13,496 matches
-
de nebunie a cărui vedere, amintind mereu de escapadele tinereții sale, te ajuta să ți le explici. La urma urmelor, se poate spune că mai mult nebunia decât rațiunea i-a adus, grație împrejurărilor, reușita și forța: lumea este un ciudat teatru. Sunt clipe când cele mai proaste piese au cel mai mare succes. Dacă Ludovic Napoleon ar fi fost un om înțelept, sau un om de geniu, n-ar fi devenit niciodată președinte al republicii. Se încredea în steaua lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Cine naiba o mai fi și ăsta?" În 1999 (interviu în The Guardian) mărturisește: Am avut o familie foarte mare. Am fost copil unic, dar am avut puzderie de veri, unchi și mătuși. Eram evrei însă am avut o relație ciudată cu evreitatea mea. Mă simțeam și evreu și ne-evreu, ceea ce mi se-ntâmplă și în ziua de azi. După bar mitzvah mea, la treisprezece ani, n-am mai pus piciorul într-o sinagogă. În timpul celui de-al Doilea Război
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile sunt monotone și corecte. Cineva cu o inimă "fără iubire" se trezește și aude un cocoș în depărtare, trage perdeaua și descoperă că norii sunt prea sus, hotărăște că, în mod ciudat, nu e nicio diferență între ce e viu și ce e fără de viață. Trăim un sentiment de gol. Apoi focul se stinge, umbrele încă dogoritoare se pierd, un oaspete se îndepărtează pe o stradă în miez de noapte, uitând în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că sunt mai degrabă un dur care-și permite să scrie un pic doar un pic mai domol. Puțini critici/ recenzenți comentează "tandrețea" mea, unii nici nu pot găsi emoție în ce scriu. Aceștia consideră că scriu cu o detașare ciudată. Mă tem că așa e. Ceea ce nu e un motiv pentru ca cei din imediata mea apropiere să se lovească de distanța mea. Asta e mai greu de înțeles. Nu mă consider, nu vreau să fiu un poet liniștitor, dar ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
școlii. Franța în care începeam aventura noastră de refugiați era o altă țară. Îmi amintesc că, într-o zi, chiar la începutul instalării noastre, ascultând refrenul unei melodii de altădată, France, doux pays de mon enfance*, am încercat o senzație ciudată, în care un gust uitat a revenit pe limbă pentru a se amesteca cu gustul Franței de astăzi. Adică un fel de amestec al celor două țări: o Franță având savoarea noii noastre realități, a vieții noastre de refugiați la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
majoritatea populației habar n-avea de soarta ce-o aștepta în țara abandonată de Aliați. Ce făceam noi oare în anii aceia când Europa de Est intra în lagărul comunist? Privită de departe, perioada a fost pentru tinerii ca noi o epocă ciudată de început de viață și de sfârșit de lume. În ajunul instaurării puterii comuniste, în 1947, eu trăiam realizarea unui vis: începutul unei vieți bucureștene așa cum mi-o doream. Scăpat din război, în ciuda dezastrelor armatei române pe frontul rusesc și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în ciuda dezastrelor armatei române pe frontul rusesc și a prezenței trupelor sovietice în țară, Bucureștiul redevenise un oraș animat, cu teatre, concerte și petreceri numite „ceaiuri prelungite“. În casele unde ne adunam ca să dansăm, domnea o poftă de veselie, o ciudată atmosferă de defulare, ca în ajunul unui sfârșit; dar eu nu vedeam decât partea strălucitoare, excitantă. Frivolitatea mea era însoțită de o nouă curiozitate, trăiam în euforia descoperirilor umane și intelectuale pe care le datorez acelei epoci. Întoarsă din străinătate
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în România, la fel ca familia noastră, ca prietenii noștri, ca atâția oameni din jurul nostru. Aveam s-o luăm de la capăt; oricum, eram doar la începutul vieții. Aveam să căutăm de lucru, să ne adaptăm, să ne descurcăm. Un optimism ciudat, pe care îl atribui acum tinereții noastre, ne însuflețea. Ne gândeam că ne-am plătit datoria. Vlad își executase pedeapsa, aveam 33 să fim lăsați în pace, uitând, sau mai degrabă neștiind că, odată intrați în noua eră, marcați cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
imaginară: aveam să reușesc să găsesc o altă locuință, am să fac un „schimb“, singura formă de mutare în acele timpuri. Vreme de ani de zile, păstrând această iluzie, am căutat cu îndârjire, am vizitat camere la nesfârșit, unele mai ciudate ca altele, în poduri, subsoluri, funduri de curte, mansarde sau maghernițe, căci toți cei ce voiau să se mute, pe atunci, erau mai prost instalați decât noi. Cei care aveau camere ca lumea se agățau de ele. Povestea asta de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
închisoare. Astăzi, Memorialul ridicat la închisoarea de la Sighet este mărturia cumplitei sălbăticii cu care au fost lichidați. Habar n-aveam în acea vreme și nu ne puteam imagina detaliile ororii. Noii noștri stăpâni, ieșiți din umbră, aveau chipuri necunoscute, nume ciudate - în general nume false care ascundeau identitatea și trecutul lor. Cu ocazia manifestațiilor care intraseră în viața noastră (1 mai, 23 august, 7 noiembrie) puteau fi zăriți, înșirați în tribuna oficială îmbrăcată în roșu, sub portretele lui Marx, Engels, Lenin
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
înainte, la proiectele noastre de tineri căsătoriți, la viața pe care ne-o închipuiserăm și mai ales la ceea ce îndrăgiserăm atât de mult în țara noastră: satul. Astăzi, această ștergere a satului din orizontul nostru interior mi se pare tare ciudată și de asemenea foarte semnificativă pentru starea noastră de spirit de atunci. Dacă mă gândesc bine, îmi dau seama că trăiam anii ’50 refuzând (în mod inconștient) să ne mai gândim la viile de la Faraoane, la casa de la Pietroasa, la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ceream o reducere a pedepsei pentru deținutul V.S., rămâneau literă moartă. Nu aveam nici o siguranță că scrisoarea mea ar fi ajuns la destinație. Și nici o veste din Franța. A fost o negură totală până când, în 1961, am primit o vizită ciudată. Nu mai știu cu ce mă ocupam în ziua aceea, dar îmi amintesc de clipa în care am zărit deodată două siluete necunoscute, în fața geamului de la ușa bucătăriei. M-am dus să deschid. În fața mea, se aflau doi tineri străini
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
admit că intrasem cu adevărat în altă realitate, în închisoarea ce devenise România pentru români. Și tot într-o vară luminoasă, îmbălsămată de trandafirii bucureșteni, Securitatea dăduse buzna peste noi pentru a 99 doua oară, în august 1958. Prin ce ciudat fenomen de memorie păstrat-am oare verile și cerul albastru ca fundal al vieții noastre, de parcă iernile n-ar fi existat, în acele vremuri sinistre? Revin cu insistență la acești ani ’50, pentru că ei marchează o ruptură, o cotitură a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
timp, mă luase în primire un alt anchetator mai important, căpitanul Abramovici care, în plus față de nume, avea și față de evreu. Nu i-am aflat niciodată numele adevărat. A fost, de altfel, avansat curând la gradul de maior. Un individ ciudat. Era mult mai fin decât primitivul de la început. Era mândru că știa și câteva vorbe în franceză. Oricum, era mai bine, căci avea ceva cultură și nu era o brută. Dar continua cu amenințările, ca să spun ce făcusem, ce văzusem
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un articol semnat de Zigu Ornea în România literară, în 1997, în care Eminescu este acuzat de xenofobie: "Eminescu considera Partidul Liberal o grupare politică de venetici și fanarioți, străină de interesele țării, trădând-o din această cauză. (...) Printr-o ciudată substituire, oamenii politici munteni, cu deosebire liberali, erau considerați fanarioți, iar cei moldoveni (de obicei conservatori) de origine națională. Această receptare exclusiv xenomană a liberalilor nu s-a oprit, din păcate, aici, transformându-se, cuvântul nu trebuie să sperie, în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
teamă pentru interesele sale. În sfîrșit, recrutarea devine o apăsare intolerabilă, dezertările se înmulțesc deci, iar propagandei engleze îi dă mîna să difuzeze legenda căpcăunului devorator de carne tînără. Astfel apare o fragilitate care se ilustrează în octombrie 1812, cînd ciudatul general Malet lasă să se creadă că Împăratul murise și cînd nimeni nu se gîndește să pună în marș procesul regulamentar al succesiunii imperiale. Dar odată cu adevăratele pericole campania din Rusia, din Germania, din Franța iese la iveală fragilitatea reală
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cît se poate de salutar cultural și politic constituită, islamul se răspîndește inițial într-un mediu tribal fără coeziune, căruia religia e pusă în situația de a-i da cadru civilizațional)? să nu ignorăm calitatea contingentă a polarelor noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și până în cele mai mici articulații ale ei) opera și mai ales fundamentul ei ideologic. Bunul simț și buna cuviință, decența ne obligă să respectăm convingerile altora și chiar dacă nu subscriem la ele sau din perspectivă istorică ne apar astăzi ciudate, sau mai greu de acceptat, ele trebuie luate și judecate așa cum sunt, în litera și spiritul lor, dincolo de care ni se impune aprecierea, judecarea și, în cele din urmă, categorisirea operei, a valorii, originalității și șanselor ei de a transcende
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de interlocutori, ele permit transmiterea unor conținuturi implicite. Să ne imaginăm astfel că în locul lui " Fumatul interzis" avem o tăbliță asemănătoare pe care ar scrie "Visatul interzis" și care ar fi plasată în anticamera unui vestit guru indian. Interdicția pare ciudată; totuși cititorul nu va rămîne la diagnosticul de ciudățenie și va dezvolta un raționament de felul următor: Autorul enunțului a spus "Visatul interzis". Nu am nici un motiv să cred că el nu respectă principiul de cooperare. Conform acestui principiu, orice
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
violenței cu care a căutat să înăbușe cercetarea științifică. Setea de a ști e înnăscută în firea omenească și ea se poate întemeia pe însuși cuvântul Mântuitorului: Cercetați Scripturile! și: Caută și vei afla! Catolicismul medieval a dovedit însă o ciudată mărginire de vederi când a dogmatizat oarecum vechile și învechitele rezultate ale științei și a căutat cu orice preț să împiedice noile căutări. El a pus în acest negativism toată autoritatea Bisericii, fără să bănuie că-i pune în joc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se străduia să lămurească filosofic ce este frumosul în sine și care socotea inspirația artistică drept un fenomen sufletesc cu origini oarecum sacre. Estetica modernă a eliminat acest capitol metafizic, găsindu-l nedemn de o metodă științifică. Ea manifestă o ciudată aversiune fața de filosofia frumosului și declarând că el nu se poate defini, sau, chiar dacă s-ar putea, e o trudă inutilă, părăsește terenul metafizic și își îndreaptă cercetările numai asupra valorii imanente a artei. Procedeul acestei amputări descrie o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe pași: secvența întâi (primului pas) este reprezentată de interviul părinților în vederea obținerii de informații privind alcătuirea unui istoric social, de dezvoltare și funcțional curent. Întrebările trebuie formulate în concordanță cu dizabilitatea, dacă părinții au observat probleme de comunicare, modalitate ciudată de joacă, hipo- sau hipersensibilitate la stimuli senzoriali. Se culeg date despre istoricul medical familial sau psihopatologic. Filapek et al., 2000 afirmau că există o creștere dramatică a ratei de a avea autism la rudele de gradul unu și de
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
aur"), care constituie una dintre puținele "abateri" ale fragmentului de la tiparul eminescian și care trimite către un motiv ocult (pythagoreic, kabbalistic și masonic), de circulație universală. Potrivit lui Radu Cernătescu, "aceste numere de aur au fost învestite de tradiția Kabbalei cu ciudate și disimulate proprietăți terapeutice, dar și cu altele menite să rămână în veci ascunse pentru profanum vulgum"414. 2.1.3. Un alt textem cu implicații de profunzime care se întâlnește în primul capitol al romanului este chiar tabelul "astral
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și se desfăta la sânul lui Scaraoschi, iar codoșca de babă gemea sub talpa-iadului și numai motanul ei cel din ceea lume îi plângea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine." (Idem, p. 169); Pe dinaintea lui treceau ființe ciudate pe care nu le văzuse niciodată. "Ah! gândi el - în curând voi muri, aste's deja umbre de pe ceea lume." Numai umbra lui proprie stătea dreaptă în părete, parcă surâdea și - ciudat! - avea ochi albaștri. "Dracul să te ia, gândi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
serata literară din Cluj a scriitorilor din Sopron. Helikon, în schimb, care își parcurgea drumul pe aceeași traiectorie, ținea la calitate cu mult mai mare consecvență, și și-a putut menține locul central în viața spirituală din Transilvania. În mod ciudat, revista abia publica autori din Ungaria, sau, dacă o făcea, îi publica pe cei care aveau rădăcini transilvane (Cs. Szabó László, Jékely Zoltán, Kolzsvári Grandpierre Emil). Comuniunea cu spiritualitatea transilvană răsună și din declarația scriitorilor de la revista Helikon, din 1942
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]