13,806 matches
-
conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare. Orientându-se după materia vizărilor sale, conștiința se îmbogățește și, sub înrâurire tematică, absoarbe întreaga sublimitate a unei armonii obiective după o lege a interacțiunii care păstrează sensul tare al relației de reprezentare, care definește oglindirea într-o paradoxală condiție mimetică din chiar sinea procesului creator. Fenomenul original al profilului creator reclamă, astfel, o conștiință reflexivă consonantă, capabilă de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în exercitare aptitudinală exact atâta cât o permite alternanța noetică pe care o cere însăși materia îndeletnicirii sale. De aceea reflexivitatea acumulează și depozitează, pentru a găsi apoi fericita oportunitate a inserției cruciale, ea asumând o responsabilitate măsurată, prudentă, în armonie cu timpii esențiali ai constituirii unei opere. Fie că funcționează mai aproape de intuiție, fie că abordează în deplină claritate datul de trăire interioară, conștiința de sine nu este străină nici aici de un soi de înțelepciune care combină sarcina punctuală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
înseamnă a încerca identificarea și apoi confirmarea unor structuri și caracteristici regăsibile cumva și în țesătura sufletească a aproapelui. Empatia generatoare de solidaritate nu se poate funda decât pe asemănare, iar eventualele discordanțe interpersonale sunt tolerabile doar în lumina unei armonii superioare care privilegiază corespondența structurală în detrimentul nepotrivirilor parcelare. Nu te poți regăsi în figura unică a semenului fără medierea deschizătoare de orizont al cunoașterii care este identificarea similarității caracteriale. Marea probă a întâlnirii cu celălalt rezidă într-o asemenea simetrizare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
îngăduie astfel o sanitară întoarcere din spațiul public în zona mult mai specifică vieții reflexive a cercului privat individual. Experiența socială are nevoie de o ghidare înțeleaptă pentru a alcătui un corpus unitar de voințe individuale, adică pentru a statua armonia însumării diversității personaliste. Mai mult, în simetric angajament fenomenologic, raționalitatea își întărește temeiurile existențiale o dată cu forța cumulativă a agregării sociale. Pe bună dreptate s-a afirmat că "rațiunea umană, ca și omul însuși, este timidă și precaută atunci când este lăsată
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
regulile reci ale cunoașterii. O altă consecință ar fi că la nivelul conștiinței individuale există un reflex al legilor de agregare teoretică generală. Ordonarea amintită anterior se face după o lege de simetrie, după un principiu al reprezentativității aplicative. Astfel, armonia metodologică a formelor cogniției influențează coeziunea sistemului subiectiv și asumarea volitivă în act. De cele mai multe ori organizarea mentală superioară prilejuiește o unitate a factorilor psihologici ai personalității, o concordanță a vectorilor spirituali individuali ce țin de o mai largă acoperire
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
responsabil de buna curgere aplicativă este exemplul spiritual interior, miezul esențial care conduce "mâna" reflexivă. Ceea ce face ca mecanismul iluminărilor interioare să fie asemănător la toate ființele raționale și să deschidă posibilitatea unei unificări globalizatoare (principiu spiritual al păcii și armoniei universale). Această experiență se trăiește și apoi se comunică, de o parte, și se primește și apoi se întrupează, de cealaltă parte. Dacă inteligența găsește căile teoretice cele mai scurte și cele mai concordante atunci oglindirea sa practică se va
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în dauna unei acuități a atenției circumstanțiale). Mai mult, în perspectivă diacronică, maniera în care a fost condus procesul formativ ține de o strategie metodologică de tip cognitiv ale cărei caracteristici intra-elementare se răsfrâng în întregul parcurs. Și aici armonia progresivă se grefează decisiv pe rezultatul educației și aduce cu sine permanent exigența continuității ca postulat al reușitei. Apoi, conceptul funcțional al voinței (cel care întrunește o condiție "managerială" conștientă și un principiu concret de mobilizare actantă) presupune o coeziune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
aplicative. Din aceste legături inter-elementare se compune apoi structura internă a personalității, o realitate în esența ei stabilă, cea care însoțește în complicată relație de simetrie procesul maturizării. Această împletire evolutivă este jalonată de adaosuri sintetice cu scopul întronării unei armonii interioare, intangibilă sub altă formă organizațională și imposibilă sub auspicii psihologice care țin de alteritatea lăuntrică a facultăților intelectuale. Sub specia afectivului, spre exemplu, dinamica progresului destinal primește o determinare calitativă (capătă culoare și căldură), dar nu poate tenta suprema
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ordonare pe care o induce descinderea cognitivă. Elaborarea de structuri cade, deci, în sarcina conștiinței de sine și ceea ce la început a fost, în ordine convențional-pedagogică, separație strictă ajunge progresiv la "complicități" funcționale care amendează orice tentativă tranșant discriminatorie. Imperativul armoniei și al apropierii coezive mântuie disparitatea inconfortabilă a "brațelor" răzvrătite ale subiectivității prin intermediul aplecării reflexive. Stăpânirea de sine ca ideal etic și educațional trece în chip esențial prin mijlocirea raționalității, subordonând orice demers cu tentă "ascetică" unei vizări inteligente suplinitoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de buna administrare a ceea ce există, fără o atenție excesiv îndreptată către acumulare și construcție. Sanitara percepție anticipatorie este chemată să consolideze ceea ce este bun, să conserve datul util și să întâmpine cu eficiență obstacolul. Firea omenească este înclinată către armonie, iar scopul acaparant al performanței poate corupe exact în numele unei desăvârșiri prost percepute. Idealul clasic al unei dezvoltări echilibrate este reflectarea culturală a unei tendințe naturale omenești, o consecință elaborată a unei realități eterne. Iar sensul autentic al împlinirii de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nicicând străină. Unealta intelectuală se rodează și prin popasul uneori inevitabil al devierii și "grăuntele de sare" al greșelii poate intra în textura complicată a unui destin împlinit. Creșterea cunoașterii interioare generează o creștere a vieții în general și atunci armonia întregului înglobează incongruențele parcelare. Perspectiva învingătorului include în mod obligatoriu o aspră critică de sine și o lucidă cunoaștere lăuntrică, iar cel care privește în sine înainte de lansarea ireversibilă în act își asigură o precizie evolutivă pe care ajustările ulterioare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și pietre în care nu se află deloc aur. Și cum orice sentiment total își are primejdiile lui, întrucît poate avea drept urmare o închidere, o nereceptivitate față de noile trăiri, poate că e bine că nu orice haos psihic devine o armonie. Două spirite mari s-au pronunțat în legătură cu felul cum se pot menține contradicțiile în suflet și cum îl pot diviza, fără să intervină vreo contopire sau organizare. Cei doi folosesc aceeași imagine ca să-și ilumineze experiențele. Astfel, Carlyle spune (Sartor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atît caracterele cît și destinele pe care le zugrăvește nu sînt construite pe niște motive foarte simple, ci atunci cînd ajung la culme, fiecare individ și soarta sa sînt aidoma unei întregi orchestre, în care multe motive, contradicții, soluții și armonii răsună laolaltă, într-o puternică totalitate. El a devenit printr-asta o mină pentru psihologie, într-o măsură mai mare decît oricare alt poet. 10. Cuvîntul și noțiunea de "humor" Deosebirea dintre sentimentele individuale și totale iese la lumină într
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în sine însuși, în loviturile sorții pe care le-a îndurat, trebuie să i se fi conturat unele indicii, linii de ruptură și posibilități și, în fața lor, a trebuit să aibă loc o muncă serioasă, pentru ca să se afirme forța și armonia sufletului. Rezultatele acestei munci le-a dat formă într-o lume de personaje și destine ce stau în fața spectatorilor sau a cititorilor ca unul dintre cele mai grandioase tablouri ale vieții care au existat vreodată. Numai printr-o profundă înțelegere
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dacă o comparăm cu o stare nedureroasă, doar pentru că e limitată. Adeseori, durerea se leagă de tranziția de la o formă de viață la alta și poate fi un simptom al faptului că nu s-a ajuns încă la o deplină armonie între tendințele vieții, ori între viață și cele ce o înconjoară. Nu se poate demonstra că ar fi absolut necesar ca asemenea stări de tranziție și de criză să fie obligatoriu legate de durere. Trebuie să acceptăm acest lucru ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Ipohondria (Acedia) Orice sentiment total poate fi amenințat de descompunere, fie că elemente esențiale îi sînt omise, fie că unele trăiri noi pretind o mai mare energie sau o organizare modificată. Și marele humor trebuie să lupte deseori pentru viașă. Armonia luminoasă și energică este amenințată, de exemplu, de cețurile umede ale ipohondriei, produse de niște stări organice interne sau de trăiri esterioare care indispun. O stare sufletească de deprimare favorizează sau cheamă la ea toate reprezentările de imperfecțiune, nefericire, micime
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
conspirația acestuia, el este cutremurat, gîndindu-se pe neașteptate la discordanțele ce continuă să persiste. Nu a putut să preschimbe bestia umană în om. Și așa cum a trebui să-și alunge brusc viziunile sărbătorești, întreaga lume pe care o cunoaștem, cu armoniile și distonanțele ei, se va dizolva cîndva într-un haos: Sufletul său va fi izbăvit însă de gîndul la răutatea tenace și la perisabilitatea a tot ce-i grandios, prin generozitatea față de cei care i-au făcut rău. Notă: În
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întregii sale dispoziții sufletești. El e obligat să recunoască însă că nu e cu putință nici o organizare sau contopire, acă tragicul e de așa natură încît nu mai alsă nici o putere sau nici un loc liber înrîuririi elementelor luminoase asupra sufletului. Armonia cosmică, în care humoristul crede, în mod conștient sau inconștient, se risipește dacă există un destin absolut tragic în care suferința și pieirea sînt unul și același lucru. Numai eroul tragic și nu humoristul ca atare afirmă, într-o asemenea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
temă ce ar fi putut pricinui niște conflicte tragice. El recunoaște că această cale l-apurtat prin ținuturi blînde și că tensiunea pe care a creat-o punctul său de vedere, ca orice poziție serioasă privind viața, trebuie considerată ca o armonie în comparație cu durerea tragică. Se cuvine poate să adaug că nu ar da înapoi, în măsura în care un destin tragic ar fi inevitabil, fără să aducă o pagubă propriului suflet. Admirația sa pentru eroii tragici se bazează pe înțelegere. În parte, el poate
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
suflet. Admirația sa pentru eroii tragici se bazează pe înțelegere. În parte, el poate prea bine să se transpună în niște situații care nu depășesc, în ce-l privește, lumea posibilităților în parte, recunoaște că tragedia dezvăluie o limită față de armonia dintre valoare și realitate. Dar el nu renunță să fie un erou, pentru motivul că nu este tragic. Luptă să se afirme prin perseverența convingerii despre coerența și valoarea vieții, în pofida tuturor dizarmoniilor individuale. Această luptă îl poate împinge pînă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este de fapt. Nu este nici o contradicție în faptul că orchestra răsună din nou, după ce s-a încheiat acel solo determinat de o anumită situație. Numai că experiența ne arată că nu e totdeauna lesne de înțeles, în perioadele de armonie ale stării sufletești, ceea ce am îndeplinit involuntar într-o emoție bruscă, fiind trezite subit imboldul și putința de a o face. Momentele de acțiune reprezintă cea mai mare concentrare de care dispune viața sufletească; în ele se realizează cea mai
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că orice dezvoltare are loc sporadic. El nu se miră de aceea că sentimentele totale au un caracter diferit. Nu-i nici o mirare că nu toți oamenii sînt humoriști și, chiar de-ar fi, fiecare ar fi în felul său. Armonia și comunitatea sînt bunuri mari, dar nu se cade să fie plătite cu jertfirea caracterului originar și a autenticității indivizilor. Caracterul sporadic al dezvoltării face ca lumea spirituală să fie în acelașitimp mare și mică, tragică și comică și într-
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca un ideal, pe cînd aceeași unitate este concepută ca imposibilă în Statul. În realitate însă, sînt două idealuri opuse între ele: idealului poetic din Banchetul îi este contrapus, în Statul, idealul etic al unei personalitîți întemeiate pe autolimitare și armonie interioară, ce nu poate oferi cîtuși de puțin loc marii contradicții dintre tragic și comic. 101 Thackeray speră că, potrivit acestei definiții, ar putea fi socotit el însuși printre humoriști, cu toate că în "Times" era numit un mizantrop plicticos, care nu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de la componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care a lărgit-o, introducând recitativele instrumentale și dialo gurile dintre grupele de instrumente, adăugând diferite combinații timbrale, adâncind diferite combinații timbrale, adâncind puterea sonorității orchestrale. În general, la Beethoven, melodia, ritmul, armonia, polifonia, orchestrația, toate elementele limbajului muzical sunt puse în slujba unei cât mai convingătoare dezvăluiri a înaltului conținut de idei și sentimente. El tinde spre democratizarea limbajului. Tematica populară străbate întreaga lui creație, dar nu sub formă de citate; compozitorul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
antichității, bieți muritori!; limbajul vostru convențional, oricât de pur și armonios ar fi, nu poate să se ia la întrece re cu arta sunetelor. Sunteți niște învinși glorioși, dar totuși învinși! Voi n-ați cunoscut ceeace noi numim astăzi melodie, armonie, îmbinarea diverselor timbre, coloritul instru mental, modulațiile, savantele înfruntări între sunete vrăjmașe care se luptă între ele înainte de a se contopi, îmbrățișându-se. Voi n-ați cunoscut uimirile auzului și acele stranii accente care fac să răsune cele mai adânci
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]