13,247 matches
-
depășit 70 de toamne,acum sunt preocupat de piață și-mi face plăcerea să mă mai întâlnesc cu câte un supravețuitor din ăștia de teapa lui Vlad, că tare puțini am mai rămas, parcă i-a înghițit pământul, trebuie să umbli mult să mai întâlnești câte unul. Printre alte subiecte, am discutat mult și despre faptul că noi cei din M.I. în spețe cadrele de securitate și miliție, trebuia,de fapt și atunci și acum, să umble cu armamentul din dotare
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
înghițit pământul, trebuie să umbli mult să mai întâlnești câte unul. Printre alte subiecte, am discutat mult și despre faptul că noi cei din M.I. în spețe cadrele de securitate și miliție, trebuia,de fapt și atunci și acum, să umble cu armamentul din dotare asupra lor,respectiv cu pistoletul, întrucât aceștia se află tot timpul în situație de luptă,spre deosebire de celelalte cadre militare de la MAN, pompieri, sau alte arme. Câți dintre trecători îi dă atenția cuvenită celui care stă în mijlocul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în capul meu. Deunăzi am atins apogeul gândindu-mă că în decem brie, când merg să văd Vampire Weekend, îmi voi putea pune la status „In London, drinking Horchata“. Penibil, știu. Eu pun mai des status-uri și poze când umblu aiurea prin lume. Faptul că prietenii îmi răspund sau mă mai întreabă lucruri mă face să mă simt mai puțin departe. Cu foarte puține excepții, am numai prieteni pe care îi cunosc și care seamănă mult cu mine. Firea mea
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
multe ori ne înecam în acest fum. Ochii ni se înroșiseră, iar mirosul devenise din ce în ce mai insuportabil, căci foarte rar puteam folosi în sobe altceva decât cărbune; iar în gările unde aflam că vom rămâne destul timp ne împărțeam pentru a umbla și a găsi ceva alimente. Cu cât timpul trecea, alimentele cu care plecasem se împuținau iar locuitorii prin zonele pe unde ne opream nu aveau nici ei, decât ce mai primeau de la armatele engleză și americană. Toate pronosticurile noastre căzuseră
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
acolo des scrumbii la grătar, de-mi lăsau gura apă. Port la Dunăre (cele mai vagi amintiri mi le-a lăsat, de fapt, apa: nici cheiul ei, nici portul nu mi le poate evoca memoria - se vede că nu prea umblam pe acolo, doar de o plimbare cu barca cu motor la Ghecet, la restaurant, ori de alta, cu vaporul la Brăila, îmi amintesc), mâncam acum din belșug pește, deși în afară de scrumbiile argintoase și albastre, presărate cu pătrunjel verde, maică-mea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dânsul, cât mai apăsat cu putință, în stare să rămânem așa timp nemăsurat, în extaz fără nume. Gerul iernii nu ne punea piedică: ne descheiam paltoanele și aripile lor ne îmbrățișau, ocrotindu-ne de frig. Dan m-a învățat să umblu iarna cu genunchii goi și, de asemeni, de la el am învățat să mănânc iaurt cu zahăr (în Ardeal, preparatele lactate nu erau atât de gustoase ca la Galați, nu numai iaurtul, dar nici laptele bătut, chefirul): jumătate-jumătate, spre oroarea maică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
când are să mai trimită unul, câte tricouri a cumpărat și la ce magazine sunt prețuri mai bune. Cu alte cuvinte, e ca și cum aș vorbi eu cu mine în oglindă. Fac eforturi uriașe să-mi păstrez cele două-trei idei care-mi umblă prin creier; niciodată n-am fost tipul de om care să se mulțumească doar cu mâncarea de pe masă. De aceea citesc mult, scriu și gândesc suficient de mult încât să sufăr. O relație cu un bărbat nu mă interesează! Conform
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de oboseală, doar atât. Scrisoarea 108 La Romeo mi se spunea: — Ești o femeie de nădejde! Nu făceam nimic deosebit, ba chiar mă plictiseam. Bătrâ neii dormeau mult, dimineața se trezeau după ora 9, iar eu îmi făceam o cafea, umblam pe vârfuri să nu-i trezesc. La Concetta îmi făceam o cafea dimineața pe ascuns, mă trezeam cu jumătate de oră sau chiar mai bine înaintea ei, adică pe la 6, ieșeam tiptil afară, mă întorceam mereu cu emoții și începeam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
starea bătrânei, toți se întreabă dacă nu i-a fost teamă atunci, seara. Nimeni nu se gândește: „Dar oare Alina cum se simte singură, într-o țară străină, fără loc de muncă și cu toate ușile închise?” Tu, care ai umblat atâta prin toată lumea, care te-ai lovit probabil de multe probleme, îți poți imagina cum se simte un emigrant părăsit în mijlocul drumului? Scrisoarea 135 Prietena mea F. lucrează într-un atelier de confecții din Roma. Are 40 de ani, muncește
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
eu răspunderea asta și până la urmă au început pregătirile: lumânări, hăinuțe, discuție cu preotul... Cel mai greu a fost să fac rost de cinci ouă. Ar fi trebuit să pregătesc câte ceva de mâncare și-mi trebuiau neapărat cinci ouă. Am umblat vreo trei zile pe la magazine, restaurante, cu vorbe șoptite și cu mari rugăminți încercam să înduplec pe careva. Bănuiam că există, dar unde? La un moment dat am ajuns la depozitul orașului, am vorbit cu șeful și mi s-a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
când ai nevoie de ceva, când ești la mare strâm toare, cu cine iei legătura? Cunosc o femeie care punea seara un scaun în ușă și tre mura de spaimă. Nepotul bătrânilor pentru care lucra avea vreo 30 de ani, umbla gol pușcă prin casă și noaptea se droga și asculta rock. Cu cine ar trebui să vorbească să scape de acolo? Nu este deloc simplu să-ți iei bagajul și să pleci. Unde? Nu cunoști pe nimeni nicăieri. S-ar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
A., 27 de ani, primul loc de muncă... După o săptă mână m-a sunat: — Ce mă fac, nu dorm noaptea, stau cu scaunul în ușă, au ăștia (lucra la doi bătrâni) un nepot de vreo 34 de ani; doamnă, umblă gol prin casă, gol pușcă, cum l-a făcut mă sa... Se droghează noaptea și încearcă să intre la mine-n cameră. Se învârte pe hol... Ieri-dimineață am coborât în gră dină să iau salată, după colț era el, gol
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
trimitem noi bani în țară? Ca să reechilibrăm bugetul celor care muncesc acolo și nu reușesc să-și cumpere de mâncare? Am fost la vot! În Italia! Am văzut o bătrână condusă la secție de fata ei. A fost salutată cu . Umbla în toiag! În toiag, să voteze pentru binele României! De atâta bine, ea va muri prin străini! Suntem mulți care vom muri departe de țară, pentru că e nevoie de banii noștri, nu de sufletul nostru! Cui îi pasă de faptul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ocupații serioase, iar marele număr de scrisori ieșite de sub pana lor stă mărturie. Doamna de Staël lucra mult, dar când n-avea nimic mai bun de făcut, plăcerea socială cea mai frivolă câștiga întotdeauna. Îi plăcea să joace teatru, să umble după cumpărături, să se plimbe, să adune lume la ea, să meargă să-i caute și, mai presus de orice, să stea de vorbă. Nu avea o masă destinată scrisului; un mic serviciu de scris din marochin verde, pe care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și unde își avea temporar două camere drept locuință personală ... și se ducea la Liceul Codreanu, unde avea rezervate câteva săli de clasă pentru elevii normaliști. După câțiva pași mă aud strigat ... "Mă... tu ești Barbu?" ... "da, ...Domnule Director". "Ce umbli leanca pe aici când școlile au început de două săptămâni? ... Unde ești numit învățător?" Îi spun că tocmai asta caut să aflu de la inspectorat ... și am fost nevoit să-i spun de ce am întârziat. Nu-i venea să creadă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ajungem prea devreme) plecam și noi spre casă. Ne-a mers așa vreo cinci-șase ani ... până într-o duminică, când dl.Martiniuc a uitat să-și prăfuiască bocancii. Intră în casă cam cu obișnuitul "Vai Jana ce obosit sunt ... am umblat cu Nicolae toată ziua". La un moment dat ea se prinde: "Costică, spune drept unde ai fost astăzi"? "Cum unde, pe dealurile din jurul Iașului". Atunci cum de bocancii tăi sunt lustruiți așa cum ai plecat dimineață" ? Încearcă el să spună că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să dobândim. El însuși trece neobservat de noi. Nu poate fi auzit: N-aveau de unde să știe că Pământul lor era într-o peșteră mare dedesubtul lumii noastre. Cerul lor era acoperișul unei peșteri, dar pentru ei era pragul universului. Umblam printre orbi. Și totuși când m-am uita noaptea la cerul sclipitor din Mouldwarp, am fost și eu fermecat. (p. 90) În Hawksmoor, două epoci, la distanță de câteva secole bune, se contopesc pe ultima pagină. Documentele lui Platon suprapune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Artificială. E afemeiat, lucru cunoscut nevestei lui, Carrie, care are și ea o aventură pe toată durata acțiunii. Ralph află abia la sfârșit, din jurnalul (virtual!) al lui Helen (citit de el pe furiș, când Helen nu știe că el umblă la computerul ei). Mai are Ralph și alte aventuri la activ, nu-i vorbă. Una dintre ele sosește la o conferință organizată de el, amenință să dezvăluie tuturor pe internet că s-a culcat cu ea la Praga dacă el
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și tandrețe, care să ne ducă la vorbele lui: "mintea e suflet". Iubirea pășește în etern în vreme ce poetul nu vrea decât să-i fie reazem, s-o ocrotească: deschizându-ne unul altuia poarta imaginea ta se scoală din pat și umblă lumina argintie din afara gratiilor se apleacă înainte ca malurile râului indispensabile peste apa stătătoare îți vezi fața ca o bucată din altă față semnul care rămâne o sută de mile mai sus se înalță și se mistuie o lume ia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amintesc, la cealaltă extremă, că Marina Țvetaeva scria: "N-am contat niciodată în prezentul masculin". LV. În Homecoming scrii: "orașul muzica și câțiva prieteni mă mențin lucidă". Am avut chiar sentimentul că luciditatea e ca o frânghie precară, pe care umbli în poezie, cu disperarea în oase. Ce e mai important pentru tine: curajul ori luciditatea? EF. Fără curaj nu birui înfrângerile. Ce știu este că mai tot ce am făcut se datorează în mare parte prietenilor care m-au sprijinit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
păreri. Știm totul despre viața străzii. Oamenii spun că americanii nu au simțul ironiei, dar New Yorkezii sunt vestiți pentru inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în vizită, m-a uimit un tip burtos, care umbla legănat, ca un Adonis pe Brighton Beach. Tipul era stăpân pe spațiul lui. Mi-e deseori dor de acea corporalitate ne-englezească, fără rușine, de gesturile medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei, chiar dacă n-am o țintă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. În poem, soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat în fotoliu. Îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și atunci a avut ceva remușcări. Dar și-a continuat viața la Arad. Fusese mobilizat ca ofițer de rezervă în armata română, dar pentru scurtă vreme. Avea un frate care nu fusese bun la nimic și care, după ce terminase liceul, umblase cu tot felul de politicieni ardeleni de genul lui Cicio Pop. Nu știu cum de ajunsese în închisoare și nici ce i s-a întâmplat. Dar îmi mai amintesc și de un tânăr care își făcuse serviciul militar, înainte de război, în jandarmerie
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Paris pe vremurile de la Belle Epoque. Fusesem însă prevenit, de către Hillard, de îndată ce ajunsesem la Jilava, că Bursan fusese închis de vreo zece-unsprezece ani, că suferise foarte mult și că, până la urmă, acceptase să devină turnător. Era paralizat, nu mai putea umbla și zicea că secția e îngrozitoare. În felul lui, era un om interesant, mai ales când povestea întâmplări din studenție, de la Paris, sau din lumea afacerilor, în timpul Primului Război Mondial. Am înțeles că exista o arhivă secretă a Partidului Liberal pe care
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
publicistica eminesciană. Gama expresiilor populare, extrem de diversă, servește intențiile demonstrative ale gazetarului: a avea sfadă, a nu-și cunoaște lungul nasului, a-și face mendrele, a-și scoate sufletul din palmă, a (nu) face hatâr, a-și înfierbânta creierii, a umbla ca mâța pe lângă pasat, a secera înainte de a fi semănat, negustorie cu piei de cloșcă, a se primbla d la Ana la Caiafa, a pune cuiva capul în poale, a pune mânile-n sân, a-și arăta văpseaua, a strâmba din
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]