14,288 matches
-
stăpânirea tătarilor. Florin Constantiniu și H. H. Stahl s-au întrebat dacă a existat o fărâmițare prefeudală, prin formarea cnezatelor și voievodatelor românești în secolele IX-XIII. S-ar putea vorbi de o fărâmițare în măsura în care formațiunile politice românești s-ar fi desprins dintr-un stat mai mare. Așa ceva nu a existat, „statul hoardă”, cum a fost denumită formațiunea politică turco-mongolă, nu exercita o autoritate permanentă, bazată pe instituții de tip feudal (prefeudal) asupra teritoriului locuit de români. Profitând de slăbiciunea stăpânirii exercitate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
divinitate este contagioasă și pune în pericol rodul întregului univers ordonat. Totodată, doar fiul împăratului poate înfrânge fiara haosului, e nevoie de o descendență superioară, motiv pentru care G. Călinescu apreciază că „în fond adevăratul Făt-Frumos este feciorul de împărat, desprins de orice gânduri materiale, posedat numai de instinctul de a-și găsi o mireasă și gata să facă mari fapte dezinteresate și umanitare”. Eroul are aură regală, dacă nu o primește prin naștere, o va dobândi ulterior prin puterea minții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
luptă unită, fără rezerve și fără culoare politică partizană se impunea, dar foarte mulți doreau să fie generali și nimeni ostaș care să se angajeze în luptă cu haina soldatului necunoscut. În acest tablou trist al exilului românesc s-au desprins, totuși, și oameni aflați la antipodul celor de mai sus. Ei duceau o activitate pentru salvarea țării și pentru sensibilizarea occidentului față de problemele legate de realitățile crude din România și din provinciile românești cotropite. Unii din ei erau capabili de
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Pagini importante sunt dedicate concentrării și conflictului balcanic din Bulgaria din 1913 la care autorul a luat parte. El surprinde bine realitățile: "armata noastră nu avea măcar o pastilă, nu avea nimic contra boalei celei groaznice" (104). Foarte vie, parcă desprinsă din suflul literaturii ruse, pare scena morții soldatului Gheorghe Coțac, la Turschi Izvor, în 1913. Participant la războiul de întregire, Gheorghe Rădășanu își notează episoade din război deși ca rezervist a stat mai mult în spatele frontului, pe linia Bacău-Roman-Pașcani. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îi recunoaște drepturile fundamentale, într-un sistem care îngrădește aceste libertăți omul se simte ca într-o cușca, devine inutil pentru progresul societății, a omenirii. România, deși până în 1989 a cunoscut tarele totalitarismului, totuși în tendința sa de a se desprinde de totalitarismul sovietic (mai ales după 1958), a slăbit presiunea asupra sectorului științific și cultural, ceea ce a permis ca mulți absolvenți ai liceelor bolgrădene, stabiliți în România, să se afirme ca personalități nu numai pe plan național, dar și internațional
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
documentele de arhivă privind conținutul Tezaurului evacuat la Moscova și depus spre „păstrare“ la Kremlin, precum și documentele ce se referă la tentativele necontenite făcute de România, în deceniile al III-lea și al IV-lea, pentru recuperarea averilor sale, se desprind o serie întreagă de întrebări cărora, în stadiul actual al documentării noaste, nu le putem da răspuns. Iată câteva dintre ele: a) Tezaurul Băncii Naționale a României, în valoare de 314.580.456 lei aur nu s-a întors în țară, cel puțin
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
-o "pitorescul satului natal", zona de miasme, pe care trebuia s-o străbatem În Duminicele frumoase, spre locurile de distracție, grădinile ferite de ochii lumii. Partea satului care urcă pe laturile pârâului poartă denumirea de Suseni, iar ulițele care se desprind din șoseaua națională și se orientează spre apus, constituie zona Joseni. În Suseni se află cele două biserici românești, ortodoxă și unită (greco-catolică) și funcționau În copilărie cele două școli românești, ortodoxă și unită. În prima era și locuința directorului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
condiții mai proaste! Deși mi s-au făcut propuneri să părăsesc Învățământul și chiar Capitala, deși mi-am depus de două ori dosarul de transfer la Institutul de cercetări chimico farmaceutice și la Institutul de Geriatrie, nu m-am putut desprinde de disciplina de care eram legat prin mii de fire. Și totuși În primele luni ale anului 1964 mi s-a făcut de către Direcția Învățământului Superior din Ministerul Învățământului o propunere tentantă. La Institutul Agronomic din Iași rămăsese vacant postul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Coman de-astă dată Nu m-a “para” influențat. Valentin Popovici (Institutul Pasteur) către Plen: Doamne, Doamne câte sfaturi Le-am dat astăzi la colegi. Oare câți ajung acasă Rămânând la cap, Întregi? Sabin Ghergariu către Plen: Eu m-am desprins de multă vreme Și astăzi sfaturi nu mai dau Acelora ce “a priori”, Prea bine știu, că: nu au cap. Dr. Stan - LCSV -București, unui coleg ce recomandă: Din munca noastră Încordată avem doar două rezultate: Recomandări planificate Și-ncurcături
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
din partea celor care prin scrisul meu i-am apărat. Și atunci, dragă Adrian, te întreb: oare să-ți sacrifici talentul pe altarul unui lucru iluzoriu cum sunt cauzele nobile și moralitatea? La Iași, imediat după revoluție, a circulat o listă desprinsă din marea listă a arhivelor securității pe care se regăseau numele a destui scriitori care au semnat "pactul cu diavolul" și care îi turnaseră pe colegii lor... Cu ce sentiment ai putut să-i mai privești în ochi după aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
femeie căreia i-am dedicat un poem de mari întinderi, la o vârstă când nu știam de la ce capăt se aprinde țigara. S-au îndepărtat și ele de dragostea mea, retrăgându-mă spre Botoșani, loc din care nu m-am desprins. O realitate în care, în mintea mea, nu încape ficțiunea, însă ea m-a clădit atât de evident în mintea celor din jur, încât cu greu îmi refac chipul și viața reală. Nu într-atât încât să le uit. Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ni s-a îngăduit. Cei ce vin au însă un altfel de furie care vine din ignoranța sau condescendența, mai degrabă, asumată față de cei de dinaintea lor, scriind, în cele mai multe cazuri, în replică, dar și calchiindu-se reciproc. Cei ce se desprind recurg la formulele consacrate, pe care le șlefuiesc în altfel de ateliere, cu alte cârpe mult mai aspre care lasă asperități/ aspirități pe fața cuvintelor. Sunt uneori mai fruști, mai direcți, însă nu întotdeauna mai aproape de poezie. Unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literară? Câtă dramă și câtă comedie găsim în societatea românească? Cațavencii s-a scris cu trecerea anilor și a cuprins în paginile ei drama și comedia societății românești, atât cât s-a putut, prin tipologia unor personaje de cele mai multe ori desprinse din viața trăită de zi cu zi. Așa cum ți-am mai spus, scriu teatru de când am început să scriu și poezie. O piesă de teatru, Shakespeare, adio, terminată prin anii '70, stă și acum în dactilogramă. Pe atunci eram impresionat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei. Unii, într-un ton ironic, și-au dat chiar demisia din rândul ei, continuând, desigur, să facă parte, să-și scrie cărțile. Optzeciștii au fost nevoiți, pentru că așa era rețeta atunci, să iasă în grup, ca apoi să se desprindă și să devină individualități puternice în arealul literaturii române. Eu nu i-aș putea scrie nici un necrolog, vesel sau trist, pentru că ar fi imposibil, nu-i așa, să-mi scriu propriul necrolog. Ea nu constituie un curent literar, să dispară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să "ființeze" într-un singur om! Și să se fi bătut cap în cap, o viață întreagă, lovind deopotrivă pe prietenii și neprietenii care voiau să treacă printre cele două stânci emblematice spre sufletul poetului...! Dar poezia, zice-se, se desprinde la un moment dat de poet, ca fluturele de crisalidă și ia lumea la îmblânzit pe cont propriu. Poezia lui Cezar Ivănescu nu face excepție. Dimpotrivă. Am să reiau un fragment din ceea ce am scris, în anul 1996, despre poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orașului Cluj... Am scris două poeme dedicate Clujului. Într-unul era vorba despre tata (Dumnezeu să-l odihnească!) care intră noaptea, pe întuneric, cu un car cu otavă tras de bivoli și îl lasă în fața calului statuii lui Matei Corvin, desprinde bivolii de la jug și se întoarce acasă. Altul, publicat pe vremuri în "Tribuna", începe cam așa: "Ca o mare corabie cu pânzele întinse urcând pe Someș în sus/ Astfel intră în oraș iubirea mea pentru Cluj". Cât datorezi limbii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la fel decomunizarea se face și cu comuniști. Noi suntem datori să luăm atitudine, să scriem și iar să scriem, să nu renunțăm la publicistica prin care să spunem adevărul cititorului. La Iași, imediat după revoluție, a circulat o listă desprinsă din marea listă a arhivelor securității pe care se regăseau numele a destui scriitori care au semnat "pactul cu diavolul" și care îi turnaseră pe colegii lor... Cu ce sentiment ai putut să-i mai privești în ochi după aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vom observa că avem mai mulți amici dincolo, atunci va fi momentul să nu ne mai fie frică de moarte. În fond de asta ni se duc prietenii dincolo, ca și părinții, ca să ne ajute prin exemplul lor să ne desprindem de lumea asta. Mai vine vorba pe-acolo, în poezia ta din "Frig", despre "un înger beat criță", apoi despre "un sfânt întors prea târziu de la birt"...! De unde deducem că poezia e dincolo de intersecția dintre Cădere și Înalt, exhibarea unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să ne punem centurile de siguranță. Călătoria cu avionul Când urcasem În avion erau pornite motoarele, se auzea puțin zgomot și o mică trepidație de la motoare. Aveam mari emoții și așteptam decolarea. Dar În zadar o așteptam, că s-a desprins așa de ușor de pe pământ, că nici nu s-a simțit. Asta pentru că, tot așteptând eu, privesc fără să vreau În sus, În avion, și văd un televizor care arăta la ce Înălțime se află și se indica 180 m
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
arăta trăirea. Ea se simte, se trăiește. Ce trăiești nu poți uita, e țesut În suflet. Iar ce vorbești sau auzi se mai uită. Mergeți să vedeți că nu mint. Deși foarte greu am plecat din fața icoanei (nu mă puteam desprinde și-mi părea rău că plec din acel loc), când m-am ridicat de la rugăciune parcă eram un fluture ușor și descătușat de toate cele pământești. Parcă mă Întâlnisem personal cu Mama Cerească și-mi luase tot greul. Ce bucurie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
permanent În viața noastră că bine ne va fi. Ea se roagă permanent la Fiul ei pentru noi toți. Am intrat În Sfântul Mormânt, m-am rugat și cu sufletul și inima lam Îmbrățișat, apoi cu mare durere m-am desprins de el și mam dus la Icoana Făcătoare de Minuni care este În spatele Sfântului Mormânt. Aici, cu multă durere și respect, cu smerenie am privit-o pentru ultima dată și-am plecat. Apoi am fost un tur prin Grădina Ghetsimani
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
românească. Ascensiunea la putere a comuniștilor și schimbarea regimului constituțional stimulează - într-un final - muncitorii ceferiști să se integreze printre primii noului curs al lucrurilor. Urmărind perseverența cu care, imediat după război, Partidul își recruta adepții, determinarea noilor cadre, se desprinde o concluzie cel puțin tristă. Comunizarea României reflectată în dinamica societății apare ca o chestiune de timp. Cu toate că nu dispunea de un număr mare de susținători, comunismul ca ideologie a beneficiat din plin de convingerea cu care au acționat noile
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Vaslui, sunt organizați din punct de vedere religios în cadrul Episcopiei Iași, în mai multe parohii: -Parohia Huși-Corni, grupată în jurul bisericii dedicate Nașterii Sfintei Fecioare Maria, unde, în 1998, trăiau 1145 familii cu 3273 enoriași; -Parohia Huși, din jurul bisericii Sfântul Anton, desprinsă în 1986 de vechea colectivitate, era formată în 1979 din 410 familii (1054 credincioși), iar în 1998, sub administrația parohului Cristinel Fodor, cuprindea 998 familii (3034 de persoane). Conform recensământului din anul 1998, pe teritoriul actualului județ Vaslui, format din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
primite de la "El Barbudo" pe cele de la "El Presidente" le-am împărțit "colectivului ambasadei" și, la ocazii speciale, împreună cu "mi com-pañera" savurăm un "trago", din romul vechi, de culoarea chihlimbarului, închinând "Viva Fidel"! Și, ca prin minune, din pahar se desprind cântecele triste ale sclavilor negri de pe plantațiile de trestie de zahăr, zăngănitul săbiilor și tunetele archebuzelor piraților, razele calde ale soarelui din Caraibe, parfumul florilor de portocal, mișcările un-duitoare ale frumoaselor mulatre de la Tropicana, valurile verzi sărutându-se cu digurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
i-am răspuns. Criza de locuințe Începea să se facă simțită. Plăteam cinșpe dolari pe săptămînă pentru un apartament jegos care dădea Într-o gheretă de vapor cu o scară și În care nu ajungea niciodată lumina soarelui. Tapetul se desprindea din cauza caloriferului din care ieșeau aburi - atunci cînd avea ce să iasă. Îmi izolasem fereastra cu umplutură de ziare, ca să mă apăr de frig. Era plin de gîndaci și din cînd În cînd omoram cîte-o ploșniță. Stăteam lîngă calorifer, puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]