12,320 matches
-
prea dormit, cred că n-am văzut În viața mea un oraș mai zgomotos, iar taxiurile au trecut toată noaptea pe sub fereastra noastră claxonînd Întruna de-ți venea să-ți iei cîmpii. CÎteva fete au crezut c-au rămas fără bagaje, căci nu ajunseseră la hotel cînd am sosit noi și era cît pe-aci să le vină rău. Au ajuns abia În ziua cînd am plecat spre Elveția, iar domnișoara Bradley a spus că grija pentru bagaje i-a stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au rămas fără bagaje, căci nu ajunseseră la hotel cînd am sosit noi și era cît pe-aci să le vină rău. Au ajuns abia În ziua cînd am plecat spre Elveția, iar domnișoara Bradley a spus că grija pentru bagaje i-a stricat toată bucuria zilelor petrecute la Paris. Domnișoara Bradley e o fată din grupul nostru. În prima zi am făcut turul orașului cu autocarul și am văzut Notre Dame, Cartierul Latin, Turnul Eiffel și Arcul de Triumf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la Viena și să ne Împărtășim impresiile. Dar, cinstit vorbind, sînt cîteva fete În grup pe care nu le-am regreta nici dacă nu le-am mai vedea niciodată. Domnișoara Powers e una dintre ele. CÎnd o căutai, Își rătăcea bagajele, uita ceva sau pierdea ceva; atîta ne-a sîcÎit cu povestea aia cu cele trei sute șaizeci și șapte de trepte din vechiul turn, susținînd că ea are dreptate și nu domnișoara Turner, că pînă la urmă domnișoara Turner a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu-i așa că vă sună cumva cunoscute aceste idei? Iată ce spune Adolf Hitler la pag. 286 al aceleiași cărți: „Intr-un stat rasist, școala va consacra infinit mai mult timp exercițiilor fizice. Mințile tinere nu trebuie supraîncărcate cu un bagaj inutil; experiența ne învață că ele nu păstrează din el decât fragmente și, în afară de aceasta, le rămâne nu esențialul, ci niște amănunte secundare și inutilizabile; un copil mic este, de fapt, incapabil să facă o triere logică a materiilor care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
do you have tickets in this compartment? Pekinezii mă fixează neimpresionați. O tânără din grup se hotărăște să mă repeadă: zi pa rumanești ci vrei! Până să mă dezmeticesc, mă trezesc trimis într-un compartiment de rasă europeană. Ne punem bagajele sub picioare și luăm loc pe un sac de cartofi plasat pe banchetă. Sabina, moldoveancă brunetă, cristalină, nu suferă caracterul meu slab: nu trebuia sî acșepți sî vinim aici. Șî di ci nu ti iei di aista cu cartofii? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cotețul celor doi porci: Safta și Fănel. Din spatele casei începea un deal abrupt, ținut în loc de pruni și zarzări. Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am avut timp să căutăm prea mult. Într-o săptămână ne-am mutat în Drumul Taberei, la o secretară de la Politehnică. Chiria era exact cât salariul meu, însă ceruse plata pe trei luni în avans. Cinci zile am tot cărat bagajele cu autobuzul, cu tramvaiul. Cărțile erau cele mai grele. Mai ales filozofia clasică germană îți rupea mâinile. Sabina a cărat gențile cuprinzând colecția „Romanul de dragoste”. În stația de autobuz, de pe grămada de nisip, bătrâna cu părul de frișcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de lux, înfruntă viața alături de mine. Schimbăm trei tramvaie cu cele șase genți în cârcă și ajungem în zona aridă de la marginea capitalei. Marius, proprietarul, sosește într-un Trabant vișiniu. Apartamentul l-a moștenit de la un unchi. Văzându-ne cu bagajele la ușă, ridică prețul cu 10 milioane. N-avem încotro - acceptăm. Apartamentul cu două camere, semidecomandat, e înțesat cu mobilă veche. Înăuntru - obiecte fabuloase de uz incert. Nici Marius nu știe câte nebunii sunt ascunse acolo. Bucătăria e teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vegetariene. N-o mai lăsam să mănânce prăjeli, iar uleiul era ferm interzis în salata de roșii. Protestele ei se auzeau până în uliță, căci viața fără Trandafiri și colesterol ce farmec mai poate să aibă? După o săptămână își făcuse bagajul - am condus-o la gară. Am făcut apel tot la căruțul de butelii ca să pot transporta cei doi saci - unul cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căreia ceakrele i se îndreptaseră ca niște radare către sursele de energie universală. L LII La ora opt eram înapoi în București, vesel să-mi umplu plămânii cu gaze de eșapament, urechile cu mii de claxoane și înjurături. Am lăsat bagajele în gară și m-am dus direct la liceu. Mai târziu am vorbit și cu Sabina - mă așteptase două ore în gară. I-am zis că, din greșeală, m-am urcat în alt tren. Am realizat fatala eroare doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înjunghiată a fisurat receptorul de sus până jos. Ca să atenuez șocul, am început să vorbesc la repezeală: uite, deși în viața mea au intervenit schimbări, eu tot pe tine te iubesc. Dacă poți trece peste lovitura asta, acum îmi fac bagajele și plec spre Botoșani. Plângând, mi-a cerut un mic răgaz, să iasă în aerul rece al nopții, să vadă ce mai simte pentru mine. Am închis telefonul și-am pregătit două genți: una mare, pentru Botoșani, alta mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe linoleumul murdar și zâmbesc În clipa În care Grințu apucă pătura de pe cel de al șaselea pat și o trage deoparte dintr-o singură mișcare. Pe pat, sub pătură, nu se află un om, ci mai multe haine și bagaje așezate În așa fel Încât să dea impresia că un trup de om se odihnește acolo. — Ahaa, strigă Grințu, prefăcându-se furios, vă țineți de bancuri, ai? Băieții râd pe Înfundate. Ia, mișcați-vă și treziți-i pe toți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deschide fereastra. Înainte de a ieși din cameră, cu mâinile În buzunare, Grințu mai Întreabă: — Și ăsta unde-i? — Care ăsta? zice Radu. — Meșteru, Popescu, spune pedagogul arătând cu o mișcare a capului spre patul pe care sunt Îngrămădite haine și bagaje. Nu știu, n-a venit! - răspunde Radu și iese și el pe culoar la Înviorare. Din acest punct Înainte, se gândește Grințu, scenariul ar trebui să se compună mai ales din planuri scurte În succesiune rapidă. Mutre somnoroase, mâini ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe care cei din jurul tău Îl așteaptă În timp ce tu doar te prefaci că-l aștepți. Îi privești cu coada ochiului și ești surprins să vezi că nu tresar deși cu toții au văzut ce-ai văzut și tu. Nu-și strâng bagajele și nu se pregătesc de plecare, privesc țintă spre norul de praf care se apropie și par curioși. Poate nu dintr-acolo trebuie să vină autobuzul, Îți spui. După nu mult timp vezi și tu că la originea colbului stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din dreapta a mașinii. Vulpe oprește mai Întâi la el casă, pe bulevardul Ana Ipătescu, Îl lasă pe Grințu adormit În mașină, urcă la el În apartament, Își sărută soția (aceasta Îi pune de mâncare), mănâncă, bea și o cafeluță, desface bagajul și-i arată soției ce cadouri i-a mai adus de la drum apoi, fumând, coboară din nou În stradă, pornește motorul mașinii, Îl trezește pe Grințu și-l Întrebă: — Unde să te duc, bătrâne? Unde dormi la noapte, ai vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de asemenea, ireproșabil, demonstrând, în termeni maiorescieni, adecvarea condițiunii materiale la cea ideală. Parafrazând, prin urmare, niște cuvinte celebre, se poate spune - pentru cei care îl contestă - că, iată, se nasc și în postmodernism Poezii! În poezia lui Daniel Corbu, bagajul important de lecturi pe care l-a adunat - în baza unor afinități, firește - acoperă un spațiu cultural amplu, în care se regăsesc atât valori consacrate pentru totdeauna, cât și altele, a căror rămânere în acest perimetru e discutabilă, dar care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
François Villon, Lev Tolstoi, M. Mitchell, Arthur Rimbaud, Homer, Le Clézio, Federico Garcia Lorca, Walt Whitman, Goethe, Serghei Esenin, Marcel Proust, Nichita Stănescu etc. Se poate vorbi, în acest sens, de o imagine alegorică a suveranității pe care o exercită bagajul cultural asupra insului care-l deține, fiindcă amprenta livrescului este omniprezentă, putând fi identificată atât în manifestările prozaice ale existenței, cât și în momentele de răscruce ale traseului ontologic al eului. Cuprinzând flash-uri din realitatea contemporană - știri care agită
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este Lumină și va fi Lumină cât va dăinui pământul. Este frumos acest sentiment de credință în înflorirea binelui și pentru țara ta și pentru cei dragi ție. Dimineața am plecat mai departe spre casă. La ora 9 seara descărcam bagajul la scara blocului în Iași. Era 29 iunie 2007. Erau exact 11 zile de când plecaserăm la drum, dar parcă trecuse o veșnicie. A doua zi dimineața plecam spre Frasin. Această misiune era încheiată. Toată vara aceea și încă mult după
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor avea nimic de suferit pe drum. Drumul Tâncăbeștilor. Drumul din urmă. Aruncaseră călăii și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era desigur vorba despre situația noastră, când am venit, de unde... Peste puțin timp se deschide ușa și primul gardian rostește: „Dorobanțu, fă-ți bagajul!”. Eram pregătiți amândoi pentru această mutare de cum ne-am întâlnit. Părintele mă binecuvântează, făcând semnul crucii deasupra frunții mele, apoi mă îmbrățișează și pleacă însoțit de gardianul care aștepta la ușă. Ne-am despărțit pentru totdeauna, aici, pe pământ, până la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Hexametrii în care ei tălmăceau bolboroselile Pythiei îl puneau pe zeul poeziei în situația penibilă de a se dovedi un poet minor, un fel de versificator de duzină, un veleitar. Apolo, ca poet, nu era bun decât să-i ducă bagajele lui Homer. În schimb, ideea preoților săi de a stabili că Pythia trebuia să fie, obligatoriu, analfabetă a fost genială. Căci ignoranța ei o apropia de rolul de interpretă a zeilor. Ulterior, în felul meu sinuos, am ajuns să mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stând întins în pat, pe întuneric, și, dacă nitroglicerina nu-și face efectul, totul s-a terminat. Ce rost ar avea să mă mint? Sunt un mecanism șubrezit, uzat. Înțelept ar fi să mă obișnuiesc cu acest gând, să am bagajele făcute și, dacă se poate, să rămân calm. Mai greu e să mă împac cu stările în care am impulsuri autodistructive. Nimic nu justifică aceste impulsuri în afară de lașitate. Pe unii boala, suferința i-au întărit. Eu de ce n-aș fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
N-am reținut nici o imagine ― strălucitoare sau nu ― până ce pe strada Italiană, o stradă liniștită, burgheză, ocolită de trafic, mașina a oprit și ne-am dat jos. În memorie mi-a rămas o baltă de întuneric, în mijlocul căreia se coborau bagajele. Să fi fost trecut de miezul nopții? Tot ce se poate. Altă explicație nu găsesc pentru acel București la fel de întunecat, noaptea, ca Lisa. Mă uitam cum căra șoferul valizele și așteptam încordat, lângă cufărul de lemn cu care tata a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
domnul Ioniță, intendentul liceului, m-a dus la internatul "Casei corpului didactic", cu care reușise să stabilească o înțelegere, ca să-i primească pe cei cinci bursieri de la "Spiru Haret". Mi-am luat cufărul care a fost, mulți ani, singurul meu bagaj, și m-am mutat în al doilea domiciliu bucureștean. 54. Domnul Iftodiu era profesor de franceză. Un bărbat înalt, uscat, adus de spate, închis în sine și suferind de o boală ascunsă. Sifilis, după câte am auzit mai târziu. Locuia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]