19,920 matches
-
tabără și ducându-se la Colazia, a intrat în casa lui Tarquinius Collatinus și a constrâns-o pe virtuoasa și frumoasa soție Lucreția, pentru care făcuse o pasiune amoroasă violentă 251, să se supună dorințelor sale, amenințând-o că o acuză de adulter cu un sclav falsus adulterii testis adulter ero252 (v. 808) Lucreția cedează în fața forței și vicleniei acestuia, dar, nevrând să supraviețuiască acestei rușini, se străpunge cu un pumnal. În timp ce tatăl și soțul, sosiți în grabă la căpătâiul ei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Ovidiu și fiul mai mic al lui M. Valerius Maximus și cele care aparțin unui alt personaj, Cotta Messalinus, fiul lui Cotta Maximus care a fost consul în anul 20 d.H. Se pare că acesta din urmă a fost acuzat în anul 32 d.H. de crimă de lesmaiestate și, cu toate că pe urmă a fost eliberat, și-a sfârșit viața otrăvit 272. În orice caz, pe noi ne interesează să subliniem că un nepot din neamul lui Messalla Corvinus a sfârșit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
d.H. de crimă de lesmaiestate și, cu toate că pe urmă a fost eliberat, și-a sfârșit viața otrăvit 272. În orice caz, pe noi ne interesează să subliniem că un nepot din neamul lui Messalla Corvinus a sfârșit prin a fi acuzat în mod explicit de crimă de lesmaiestate și că de el (sau, poate, de tatăl acestuia) Ovidiu se arată strâns legat, să spunem, spiritual: ne aflăm în cadrul acelorași tradiții de independență și de libertate față de instituția imperială și de tiranie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și sentimentele pe care aceștia le nutreau față de instituția imperială. În acest caz s-ar putea explica cu ușurință că Ovidiu însuși se oprește înspăimântat pe marginea prăpastiei care i se deschide în față în momentul tentativei sale de mărturisire. Acuzându-i pe ceilalți se pare că poetul și-ar fi închis calea chiar și spre cea mai mică speranță de a fi ajutat de către aceștia pe lângă Augustus. Să ne mai imaginăm și ipoteza dispariției lui Augustus cu consecința logică a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spune va merge din Occident până în Orient; Aurora și Hesperia vor fi martorele vocii mele; se va auzi dincolo de pământ, dincolo de întinsele valuri; geamătul meu vă răsuna tot mai puternic. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi acuzat de o posteritate eternă"305. Nec tua te sontem tantum modo saecula norint: Perpetuae crimen posteritatis eris. (f. 25-26). Figura lui Iginus dispare încetul cu încetul, se estompează gradual, până a deveni un pitic plin de răutate, în timp ce figura lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
constituie în sine un act de cutezanță, dacă ținem cont că împăratul a pus ca numele lui Gallus să fie eliminat din ultima eglogă din Georgicele; dar el îndrăznește chiar să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi acuzat, a fost totuși constrâns să-și retracteze elogiul pe care i-l adusese lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dar el îndrăznește chiar să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi acuzat, a fost totuși constrâns să-și retracteze elogiul pe care i-l adusese lui Gallus în încheierea Georgicelor, ne putem imagina, pe bună dreptate, ce efect, mult mai neplăcut și mai iritant, trebuie să-i fi provocat lui Augustus o
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
10), figurează și doi Priscus 310. În Tacit (Annales, III, 49) se povestește despre cavalerul roman, Clutorius Priscus, care a primit de la Tiberiu o recompensă importantă pentru că a deplâns în versuri excelente moartea lui Germanicus; dar un delator l-a acuzat că a scris și alte versuri în timpul bolii lui Drusus, fiul lui Tiberiu, cu speranța de a obține, în caz de deces, o retribuție și mai mare. În urma deliberării Senatului, Clutorius a fost condamnat la moarte. Poate acest Priscus este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exil, de mâna lui Augustus sau a succesorului său, pentru "răzvrătirea" lor, pentru revolta lor fățișă împotriva împăratului: Pompeius Macer (suspectat de Tiberiu, s-a sinucis cu stoicism), C. Gallus (căzut în dizgrația lui Augustus, s-a sinucis), Cotta Maximus (acuzat de lesmaiestate, a murit otrăvit), [Cassius Severus (în cazul în care el este destinatarul lui Ovidiu, exilat la Serifo, unde a murit într-o sărăcie lucie)], Clutorius Priscus (condamnat la moarte), Ti. Sempronius Gracchus (asasinat din ordinul lui Tiberiu), L.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe lângă Marcia și Livia în favoarea lui Ovidiu, nu știm. Această scrisoare ne plasează în jurul anului 12 d.H. După doi ani va avea loc moartea suspectă a lui Paulus Fabius Maximus: nu trebuie să uităm faptul că de moartea acestuia erau acuzați chiar Ovidiu și Marcia. În Pontice, scrisorile adresate Fabiei foarte puține la număr: doar două alternează cu cele adresate lui Paulus Fabius Maximus. În epistola I, IV, Ovidiu îi scrie Fabiei că a ajuns de nerecunoscut, o adevărată epavă: efectul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
timp după momentul în care Ovidiu a scris aceste versuri amenințătoare la adresa "dușmanului" lui Paulus (și desigur a lui Ovidiu însuși), sulmonezul a primit vestea morții lui Paulus (poate în același timp cu aceea a morții lui Augustus) și se acuza ca fiind cauza acesteia. * * * În urma acestor precizări devin mai clare multe aspecte ale problemei actuale, care înainte păreau neclare. Este ușor să ne gândim că la banchetele/convivia lui Paulus Fabius Maximus, la care Ovidiu obișnuia să participe (inter convivas
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot prin excludere, râmânând valabilă vina de complice la calumnia. În acest moment, însă, se pot prezenta două obiecții: Ovidiu ne asigură, cum am văzut, "că nu a spus nimic" (rău la adresa împăratului). Atunci, de ce fel de calomnie poate fi acuzat? Era destul să fi fost prezent (el, într-adevăr, se acuză "că a avut ochi"), la o adunare, la un convivium, unde Augustus a fost calomniat și să nu fi raportat cui trebuia. Va putea Ovidiu să se dezvinovățească, aducând
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest moment, însă, se pot prezenta două obiecții: Ovidiu ne asigură, cum am văzut, "că nu a spus nimic" (rău la adresa împăratului). Atunci, de ce fel de calomnie poate fi acuzat? Era destul să fi fost prezent (el, într-adevăr, se acuză "că a avut ochi"), la o adunare, la un convivium, unde Augustus a fost calomniat și să nu fi raportat cui trebuia. Va putea Ovidiu să se dezvinovățească, aducând ca circumstanță atenuantă greșeala, prostia, inocența, de a nu fi evaluat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
treia soție a mea, după cum spuneam, făcea parte din domus Fabia, o casă ilustră, cu adevărat, care numără printre membrii săi numeroși consuli și iluștri aristocrați. A doua obiecție: cum este posibil ca de acest delict să nu fi fost acuzat Paulus Fabius Maximus, în casa căruia se țineau faimoasele convivia? Da, dar Paulus era printre "amici Augusti", deci, deasupra oricărei suspiciuni. Acuzarea sa ar fi zguduit întreaga opinie publică a urbei și, poate, a imperiului: s-ar fi întors poate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
redat casei strămoșești. Maximus i s-a destăinuit Marciei, soția sa, iar aceasta Liviei. A aflat Augustus, și la puțin timp după, când Maximus s-a stins, au fost înțelese gemetele Marciei din timpul funeraliilor (a fost sinucidere?) care se acuza pe sine de catastrofa soțului". Așadar, Fabius și-ar fi încheiat viața dubium an quaesita morte între 14 mai și 19 august (data morții lui Augustus). Groag 412 observă că "dacă se consideră această tradiție drept istorică (așa cum este de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
non particeps, sed testis" și 2. a fost doar pedepsit. Cât despre versurile din epistola Ex Ponto, IV, VI, 11 și urm., pe care Nemethy o interpreta ca și noi, în sensul propriu al expresiei și anume că Ovidiu se acuza cu adevărat de moartea lui Paulus, De Jonge 423 vine cu explicația sa: "Cur enim ita non explanemus, ut sint dictum superstitiosum miseri poetae credentis se exitio esse omnibus qui sibi adesse conentur; Fabium Maximum mortuum esse, cum in animo
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o parte, și Marcia și Fabia, pe de altă parte, se observă imediat conexiunea dintre aceste două autoacuzări: acestea în loc să infirme, confirmă pe deplin ce s-a spus până aici. Cum se știe, Plutarh (De garrul, 11) afirmă că Marcia, acuzându-se de moartea soțului, și-a provocat, la rândul ei, moartea: λαβου`σα τοV ξίφος ξαυτήυ προανει`λε τα*νδρός Tacitus, însă, ne informează despre participarea (ei) la înmormântare unde se acuză de moartea soțului: auditos in funere eius Marciae
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
știe, Plutarh (De garrul, 11) afirmă că Marcia, acuzându-se de moartea soțului, și-a provocat, la rândul ei, moartea: λαβου`σα τοV ξίφος ξαυτήυ προανει`λε τα*νδρός Tacitus, însă, ne informează despre participarea (ei) la înmormântare unde se acuză de moartea soțului: auditos in funere eius Marciae gemitus semet incusantis quod causa exilii mariti fuisset 426. E ciudat cum "hipercritica" istorică, vrând să reconstruiască fapte istorice, crede că trebuie să elimine tocmai "izvoarele" literare negând evenimentele pe care aceste
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această exaltare din partea unui prieten apropiat și rudă. Nu era loc de iluzii. Augustus a ținut bine minte atitudinea lui Paulus și cu următoarea ocazie avea să se arate nemilos față de el. Ovidiu și Marcia aveau, deci, dreptate când se acuzau de moartea lui Paulus. Nu se poate afirma cu precizie dacă acea ocazie trebuie pusă în legătură cu scandalurile legate de Iulia Minor (nu prea credem acest lucru din motivele deja menționate), sau cu o mișcare politică anterioară sau imediat următoare exilării
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aspecte interesante ale acestei probleme. Într-adevăr motivul relegării lui Ovidiu la Tomis avea caracter moral, adică se baza pe violarea de către sulmonez a normelor de moralizare impuse de Augustus: independent de orice altă vină pretinsă sau adevărată, Ovidiu era acuzat că a scris Ars amatoria. Îndârjirea cu care Ovidiu se străduia să demonstreze că Augustus nu avea dreptate să-l condamne pentru a fi scris Ars amatoria e foarte simptomatică: în timp ce pentru Augustus acesta era principalul motiv sau așa credea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
S. D'ELIA, op. cit., p. 126-7. 132 Despre conceptul de libertate în paralel la Augustus, Paulus Fabius Maximus și Ovidiu, cfr. câteva trimiteri infra, p. 204-5. 133 G. BOISSIER, op. cit., p. 112. 134 De exemplu, istoricul grec Timagene a fost acuzat, prin anii 23-22 î.H., din cauza spiritului antiroman din operele sale și a trebuit să se refugieze la Asinius Pollio, care-și arăta independența republicană. Cf. alte persecuții împotriva autorilor de libelli infamanti, cauza sinuciderii lui Labienus și a exilului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin[Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exploateze aceste temeri fundamentale ale unei societăți amenințate cu schimbarea stilului de viață au fost serviciile de informații, care și-au păstrat o legitimitate morală, apărând drept purtătoarele unei prețioase moșteniri comuniste, Omul Sănătos. Ceaușescu condamnase extrem de vehement decadența occidentală, acuzându-i în 1971, și în repetate rânduri după aceea, pe intelectualii paraziți, permeabili la influențele străine, de a nu-și fi îndeplinit rolul de pedagogi și de a fi propagat valorile negative. Un amestec de lume rurală, o lume închisă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fațadă aduce o contribuție entuziastă noii limbi de lemn a democrației în construcție. Manipulări De bună seamă, noii "stăpânitori ai adevărului" nu propuneau întoarcerea la comunismul purificat la care visase pentru o clipă Ion Iliescu pe 22 decembrie, când îl acuza pe Ceaușescu de "întinarea" valorilor comunismului: reacția spontană a maselor revoltate, de la Timișoara la Cluj, Brașov, București, blocase definitiv această reîntoarcere. Dar, având dinaintea ochilor experiența Europei Centrale, unde restaurarea unei societăți libere începuse deja, demolând bucată cu bucată, ca
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pe fidelii necondiționați ai președintelui, care nu au încetat în schimb să incrimineze PNL și pe candidatul acestuia din 2009, Crin Antonescu, tocmai pentru apropierea de același PSD. PSD încearcă, în 2007, să provoace suspendarea președintelui Băsescu, pe care îl acuză nu pe nedrept de încălcarea prevederilor Constituției, reușind să determine un vot în acest sens în Parlament. La referendumul care a urmat, însă, Băsescu a fost reconfirmat în funcție prin votul popular, prea puțin sensibil la argumentele de drept constituțional
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
occidentali într-un nou spațiu de prosperitate și de respect reciproc. Dar obiectivele sale au fost deturnate, și aceasta din vina Marilor Contributori, în frunte cu UE. Acum, proiectul Ahtisaari constată eșecul Planului de Stabilitate și, pentru a-l justifica, acuză Acordul final de la Helsinki din 1975, care a fost pentru noi toți, cei care ne-am angajat din 1990 să combatem orice fel de revizionism și naționalism în regiune, un argument esențial. Întorsătura pe care a luat-o problema Kosovo
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]