12,352 matches
-
manifestă și este prezentă în procesul inițiatic. Într-o colindă tip Leagăn de mătase IV, 80D, metafora negată aduce sugestia pluvială și anticipează prin simbolizarea leagănului natura dezlănțuită în diluviul deja cunoscut: „Colea-n sus, pă lângă cer,/ Cetenule, cetinoară, dragule!/ E un negru dă norel;/ Nu e negru dă norel,/ Și-i mândru legănel” (BoteniArgeș). Fata de măritat se află în planul înalt, încărcat de sacralitate și, dând senzația că stă pe un nor de furtună, devine ea însăși o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primordiale: „Când ieșea ea la plimbare,/ era lucru de mirare:/ nici vântul nu adiia,/ nici soare nu dogorea,/ părul să nu-i descrețească,/ fața să nu i-o pârlească;/ păsări nu mai ciripeau,/ ape-n cale se opreau/ și cu drag la ea priveau/ stând pe loc/ ca turta-n foc!”. Aceasta este însă faza preliminară a inițierii, ulterior, suferința rituală a Naramzei va face întregul univers să-i jelească alături, de trei ori pe parcursul basmului: „Fiarele/ se văietau,/ lemnele se-nconvăiau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el, cerută de închiderea faliei lingvistice spre sacru. Repudierea inițiatică survine alteori dintr-o concepție la fel de fabuloasă, fiind imaculată: doar privind un flăcău în timp ce era izolată, fecioara dă naștere lui Busuioc și Musuioc , alteori feciorul de împărat o privește cu drag , rămâne grea după ce e atinsă de finul lui Dumnezeu cu o așchie sau miroase o floare minunată. Fecundarea magică a fetei care absoarbe în timpul recluziunii toată puterea de rod a lumii are agenți divini, fie că aceștia au o formă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și materialele din "Vestitorii Satelor" a îndreptat către țărani sfaturi și îndemnuri, atacând lipsa unei educații minime din lumea satului românesc și propunând îndreptări. Despre un astfel de model de dascăl scria Simion Mehedinți pomenindu-l: "mi-aduc aminte cu drag de învățătorii îmbrăcați ca sătenii lor, de Rădășanul de lângă Baia, încălțat cu opinci (...) și de mulți alții, care vin și la Universitate cu sumanele făcute de mâna mamei lor"91. Despre învățătorul Gheorghe Rădășanu cităm din raportul de inspecție al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui popa Costachi Șarpe și deci era soră cu tatu tatei Grigore a lui Popa Costachi Șarpe. Si am întrebat pe mama mea: "Mamă, Ancuța mai vine înapoi de la biserică?" Și mama mi-a spus: "Dragă Ghiorghiță și puiu mămucăi drag, să știi că din mormânt și de la biserică nu mai vine nimeni niciodată". Mi-a spus mama plângând și am plâns și eu cu ea, cum plâng și acum când scriu. Și tata lui Grigore Chetreanu și a lui Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-i țineam înșirați pe o sfoară în cui. După ce m-am mărit, umblam cu flăcăii și eu uram tot satu. Și dimineața cădeam mort de obosală. Si când era joc în sat, jucam și eu, că mi-a fost tare drag să joc, mai ales cu fete frumoase, cum a fost Saveta lui dascălu Costachi Teodorescu. Aceia a fost foarte frumoasă și chiar mi-a fost și foarte dragă. Și Grigore Chetreanu și Gheorghe Chetreanu erau oameni foarte cinstiți. N-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să mă ardă!" Cântau niște valsuri pline de farmec, să tot dansezi la nesfârșit, nu niște fâțâituri ca acum. Iar Anghel Balica [12] cânta din gură și din neîntrecuta lui figură, de te fermeca. Eu ascultam și priveam cu mare drag la tinerii care dansau cu prea mare drag. Și ținea petrecerea, din noaptea dinainte de Sfântul Gheorghe și până a doua zi. Numai dansuri și voie bună. Pe lângă valsuri fermecătoare, se jucau și polcuțe scuturate și mazurci furtunoase și prea frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
farmec, să tot dansezi la nesfârșit, nu niște fâțâituri ca acum. Iar Anghel Balica [12] cânta din gură și din neîntrecuta lui figură, de te fermeca. Eu ascultam și priveam cu mare drag la tinerii care dansau cu prea mare drag. Și ținea petrecerea, din noaptea dinainte de Sfântul Gheorghe și până a doua zi. Numai dansuri și voie bună. Pe lângă valsuri fermecătoare, se jucau și polcuțe scuturate și mazurci furtunoase și prea frumoase. Nici nu știai când trecea o zi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că îl văd chiar acum, cum cânta. La toate petrecerile mari era chemat Anghel Balica, cu taraful lui de cântăreți era cel mai vestit din Fălticeni. Am dansat și eu în tinereța mea foarte mult, că mi-a fost foarte drag să dansez valsuri, mai ales în tovărășia unei domnișoare și doamne foarte frumoase și bune dansatoare, parca nici nu mai eram pe pământ! Și la gazda mea stătea și Costachi Mărzun, care era fratele gazdei și era meșter rotar. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu la început, era foarte supărată și ca vai de ea ! Mi-a spus să mă duc pe la ea când voi pleca la școală, la Iași. Și m-am dus, m-a sărutat, m-a desmerdat și mi-a spus: "Dragul bunicăi Ghiorghiță, când îi veni acasă de Paști, tu n-ai să mai găsești în viață pe bunica ta scumpă și dragă care te-a iubit ca ochii din cap. Și iar m-a sărutat, plâng cu hohot și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pentru oamenii cei mai în vârstă și jumătate era pentru tineret. Rachiu, vin, șampanie, parcă au curs pe părău. Și s-au îmbătat rău de tot băeții tineri, de nu se puteau ține în picioare. Eu am dansat cu tot dragul, polcuță scuturată, și vals ca furtuna, de rară frumuseță, cântat de Anghel Balica mare chitarist și cu taraful lui compus din 8 muzicanți. Mort să fi fost și tot te sculai să joci. Și Grigore Lateș socrul cel mare n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spitalul Sf. Spiridon din Iași, unde în vremea aceea i-a tăiat un picior. Ea s-a remăritat cu învățătorul Ion Cosma, coleg cu mine. Și în 1966 după 60 de ani de la absolvirea Școlii Normale, ne-a primit cu drag în casa ei și ne-a omenit cu toată inima, iar la 19 Oct.1968 a închis și ea ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie ! A fost munteancă din Ploiești ! Și în vara anului 1910 cam prin luna august
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
belșug și cinstit și la plecare acum era sară și lămpile aprinse. Și nașa tati și a mamei, nu se mai sătura de sărutat pe tata, nu l-ar fi sărutat parcă l-ar fi mâncat așa îi era de drag tata. Tata a fost bărbat și frumos și f. voinic, și aiștea barbați le plac la femei. Nu-i vorbă că și ea era o femee f. voinică și f. frumoasă și drăgălașă. Eu am văzut tot că eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spus că-i fericit că s-a întâlnit cu mine, că umblu în portul național bătrânesc, ca din vechime și încălțat cu opinci. Și că azi am bucuria cea mare că m-am întâlnit cu dta. Și-mi mai ești drag că pe lângă portul național cel frumos vorbești și curat moldovenește și nu întrebuințezi nici o vorbă străină, ci numai cuvinte bătrânești, moldovenești și românești. Și iată ce mi-a spus Simion Mehedinți despre N. Iorga: Într-un an eu și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
copiii mei și cu noi. Când a fost Eugenia, soția, bolnavă a stat o lună la ei, măcar că ea avea frate colonel pe Vasilică, dar de foarte mare sgârcenie. Și când te duceai la ei te primeau cu foarte mare drag și nu erau oameni bogați. Dumnezeu să-i ierte păcatele și a Anicăi și a lui Nae Jindiceanu, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Cum am fost să mă prăbușesc eu în 1930 cu familie cu tot În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care mi-i așa dragă și pe dv. Și în hohote de plâns și eu și el ne-am despărțit. Și a plecat acasă băiatul cel frumos și cuminte ca un înger și bun plecat a fost că în pământ dragul meu a intrat. Și cum plâng acum când scriu aceste rânduri jalnice, așa am plâns și atunci când m-am despărțit de el pentru totdeauna. I.Mitru nu era așa de rău, dar omul la mânie cade în nebunie ! Așa că directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ca peste tot, obișnuita fântână. Cât de bună este apa! Simbol al vieții. Fără ea murim. în mijlocul satului este biserica, veche din secolul al XIV- lea, iar în camerele de lângă ea parohia a organizat un albergue unde suntem primiți cu drag. Atât cina cât și micul dejun ne sunt oferite gratis. Găsesc un loc pe o saltea, pe jos, - într-o sacristie nefolosită, lângă un altar. Mă gândesc că și tânărul din Biblie Samuel, dormea tot lângă altarul Domnului. Mă simt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
abordeze vreun diplomat, l-am îndemnat să mergem să discutăm cu unul dintre șefii de misiune ai țărilor socialiste, crezând că poate aceștia îi sunt mai apropiați. Haideți, tovarășul ambasador, să discutați cu cehul sau bulgarul, eventual, cu polonezul. Nu, dragă, nu mă simt prea bine. Du-te dumneata, pe mine mă găsești aici. Dar nu pot să vă las singur, nu e politicos din partea mea. Mergi, nu-ți face griji, nu este nici o problemă, mă descurc eu. Am plecat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
urmează, așa cum nu o dată mi-a recitit-o la întâlnirile colegiale și prietenești. D E S P Ă R Ț I R E Adio, câmpuri înverzite Sculptate în sufletu-mi pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă vor cărările prin câmpiile mânoase În diminețile
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
În București, m-am decis să merg să-mi văd Părinții. Primirea lor a fost ca de obicei: bucurie mare. Stând de vorbă cu Mama, am constatat că Încă tot nu era lămurită despre ce făceam eu În București. Bine, dragul Mumii, spune-mi și mie, ce fel de doctor te-ai făcut tu. După două minute de gândire, i-am răspuns: Doctor de vite reci (deci moarte). Vai, dragul Mumii, dar de asta ne-am cheltuit noi banii?! Am liniștit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
tot nu era lămurită despre ce făceam eu În București. Bine, dragul Mumii, spune-mi și mie, ce fel de doctor te-ai făcut tu. După două minute de gândire, i-am răspuns: Doctor de vite reci (deci moarte). Vai, dragul Mumii, dar de asta ne-am cheltuit noi banii?! Am liniștit-o, explicându-i pe Îndelete, ce este anatomia patologică și care este importanța ei În medicina veterinară. Bine, dragă! Dacă așa zici tu; mi-a răspuns, parcă tot nemulțumită
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
i-am răspuns: Doctor de vite reci (deci moarte). Vai, dragul Mumii, dar de asta ne-am cheltuit noi banii?! Am liniștit-o, explicându-i pe Îndelete, ce este anatomia patologică și care este importanța ei În medicina veterinară. Bine, dragă! Dacă așa zici tu; mi-a răspuns, parcă tot nemulțumită de explicațiile mele. “Dar dacă acum ai salar, ar trebui să te așezi și tu, să-ți găsești o fată cuminte și cu frica lui Dumnezeu. Uite, ce-ai zice
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
eu cum arată ploșnițele. Nu eram obișnuit cu asemenea metafore. Ploșnița e o virgulă pusă de Dumnezeu între el și om... Dar e o virgulă al naibii de sâcâitoare. Ce șanse mai acorzi cititorului de poezie? Cititorului?... Are din ce în ce mai mici șanse pentru că, dragul de el, autorul de poezie, este din ce în ce mai predispus la mistificări de toate felurile, de întins capcane. Așa că cititorul mai are o singură șansă: de a mai citi o dată. Și tot așa. Nu crezi că ar trebui să înființăm o Asociație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să mă gândesc, că ele ar putea să dispară, deși știu că ar putea, sunt semne că ar putea. Iar literatura română, în întregul ei, nu pe părți și nu neapărat pe partea zilelor noastre, este o literatură de tot dragul, pe bune, o literatură din păcate puțin și deformat cunoscută de "europeni", lucru pentru care îi compătimesc sincer. "Ce-ar zice Europa" e o replică de personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sute de ori, fără să mă întrebe nimeni. Acum mă uit în ele ca într-o fântână cu șerpi de casă. În loc să bea apa, o mușcă. Nu doare deloc. Eu sunt apa mușcată și depun mărturie. Picuri de mărturie. Cu drag, Muri Premiul Nobel ? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i plictisim și ni-l vor da Eu sunt o rudă îndepărtată a mea Câtă viață, câtă literatură e în existența unui om de pe stradă? L-ai urmărit? Sper că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]