13,008 matches
-
înscris la Nr. 55, în Lista monumentelor istorice 2004 din Județul Teleorman, Cod LMI 2004 TR-I-m-B-14218.02, ca un Castru din sec. II - III, Epoca romană, aflat în satul Poiana; comuna Ciuperceni, locația "La Culă”. În Repertoriul Arheologic Național, situl arheologic de la Poiana - "La Culă" - situat la 400 m pe malul stâng al Dunării Epoca medievală, Epoca romană / sec. XIV, sec. II - III este înscris la Cod RAN 151727.01.
Castrul roman de la Ciuperceni () [Corola-website/Science/316012_a_317341]
-
fost efectuată și prima cartare a peșterii, de către Nicolae Ludușan. Mai tragic însă e faptul că într-o vizită recent făcută în peștera, s-a constatat dispariția tuturor craniilor și oaselor din Sală Ursșilor. În peștera au fost făcute săpături arheologice sistematice. Au fost descoperite urme ale omului din neolitic, dar nu suntem în posesia tuturor datelor obținute. Nu au fost făcute încă cercetări biospeologice dar am identificat exemplare de Myotis myotis, Triphosa dubitată și Limonia nubeculoasa. Peșteră este ușor de
Peștera Bisericuța () [Corola-website/Science/316041_a_317370]
-
practică activități sportive. Turismul este principala sursă de venit din această regiune, oferind celor interesați să vină aici servicii de cea mai înaltă calitate. Aici există și oferte pentru cei ce călătoresc în scop cultural. Aici sunt prezente importante situri arheologice precum Burriac și Mataró, este prezentă arhitectură baroca în Areny de Măr și stil modernist în Canet și Agentona. Alte zone turistice ar fi: Malgrat, Arenys de Măr, Șanț Andreu de LLavaneras și Alella. Calella de la Costă y El Masnou
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
grădină curtezana din secolul 18. Aici sunt multe fântâni și sculpturi din diferite perioade, dintre care unele de mare valoare artistică. Această regiune a fost populată de multe civilizații ce au făcut ca această regiune să fie bogată în rămășițe arheologice. S-au descoperit picture și obiecte în peștera Nerja, care sunt vechi de 20000 de ani, și în peștera Tesoro din Rincon de la Victoria, si de asemenea și în interiorul provinciei, unde au fost descoperite rămășițe megalitice în Antequera. Fenicienii au
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Fenicienii au fondat Malaka așa cum a fost numită Malaga în secolul 8 i.Hr.. De atunci Costă del Sol a fost cucerita și colonizata de multe ori, fiecare civilizație lăsând ceva în urmă șederii sale. Astfel această regiune are o moștenire arheologică și arhitecturală impresionantă. Din păcate, fiecare civilizație nou instalată distrugea în mare ce a construit cealaltă dinaintea să. Totuși fenicienii au lăsat urme ale anticei Malaka sub fundația ce se află în spatele muzeului Picasso. Există dovezi importante în ceea ce privește perioadă de
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
aflată în capitala Asturias și anume în Oviedo. Prezintă incrustații deosebite, camera sfântă deține exemplare de artă sacra ce pot fi vizitate desigur contra-cost. Orașul Oviedo prezintă multe clădiri construite în stil gotic, si datând din secolele 14, 15. Muzeul Arheologic Calle Sân Vicente 5 - se află în capitala Oviedo. Aici se poate învăța despre trecutul regiunii Asturias. Înainte de a fi muzeu aici era o mănăstire, iar acum această clădire adăpostește artefacte antice din regiune. Intrarea este gratuită iar clădirea în
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
-și asteaptă exploratorii. Peștera a fost găsita, explorată și cartată de Viorel Ludușan în 1968. Câțiva ani mai târziu, Clubul Polaris Blaj organizează o tabără de decolmatări la Peștera Calului fără rezultate notabile. În peșteră nu au fost făcute săpături arheologice sistematice, dar locul poate oferi surprize. Am identificat exemplare de Myotis myotis, și Limonia nubeculoasa. Peștera este ușor de parcurs, necesită surse de iluminat.
Peștera Calului (Munții Trascău) () [Corola-website/Science/316059_a_317388]
-
este menționat, de exemplu, Βαρχωχεβας, de către Eusebiu din Cezareea (Istoria ecleziastica 4:6.2). Sursele antice evreiești îl amintesc că Ben Kosva sau Ben Koziva (de pildă în Talmud, Tratatul Sanhedrin 93b, Babă Kama 97b, Eikha Rabba capitolul 2). Cercetări arheologice, care au găsit în Deșertul Iudeei, mai ales în peștera cu scrisori de la Nahal Hever, scrisori scrise de el sau care îi erau adresate sunt semnate Shimon Bar Kosva (שמעון בר כוסבה) sau Ben Kosva (בן כוסבא, שמעון בן כוסבא
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
este un vas special întrebuințat pentru separarea untului din lapte și care era caracteristic epocii chalcolitice (epoca cuprului) în Palestina antică (Canaan, Țara lui Israel), inclusiv ,în Transiordania. Putineie de acest gen au fost găsite pentru prima dată în excavații arheologice pe colinele Tuleylat Ghassul. Ele s-au dovedit a fi foarte răspândite în epoca chalcolitică, fiind descoperite în cantități mari în săpăturile efectuate în siturile arheologice ale culturii Beer Sheva (Bir Abu Matar etc). Recipientul găsit întreg în cultura Tel
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
în Transiordania. Putineie de acest gen au fost găsite pentru prima dată în excavații arheologice pe colinele Tuleylat Ghassul. Ele s-au dovedit a fi foarte răspândite în epoca chalcolitică, fiind descoperite în cantități mari în săpăturile efectuate în siturile arheologice ale culturii Beer Sheva (Bir Abu Matar etc). Recipientul găsit întreg în cultura Tel Ghassul era din tipul de dimensiuni mici, având o lărgime de 22-23cm și o înălțime de 12-13cm. El a fost numit "vasul pasăre" și la început
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
lactate, iar acest tip de vase era utilizat în această industrie. Maxima folosire a putineielor chalcolitice a fost găsită în cultura Beer Sheva. dar asemenea instrumente sau cioburi din ele s-au găsit și la Afula și în toate siturile arheologice din Wadi Ghaza. Cioburi de putineie s-au descoperit și în peștera Umm Qatefa din Deșertul Iudeei, resturi mărunte la Tel Ghezer, instrumente din genul de mici dimensiuni s-au mai găsit în grote la Azor și în Valea Iordanului
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
recente sunt inegale - unul încovoiat și celălalt plat. Din mijlocul vasului orizontal se ridică un gât larg. Unele din recipiente au o strecurătoare în partea inferioară a gâtului. Odată cu dispariția chalcoliticului instrumentul acesta a dispărut. Prezența lui într-un site arheologic indică cu cea mai mare siguranță că locul respectiv aparținea epocii chalcolitice. (Ruth Amiran - "Ceramica din Israelul antic", Institutul Bialik, și Societatea de cercetare a Israelului și antichităților sale, Ierusalim, 1971, p.53-54)
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
este un templu hindus din regiunea Angkor din Cambodgia. A fost construit la începutul secolului al XII-lea pentru un rege local și reprezintă un model de arhitectură khmera de cel mai înalt nivel. Este cel mai bine păstrat loc arheologic, de la înfințarea să acesta este cel mai important centru religios, prima dată hindus, dedicat zeului Vishnu , iar apoi budist. Este cel mai mare complex monumental religios din lumea actuala. El a devenit un simbol al Cambodgiei, care apare pe steagul
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
creadă că ar putea khmerii să construiască un astfel de templu. Adevărată istorie a Angkor Wat a fost pus cap la cap doar cu ajutorul probelor stilistice și epigrafice acumulate în timp , precum și de lucrările de restaurare efectuate pe tot situl arheologic Angkor. Nu au existat locuințe obișnuite sau case sau alte semne de așezare. Nici ustensile de gatit, arme, sau articole de îmbrăcăminte, de obicei găsite în siturile antice. În schimb,există dovezi ale monumentului în sine. Angkor Wat are nevoie
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
calificare.Talentul necesar pentru a sculpta aceste statuete a fost dezvoltat de sute de ani mai devreme, după cum o demonstrează unele artefacte a constatat că au fost datata în secolul al șaptelea, înainte de khmer a ajuns la putere. O echipă arheologică din India a restaurat templul între anii 1986 și 1992. Începând cu anii 1990, Angkor Wat a continuat efortul de conservare și s-a observat o creștere semnificativă în turism. Templul este o parte a World Heritage Site Angkor, înființată
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
pribegește din Betleem, loc al cărui nume „Casa pâinii” simbolizează existența unui adăpost și siguranța materială, către Șesul Moabului (Sdé Moav), nume care avea în ochii evreilor conotații negative de adversitate (Regatul Moavului este menționat în Biblie și în surse arheologice - Stela lui Meșa - ca unul din dușmanii israeliților) și lipsă de siguranță. Absența pâinii la Betleem și reapariția ei (כִּי פָקַד ה' אֶת עַמּוֹ לָת
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
drum nemodernizat, ce urmărește Crișul Repede spre amonte, pînă la peșteră. Portalul mare (aprox. 20 m înălțime) și galeria spațioasă cu care se continuă constituie o atracție turistică, iar pentru oamenii preistorici însemna un adăpost spațios cu lumină naturală. Excavările arheologice au relevat o bogată activitate antropică începînd din neolitic. Pe poteca ce străbate sala de la intrare s-au amenajat vitrine cu exponate relevante. Galeria de la intrare continuă, aprox. 150 m, pe tot parcursul ei cu secțiuni între 33...15 m
Peștera Unguru Mare () [Corola-website/Science/321052_a_322381]
-
Mateiaș. Lăcașul de cult a fost ridicat în satul Horodniceni, aflat la o distanță de 16 km de orașul Suceava și a fost sfințit la data de 8 noiembrie 7047 (1539), ""în zilele lui chir Teofan, mitropolit al Sucevei"". Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
în zilele lui chir Teofan, mitropolit al Sucevei"". Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate în fundație aveau câte o fractură plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. Ctitorul
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
al contaminării mediului înconjurător. Această situație gravă a impus intervenția rapidă a specialiștilor pentru îndepărtarea pământului contaminat din interior (până la adâncimea -1 m), în scopul de a salva monumentul istoric. Cu acest prilej, s-a trecut la efectuarea unor cercetări arheologice care au fost coordonate de dr. Paraschiva Victoria Batariuc și dr. Monica Gogu-Demian, muzeografi principali la Muzeul Național al Bucovinei din Suceava. În iunie 2006, s-au început o serie de lucrări de restaurare-consolidare a Bisericii "Pogorârea Sfântului Duh" din
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
ca și între pronaos și naos, au existat perete despărțitoare care a fost înlăturate ulterior. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni a fost construită de marele vistiernic Mateiaș pentru a servi ca necropolă a sa și familiei sale. În urma cercetărilor arheologice din anii 1998-2001 au fost descoperite șapte morminte în pronaosul bisericii, majoritatea fără obiecte de inventar. Unul dintre morminte este de reînhumare, aici găsindu-se o monedă de 10 para, emisă în anul 1764/1765 de sultanul Mustafa al III
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Silberman care prezintă noul consens al istoricilor și arheologilor asupra validității istorice a Bibliei ebraice. Punctul lor de vedere este că istoricii nu mai pornesc de la premiza că Biblia ar fi corectă din punct de vedere istoric, deoarece noile descoperiri arheologice nu mai pot susține această ipoteză. Istoricii și-au însușit în cele din urmă punctele de vedere care deveniseră de mult consensuale în studiul critico-istoric al Bibliei, adică studiul științific și nu teologic al Scripturii. Autorii cărții trasează problema validității
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
științific și nu teologic al Scripturii. Autorii cărții trasează problema validității istorice a Bibliei ebraice pornind de la punctele de vedere ale Epocii Luminilor, care negau posibilitatea minunilor și care au înghesuit ca atare dezbaterea despre adevărul Bibliei în colțul cercetărilor arheologice. Concluzia autorilor este că istoria deuteronomistă, cu care a început monoteismul iudaic, a fost o mișcare de reformă a politeismului din Iuda și Israel inițiată sub domnia regelui iudeu Iozia. Scopul acestei campanii de propagandă religioasă era eliberarea de sub jugul
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
ar fi o ctitorie a lui Ștefan cel Mare (1457-1504) sau a lui Ștefăniță Vodă (1517-1527); cea de-a doua, susținută de către specialiști pe baza caracteristicilor arhitectonice actuale ale construcției, afirmă că lăcașul datează din secolul al XVII-lea. Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani la Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Ștefănești au scos la iveală faptul că actualul lăcaș de cult a fost construit pe fundația unei biserici mai vechi. Localitatea Ștefănești apare menționată documentar pentru prima dată la 26 mai
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
de Ștefan cel Mare îi înfrâng pe tătari, iar cei scăpați cu viață sunt urmăriți și împuținați până la Nistru. Potrivit tradiției locale, în amintirea victoriei repurtate împotriva tătarilor, Ștefan cel Mare ar fi construit o biserică la Ștefănești. Ultimele cercetări arheologice au demonstrat posibilitatea, în lipsa pisaniei originare, ca biserica veche din Ștefănești (ale cărei fundații au fost îngropate în fundația actualei biserici) să fi fost ctitorită în ultimii ani ai domniei lui Ștefan cel Mare. Cercetările arheologice efectuate pe locul actualei
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]