpul anilor 1590, în timp ce era ocupat cu activitatea de bibliograf, el a fost activ și în activitatea pastorală în orașul natal Mantua și la curtea ducelui Vincenzo Gonzaga. Două
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
cetății. Pentru intervalul 14/27 noiembrie - 20 noiembrie/3 decembrie s-au luat măsuri speciale de pază la gări, poduri și tuneluri, precum și de-a lungul căilor ferate. La Blaj sub conducerea căpitanului Victor Munteanu venit de la Viena, studenții Seminarului Teologic împreună cu un grup de liceeni, s-au organizat pentru a lua cu asalt cazarma jandarmilor. Odată formată, Garda locală s-a afiliat celei de la Alba-Iulia. Conducerea gardiștilor s-a făcut de către căpitanul Ioan Munteanu (“inspector al gărzilor”), căpitanul Virgil Pop
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
început să se dezvolte într-o editură pentru diferite domenii științifice, dar în același timp a păstrat un program de editare pentru literatură și artă. Timp de mai multe decenii, C.H.Beck a fost leader în topul editurilor cu profil teologic. Mai târziu, teologia a avut un rol restrâns în catalogul companiei, în comparație cu alte domenii cum ar fi istoria, studiul antichității, știință, artă, literatura dar și drept, subiecte care au reliefat munca Editurii Beck încă de la începutul secolului al XIX-lea
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]