11,773 matches
-
a terminat dominarea olandezilor în această zonă a coloniei, iar ulterior, prin extensie, a terminat oricare din pretențiile lor teritoriale ulterioare din America de Nord colonială. Pentru următoarii 18 ani, între 1664 și 1682, Delaware a fost guvernat din New York de un adjunct al Ducelui de York. În 1681, lui William Penn i-a fost conferit dreptul de a administra [The] Province of Pennsylvania de către King Charles II și, implicit, a dobândit și titlul de guvernator. Imediat după aceasta, Penn a cerut ducelui
Colonia Delaware () [Corola-website/Science/310843_a_312172]
-
tronului. Această ordonanță ridică dreptul de control al celorlalți miniștri asupra numirilor acestora din urmă. Acest lucru permite celor din partida "Ultra" să se infiltreze în această instituție. Printr-o ordonanță din 13 ianuarie 1816, accelerează reînnoirea primarilor și a adjuncților acestora la doi ani. Vaublanc explică această măsură prefectului: Contrasemnând ordonanța din 21 martie 1816, el participă la reorganizarea controversată a „Institut de France”, ca urmare a unei scrisori a lui "Jean Baptiste Antoine Suard", secretar perpetuu al Academiei Franceze
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
A desfășurat o activitate activă pentru salvarea supraviețuitorilor Holocaustului și în achiziționarea de arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948), comandant de batalion în Brigada Carmel, participând la luptele din nordul palestinei și la ocuparea orașului Nazaret. În anul 1951 este avansat ca șef de secție în Departamentul de Operații al Statului
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
a deținut și interimatul șefiei Parchetelor Militare, funcție care a fost ulterior preluată, prin delegare pe perioadă limitată, de către colonelului magistrat Ion Vasilache. În 23 octombrie 2008 șeful Ministerului Public, Lăură Kövesi, a cerut revocarea lui Voinea din funcția de adjunct al șefului Secției Parchetelor Militare pentru folosirea defectuoasă a resurselor umane ale secției. Ea l-a acuzat de nefinalizarea nici după 18 ani a dosarelor revoluției și mineriadelor. Prin decrete semnate de Președintele Traian Băsescu, în 20 martie 2009 generalul
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]
-
1925, la Bârzula, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granițele și Constituția recunoscută de ucrainieni la 10 mai 1925. În perioada 12 octombrie 1924 - 23 aprilie 1925, Grigore Borisov-Starîi a fost președinte al Comitetului revoluționar provizoriu din RSSA Moldovenească, iar ca adjunct al său a fost ales avocatul bulgar Aleksei Stroev. În discursul său de după alegerea ca președinte al Comitetului, Starîi a declarat în fața delegațiilor prezente la ședință: „Noi niciodată nu vom uita de frații noștri care gem sub jugul boieresc”, iar
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
în nordul Africii, în urma unei aterizări forțate. În februarie 1941 revine în cadrul escadronului său și participă la bătăliile din Grecia și Orientul Apropiat. În urma unor probleme de sănătate este trimis în Anglia în luna iunie, iar din 1942 devine atașat adjunct de aviație la ambasada britanică din Washington D.C.. În această perioadă începe să scrie, continuând să contribuie cu materiale de propagandă pe toată perioada războiului. În timpul șederii sale la Washington lucrează și pentru Serviciul de Informații. La sfârșitul războiului este
Roald Dahl () [Corola-website/Science/309339_a_310668]
-
În lupta care urmează, autobuzul lor iese de pe drum și se prăbușește pe o cale ferată unde tocmai venea un tren din sens opus. Kimble scapă din autobuzul distrus și fuge în noapte. Un grup de US Marshals, condus de adjunctul de mareșal federal Samuel Gerard (Jones), ajunge la locul accidentului și se ocupă de vânătoarea fugarilor, în timp ce răniții sunt duși la un spital din apropiere. Kimble se furișează în același spital pentru a-și trata rănile și a-și schimba
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
să continue studiile la Viena, la Institutul de Studii Rabinice (Beit Hamidrash le'Rabanim) și în paralel a studiat la Universitatea din capitala austriacă, unde a obținut titlul de doctor în filosofie. Apoi a funcționat mai mulți ani ca rabin, adjunct al șef-rabinului orașului Linz din Austria. În anii primului război mondial a dat, în această calitate, ajutor moral și material refugiaților evrei din Galiția și Bucovina care se adunaseră într-o tabără din preajma orașului. După încheierea războiului, între anii 1918
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
altă țară. Acuzaților nu li s-au respectat drepturile omului cele mai elementare și fuseseră torturați. Martorii generalului Leopold Okulicki nu li s-a permis să depună mărturie, ceea ce încălca până și legea sovietică. <nowiki>Membrii Consiliului Unității NAționale:</nowiki> Adjunctul Delegatului guvernului, Antoni Pajdak, a fost judecat într-un proces secret și condamnat la 5 ani de închisoare în noiembrie 1945. A fost eliberat în deabia în 1955. Ca urmarea a condamnărilor din proces, Statul Secret Polonez a fost lipsit
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
Militară “K.E.Voroșilov” de la Moscova (1955). Revenit de la Moscova în anul 1955, a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) și numit ca șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (1955-1957). În paralel, a îndeplinit și funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1956-1966). Ulterior, generalul-maior Gheorghe Ion a devenit comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana București (14 iunie 1963 - 10 iunie 1965) și a fost înaintat în anul 1965 la gradul de general-locotenent (cu 2
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
înaintat în anul 1965 la gradul de general-locotenent (cu 2 stele). În perioada 15 iunie 1965 - 29 noiembrie 1974, generalul-locotenent Gheorghe Ion a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. În paralel, a fost și prim-adjunct al ministrului apărării naționale (1966-1974) și secretar al Consiliului Apărării (1969-1974). În anul 1970 a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele). Printre realizările mandatului său de șef al Marelui Stat Major, menționăm : Referitor la situația României în timpul
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
Iliescu. Responsabili de îndoctrinarea populației au fost găsiți de către Comisie următorii: Iosif Chișinevschi, secretar al CC, Mihai Roller, șeful sectorului Știință al CC, Leonte Răutu, membru supleant al Biroului Politic, șeful Direcției Propagandă și Cultură a CC în perioada Dej, adjuncții săi în diverse perioade: Nicolae Goldberger, Ofelia Manole, Pavel Țugui, Virgil Florea, Paul Niculescu-Mizil, Vasile Dinu, Elvira Cincă, Elena Beșcu; activiști de vârf din cultură precum Eduard Mezincescu, Constanța Crăciun, Nicolae Moraru, Traian Șelmaru, Mihai Beniuc, Ion Roșianu, Pompiliu Macovei
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
ședința din martie 1961 a Consiliului Politic Consultativ al țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia de la Moscova, unde s-a decis și înzestrarea cu rachete a armatelor țărilor membre. Devine apoi șef al Direcției Generale a Înzestrării cu rang de adjunct al ministrului forțelor armate, îndeplinind această funcție o lungă perioadă (ianuarie 1963 - iunie 1980). În această calitate, a deținut și funcțiile de președinte al Consiliului de Coordonare a Producției de Tehnică Militară, de reprezentant al Armatei în Consiliul Tehnico-Științific Militar
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
la gradele de general-locotenent (1967) și general-colonel (1971). În iunie 1980, generalul Ionel este trecut în rezervă, în procesul de eliminare din armată a generalilor școliți în URSS. Până la căderea regimului comunist, el va îndeplini funcții importante în ministere civile: adjunct al ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor și director general al Centralei Canalului Dunăre - Marea Neagră (iunie 1980 - decembrie 1984) și adjunct al ministrului aprovizionării tehnico-materiale și controlului gospodăririi fondurilor fixe (decembrie 1984 - 28 decembrie 1989). Trecut în rezervă de către Nicolae Ceaușescu cu
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
El a fost numit la data de 28 decembrie 1989 în funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, pe care a îndeplinit-o până la 30 aprilie 1991. În această calitate, el a cumulat și funcțiile de prim-adjunct al ministrului apărării (28 decembrie 1989 - iunie 1990) și secretar de stat al M.Ap.N. (iunie 1990 - mai 1991). În perioada cât a condus Marele Stat Major, s-au demarat o serie de contacte și colaborări ale armatei române cu alte
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
o stea) la 23 august 1984.A fost printre singurii ofiteri ingineri din Armata care a indeplinit functii de comanda la unitati de lupta operative. La data de 25 septembrie 1986, generalul-maior Ștefan Gușă este promovat în funcția de prim-adjunct al ministrului apărării naționale și de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. În perioada cât s-a aflat la conducerea Armatei Române, au fost elaborate noi regulamente privind desfășurarea acțiunilor de luptă la diferite eșaloane, instrucțiuni și dispoziții
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
anul 1957 era membru al Secretariatului Comitetului Central pentru probleme ideologice. Preoteasa a murit în anul 1957 în celebrul accident aviatic din Rusia și astfel Leonte Răutu și-a putut da mână liberă în controlul și organizarea culturii române. Ca adjuncți i-a avut pe Ofelia Manole, Nicolae Goldberger, Paul Niculescu-Mizil, Manea Mănescu, Pavel Țugui și Cornel Onescu. Din cauza originii sale evreiești, Răutu a căutat să aibă tot timpul relații cordiale cu Nicolae Ceaușescu. Aceste relații s-au îmbunătățit prin prietenia
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
prin comitet rezoluția de a lua o atitudine rezervată față de Germania. Pe linie internă apar însă dificultăți în cadrul PEN Clubului, care reflectă tulburările politice din România. În Adunarea Generală Extraordinară a clubului din 11 februarie 1934, Alexandru Busuioceanu, care era adjunctul lui Eugen Filotti la Direcția Presei și a Informațiilor, aduce la cunoștință că "trei membri ai PEN Clubului nostru, domnii Nae Ionescu, Dragoș Protopopescu și Nichifor Crainic au fost arestați, fără mandat și fiindcă și-au exprimat ideile." Cere să
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
populația evreiască, Igal Allon s-a antrenat în comandourile de noapte instruite de ofițerul bitanic simpatizant al sionismului Orde Wingate. Apoi a devenit membru al comandourilor de asalt Palmah din cadrul organizației de apărare Hagana. În 1943 Igal Allon a devenit adjunctul comandantului Palmahului, Itzhak Sadeh, iar la retragerea acestuia din funcție,in 1945, a fost numit comandant plin al acestor unități până în anul 1948. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial Allon a participat la misiuni din partea britanicilor în Libanul
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
psihologic" . După proclamarea Statului Israel la 15 mai 1948forțele conduse de Igal Allon au respins unitățile siriene și libaneze care încercaseră să invadeze Galileea. În vară, după prima perioadă de încetare a focului,Igal Allon coborî în centrul țării , ca adjunct al generalului David (Mickey) Marcus. Secondat de Moshe Dayan, a comandat luptele cu Legiunea arabă , și cu arabii palestineni, în zona dintre Tel Aviv și Ierusalim. În cursul Operației Dani trupele sale au reușit ca în 10 zile să cucerească
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
a Ministerului de Interne. Mai târziu, din această instituție vor lua naștere Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza și Institutul Național de Informații. În perioada 1977-1984 a fost secretar de stat la Ministerul de Interne, iar între anii 1984-1987 este adjunct al ministrului de Interne. Din 1987 și până la căderea regimului comunist din 1989 a avut funcția de Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului. După 39 de ani de activitate, la data de
Iulian Vlad () [Corola-website/Science/306075_a_307404]
-
în cadrul Sfatului o direcție arhitectonică, al cărei director a fost numit Michel Saejouand, urmat în 1835 de Heinrich Faiser von Mentzen În 1840 Xavier Villacrosse a fost numit arhitect șef al orașului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1848. Adjunctul lui a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu. Una din preocupările principale ale lui Xavier Vilacrosse a fost realizarea unui sediu al primăriei, Casa Orașului. Clărirea, situată pe malul drept al Dâmboviței, era proiectată de Xavier Villacrosse, care a supravegheat personal
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
statului major al Armatei a 10-a germană (redenumită ceva mai târziu Armata a 6-a germană), cu care a luptat în Polonia, Olanda și Belgia. Paulus a fost avansat general-locotenent în august 1940, iar în septembrie a fost numit adjunct al șefului Marelui Stat Major (OQu I). În această poziție a participat la conceperea planurilor pentru operațiunea Barbarossa de invadare a Uniunii Sovietice. Paulus a fost numit la comanda Armatei a 6-a germane în ianuarie 1942 și a condus
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
ajutorul ei, nu înainte de a dinamita intrarea. El ajunge tocmai la timp pentru a le salva pe Emily și pe Bonnie din mâinile pușcariașilor, care sunt uciși într-un schimb de focuri. Ei îi eliberează dîn portbagajul mașinii pe doi adjuncți ai șerifului și se pun la adăpost în pivniță, chiar în momentul când începea ploaia. În pivnița casei lui, Hawkins se așază, în fața unei hărți a Statelor Unite. Cu grijă, el începe să ia bolduri dintr-un sertar și să marcheze
Ploaia radioactivă (Jericho) () [Corola-website/Science/304726_a_306055]
-
1974). El a fost ales în anul 1974 ca membru supleant al CC al PCR și membru titular al CC al PCR în anul 1979. Pe data de 31 martie 1980 generalul-colonel Vasile Milea este numit în funcția de prim adjunct al ministrului și șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. Ca urmare a mutării generalului Constantin Olteanu la Primăria Capitalei, Vasile Milea devine pe 16 decembrie 1985 noul ministru al apărării naționale. În calitate de ministru al apărării, el a comandat
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]