12,621 matches
-
dorea să aibă o trăsură și cai frumoși, cu hamuri elegante, cum are lumea bună și măcar un ajutor două la gospodărie, că o durea peste tot și nu mai putea face toată munca singură: spală, calcă, aerisește, șterge praful, îngrijește grădinița de legume, întoarce bălegarul, caută găinile de ouă, gătește, pun’te masă, scoal’te masă, curăță totul ca să fie casa ca paharul și când zici c-ai terminat, o iei de la capăt ca și cum... Nea Cercel o opri: — Eu aș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
azi își pârguiește poamele la soare. Ici-colo cireșele zâmbesc printre ramurile mulțumite de greutatea lor. Dar ce-i asta? În vârful cireșilor au apărut niște arătări cu haine și căciuli, cu rochii și batice asemănătoare gospodarului și gospodinei care au îngrijit până acum livada. La început graurii s-au speriat și au zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea un zgomot sinistru provocat de mișcarea sacilor de plastic așezați pe vârfurile cireșilor. Acum graurii au înțeles: bunicul voia
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
greșeau erau transformați în copaci. Dar mai mult îmi plăceau poveștile care înfățișau viața vietăților din livadă, care încercau să trăiască în bună înțelegere cu copacii și plantele de aici. Am învățat că livada are suflet și trebuie să o îngrijim și să o protejăm. Mereu îmi voi aminti de întâmplările din livada bunicului, care mi au luminat copilăria cu frumusețea lor. Proverbe și zicători Mănâncă merele așa cum le găsești în livadă! Cade pară mălăiață în gura lui Nătăfleață! Pomul cât
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
din urmă, poluarea ar putea genera o grevă generală a mugurilor. Sfidarea naturii nu duce decât la plutonul de execuție. Prin râurile noastre nu mai poți pescui decât galoși și sticle de plastic. Natura își motivează orice frunză. Natura se îngrijește de specii, nu de indivizi. Se tocesc imaginile poetice, d-apoi munții. Primăvara transformă inimile îndrăgostiților în chermeze de îngeri. În dimineața zilei de 1 ianuarie 2001 i-am anunțat pe ai mei că ninge „ca în frații Grimm”.A
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost împinsă tot sub umbrela lui Dumnezeu. Nici deasupra nu prea avem liniște. Deși ne învecinăm cu Dumnezeu. Suntem creați de Dumnezeu, dar și-a băgat puțin coada și opoziția. Important e ca în fiecare suflet să pâlpâie o candelă. Îngrijește-ți sufletul! Oricând poate deveni casă de oaspeți pentru Dumnezeu. Se pare că după merite vom trăi doar după Judecata de Apoi. Desacralizarea ne îndepărtează de misterul condiției umane. Hedoniștii îl acceptă pe Dumnezeu doar ca generator de plăceri. Dumnezeu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
i-am promis tot în glumă, cu oarecare reticență, ca apoi să se întâmple și ce s-a presupus a fi mai rău. Ce a urmat e greu de povestit. Numai noi știm prin câte am trecut ca să o putem îngriji cum se cuvine și să o avem permanent lângă noi. De atunci au trecut aproape paisprezece ani. Ne-am atașat de ea și ea de noi. O iubim mai mult ca orice pe lume. Dacă s-ar depărta de noi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani în urmă, coborând pentru prima oară în această gară, și-a început cu totul original meseria de profesor. Călătorul, care pleca cu trenul personal din oraș, după câteva minute de mers, în apropierea unor ronduri de flori presărate și îngrijite cu gust, avea ocazia să staționeze pentru unu, două minute într-o gară primitoare, curată și bine întreținută, deasupra căreia scria cu litere mari și negre pe un fond alb: GARA VALEA SEACĂ. Paralel cu calea ferată, se contura, văzut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
născociri. Orice ar fi scornit „gura satului“, timpul, ca un tăvălug necruțător, trecea peste întreaga lume. Copilul creștea sănătos, și se dezvolta repede. Mătușa Domnica, femeie cu inimă bună și cu frica de Dumnezeu, și-a crescut nepoata și a îngrijit-o ca pe copiii ei, fără nicio deosebire... atât pe timpul războiului cât și încă vreo doi ani. Bine îngrijită, totuși, cu vremea... datorită suferințelor singurătății ei sufletești, de copil fără mamă, la contactul cu lumea, au avut loc însemnate prefaceri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu verii ei, s-a simțit în largul ei, dar sufletul... îi era ancestral atras de pădure. Acum trăia fericită alături de Pârvu, paznic de nădejde și tovarăș de joacă, și cu bunicul ei, bătrânul Toma, tatăl lui Anton, care o îngrijea în lipsa lui, și care-i ticsea capul de povești și întâmplări din pădure, nemaiauzite... cum n-a mai făcut-o de la moartea Frăsânicăi. Singurătatea departe de sat, n-o înspăimânta, - chiar nu se simțea deloc singură -, bunicul Toma o învăța
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
glumă, măi!, se miră din nou, bătrânul. * ...Fata a crescut puiul de lup, neînțărcat... până la peste un an de zile.. și, l-a botezat „Suru“. L-a hrănit cu lapte de capră și îl purta în brațe, numai... L-a îngrijit cu duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pentru a doua oară, în zori, pentru iepuri. Moș‟ Chifu trăia din braconaj... Punea capcane, și la o zi, două, trecea pe acolo pe la ele. Anton a găsit o căprioară cu piciorul rupt în capcană. A dus-o acasă, a îngrijit-o Anuca și bătrânul Toma și au vindecat-o. Se temea să nu i se întâmple și lui Suru. Când Anton a vrut să-l mai amenințe o dată, moș‟ Chifu cu capcanele pe umăr dispăru prin desișuri. Bătrânul Chifu era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el, locul nadei, ajutându-l să treacă iarna mai ușor!.. Poate ! Se leagă în mintea lui, oare, imaginea persoanei lui, de hrană, așa cum orice animal își recunoaște îngrijitorul?! Căpriorii, iepurii, chiar și mistreții, învață repede să cunoască omul care le îngrijește, locul hranei și își pierd sfiala față de el. Dar, lupul?!... Această făptură neînfrânată, sălbatică, veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe Anton, îl apăsa o proastă dispoziție, ca o indignare surdă, adormită în sine
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pragul morții, iar tânărul care îl purtase în spate ultimele două zile abia izbuti să murmure câteva cuvinte înainte de a se prăbuși fără cunoștință. Porunci să se pregătească pentru ei cel mai bun cort, și sclavii și fiii lui îi îngrijiră zi și noapte, într-o disperată luptă pentru a reuși, împotriva oricărei logici, să-i mențină în viață. Fără cămile, fără apă, fără călăuze și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
curbată între cele care atârnau pe un suport de lemn pe perete și începu s-o umple încet. Dar mă îndoiesc că poate înțelege asta cineva care și-a petrecut toată viața la hotarele deșertului fără ca noi să ne fi îngrijit să-l anunțăm că situația s-a schimbat. Avem dreptul să-l obligăm să accepte de la o zi la alta că viața lui, cea a părinților și cea a strămoșilor lui de acum două mii de ani nu mai e valabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
insulă are o comoară. Am trăit s-o descopăr: acest cal este comoara insulei noastre!" Antu a intrat în panică. Unde va fi adăpostit calul, ce va mânca, dar mai ales cine-i va asigura paza, cine-l va putea îngriji? Când i-am spus că va fi mereu în grija lui, a izbucnit în hohote... Lady, dar ar trebui ca slujba mea să se învârtă numai în jurul lui!... Fie, Antu, dar trebuie să ai grijă și de pisică... Mă plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
metri depărtare, nu la treizeci. Fii băiat bun și adu-ne ceva să bem. El clătină din cap: — Nu am voie să plec de la ușă. Doctorul Czinner nu-i oferi bani. În loc de asta, spuse prin sticla geamului că el Îl Îngrijise pe tatăl lui Ninici. — I-am dat să ia tablete când durerile au devenit prea mari. — Tablete mici și rotunde? Întrebă Ninici. — Da. Tablete de morfină. Ninici cântări lucrurile, cu fața lipită de fereastră. Aproape că-i puteai vedea gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
2. A luat cuvîntul și a zis: 3. "Blestemată să fie ziua în care m-am născut, și noaptea care a zis: "S-a zămislit un copil de parte bărbătească!" 4. Prefacă-se în întuneric ziua aceea; să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer și să nu mai strălucească lumina peste ea! 5. S-o cuprindă întunericul și umbra morții, nori groși să vină peste ea și neguri de peste zi s-o înspăimînte! 6. Noaptea aceea! S-o acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
nou-zidită”? ― Adevărul e că Vasile Lupu voievod a făcut turlă bisericii, a construit chilii pentru călugări, trapeză, pivnițe de piatră și zidul de incintă cu cerdac mare deasupra porții, dar nu a rezidit-o. Ștefăniță Lupu voievod, însă, s-a îngrijit doar de zugrăvirea bisericii, apelând la meșterii care au pictat mănăstirea Golia. De aici și până la afirmația “sfânta noastră rugă nou-zidită” e oarecare cale, sfințite. ― Tot în 1660 la 7 mai, Ștefăniță Lupu scrie că: “Am miluit a noastră sfântă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
românesc. La un moment dat, ce i-a trecut, doamnei Sulfina Barbu, prin minte. Ca oricare om, fizic, o să mor. Nu va avea cine să-mi poarte de grija celor din urmă zile. Nu-i mai bine, oare, să mă îngrijesc, eu însămi, de mine? Ba da. Ei, atunci, să mă îngrijesc. și s-a îngrijit.Fără grabă,cu tact și răbdare, cu deosebit curaj. și-a comandat, în primul rând, un sicriu somptuos, impunător, din materiale scumpe, de prin țară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Barbu, prin minte. Ca oricare om, fizic, o să mor. Nu va avea cine să-mi poarte de grija celor din urmă zile. Nu-i mai bine, oare, să mă îngrijesc, eu însămi, de mine? Ba da. Ei, atunci, să mă îngrijesc. și s-a îngrijit.Fără grabă,cu tact și răbdare, cu deosebit curaj. și-a comandat, în primul rând, un sicriu somptuos, impunător, din materiale scumpe, de prin țară și străinătate. De asemenea - o cruce, la același nivel tehnic și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oricare om, fizic, o să mor. Nu va avea cine să-mi poarte de grija celor din urmă zile. Nu-i mai bine, oare, să mă îngrijesc, eu însămi, de mine? Ba da. Ei, atunci, să mă îngrijesc. și s-a îngrijit.Fără grabă,cu tact și răbdare, cu deosebit curaj. și-a comandat, în primul rând, un sicriu somptuos, impunător, din materiale scumpe, de prin țară și străinătate. De asemenea - o cruce, la același nivel tehnic și ornamental realizat. Sicriul și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă sudoarea atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau un cuvant dulce și să-i răsplătească pe burlăci cu mângâieri și îmbrățișări pătimașe, după lăsarea serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în această lungă călătorie. Apoi se trecu la selecționarea celor trei Pahí-Vahínes1. Miti Matái hotărâse să fie numai trei, cu toate că erau mai mult de zece doritoare. Așa-numitele Pahí-Vahínes, care erau alese dintre văduvele fără copii mici, urmau să se îngrijească de toate nevoile membrilor expediției, de la prepararea mâncării, întreținerea curățeniei pe navă și îngrijirea celor bolnavi, până la incitarea la discuții, atunci când aveau să-i vadă deprimați, sau satisfacerea dorințelor sexuale, în zilele caniculare și în nopțile friguroase pe mare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai foloseau la mare lucru. Le învăț în continuare sau aștept să ne-ntoarcem în Al Patrulea Cerc? Așteaptă să ne-ntoarcem, dacă o fi să ne mai întoarcem vreodată, răspunse calm Navigatorul-Căpitan. De-acum nu mai trebuie să ne-ngrijim decât să găsim mijlocul de a reveni în acest punct. Dacă asta a fost poartă noastră de ieșire, asta trebuie să fie și poartă noastră de intrare. Restul zilei, cu o mare care părea o versiune infinită a lagunei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la destinația să din insulele Filipine. În cele din urmă compasiunea învinse teamă, mai ales că bieții oameni păreau mai degrabă cadavre ambulanțe decât pirați agresivi, iar catamaranul se apropie de țărm. Femeile putură să-și dea frâu liber sentimentelor, îngrijindu-se de bieții nenorociți, care arătau ca si cum ar fi fost deja cu un picior în groapă. De fapt, o parte a plajei era deja semănata cu morminte simple, deasupra cărora înfipseseră câte două lemne încrucișate, iar într-un adăpost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]