12,743 matches
-
ca unitate și tensiune a acestor două componente: personal (individual) și social. Eul total este un concept care desemnează unitatea tensionată a eu lui social și eu-lui personal. Întrucât această unitate este produsă și se actualizează În situații interacționale diferite, eul complet apare În experiență Într-o pluralitate de ipostaze, uneori contradictorii. 2. Accentuarea dezvoltării proceselor psihice individuale ale elevilor și studenților În perioada școlarizării; 3. Folosirea adecvată a particularităților individual-psihologice ale subiecților. Disocierea Între faptul social și faptul individual apar
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
creativității reprezintă nu doar un imperativ utilitarist (economic) În cadrul societăților industriale aflate În expansiune, unde invenția și inovația sunt cheia succesului pentru Întreprinderi, grupuri și indivizi, ci totodată un adevărat exercițiu spiritual (invitând la conduită etică), exercițiu care promovează sinele (eul ca vocație), capabil să se repună mereu În discuție, punându-se sub semnul Întrebării, autocenzurându-se și autoprimenindu-se ideatic 63. 62 Gorodja Rita, Formarea la liceeni a capacităților creative În procesul instruirii problematizate (teză de doctorat), Institutul de Științe ale Educației
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
creativității reprezintă nu doar un imperativ utilitarist (economic) În cadrul societăților industriale aflate În expansiune, unde invenția și inovația sunt cheia succesului pentru Întreprinderi, grupuri și indivizi, ci totodată un adevărat exercițiu spiritual (invitând la conduită etică), exercițiu care promovează sinele (eul ca vocație), capabil să se repună mereu În discuție, punându-se sub semnul Întrebării, autocenzurându-se și autoprimenindu-se ideatic 63. 62 Gorodja Rita, Formarea la liceeni a capacităților creative În procesul instruirii problematizate (teză de doctorat), Institutul de Științe ale Educației
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
dintre toate vor fi acelea care sunt date, ”dăruite” pe larg și la distanță. h. Legea supunerii (credinței, loialității). Distincția caracteristică a rețelelor este că ele nu au nici un centru clar și nici o graniță (limită) clară obiectivă. Distincția vitală Între eu (noi) și altul (ei) - În trecut explicată prin supunerea omului din organizația erei industriale - devine mai puțin semnificativă În noua economie. Singurul ”interior”, singurul reper, acum, este dacă noi ne aflăm Într-o rețea ori În afara ei. Loialitatea individuală se
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
dintre toate vor fi acelea care sunt date, ”dăruite” pe larg și la distanță. h. Legea supunerii (credinței, loialității). Distincția caracteristică a rețelelor este că ele nu au nici un centru clar și nici o graniță (limită) clară obiectivă. Distincția vitală Între eu (noi) și altul (ei) - În trecut explicată prin supunerea omului din organizația erei industriale - devine mai puțin semnificativă În noua economie. Singurul ”interior”, singurul reper, acum, este dacă noi ne aflăm Într-o rețea ori În afara ei. Loialitatea individuală se
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
frig! Hai, Gavrile, la pământ, Și ascultă-mă ce-ți cânt! Când erai mai mititel Tare erai frumușel, Dar de când ai crescut mare, Mă dai jos de pe piciaore! Te-ai făcut așa de rău, Că nu ma ce-ți face eu; Da' eu tot nu m-oi lăsa, Cu bâta te-oi mângâia! Joacă, joacă, măi Gavrile, Că-ți dau pâine și măsline; Joacă, joacă, tropotit, Ca Frăsina la prășit! Astă noapte n-am dormit, Toată casa am lipit; Nici la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
înțelegem pe alții și, alternativ, ne străduim să fim înțeleși de ei; c) interacțiune (chiar și la nivel biologic); d) proces care ia naștere din nevoia de a reduce incertitudinea, de a acționa efectiv și de a apăra sau întări eul; e) proces de transmitere a informațiilor, ideilor, emoțiilor sau priceperilor, prin folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri, diagrame); f) transfer, schimb, transmitere sau împărtășire; g) proces care unește părțile discontinue ale lumii vii; h) proces care face comun mai multora ceea ce
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
vorbit cîteva minute, pot stabili între ei noi relații (unul din cei doi poate adopta statutul de doctor, celălalt de pacient etc.). Discursul este asumat de un subiect Discursul nu este discurs decît dacă este raportat la un subiect, un EU care se erijează în sursă de reperaje personale, temporale și spațiale (vezi cap. 9) și indică ce atitudine adoptă față de ceea ce spune și față de co-enunțiator (fenomenul de "modalizare"). El indică în special cine este responsabil de ceea ce se spune: un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nu poate fi interpretată corect decît dacă îi cunoaștem intonația. Enunțul 2, în schimb, pare să-și ignore coenunțiatorul, de fapt cititorul său, care nu se găsește în același mediu fizic ca și jurnalistul. Aici nu există schimb între un "eu" și un "tu", nici formule fatice sau elipse etc. Referința textului este structurată doar de nume proprii și de reluări cu ajutorul pronumelor ("el", "care", "al cărui"), elemente care nu depind de situația de enunțare. Cu siguranță, un asemenea tip de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
echilibrate, toate acestea contează în programul unei gurmande. Textul de mai sus este destinat lecturii; el prezintă totuși anumite trăsături caracteristice unui enunț dependent de mediul său: determinantul demonstrativ "aceste" face referință la niște obiecte care nu sînt accesibile cititorului, "eu" desemnează un enunțiator neidentificat. Putem găsi, de asemenea, construcții dislocate spre stînga ("aceste mic-dejunuri... atît de tentante", "pauzele de slăbit... o gurmandă"). Al doilea caz, cel al "stilului scris", ar putea fi ilustrat, de exemplu, de către o comunicare în cadrul unui
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care este reperat elementul tu, constituit ca atare de către enunțiator. Dacă acest enunțiator, suport al actului enunțării, coincide cu subiectul frazei, el se reprezintă sub forma lui "eu"; dacă el coincide cu obiectul direct, ia forma "pe mine" etc. Respectivul "eu" nu este deci enunțiatorul, este numai o urmă a sa. La fel, "tu" nu este co-enunțiatorul, ci urma sa atunci cînd coincide cu subiectul frazei. Cît despre elementele numite "persoana a treia", ele desemnează orice referent (o ființă, un lucru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
judecată de valoare asupra ei: "din fericire" constituie o modalitate numită apreciativă. Astfel, fie că este vorba de persoană, timp sau modalitate, activitatea enunțiativă este esențialmente reflexivă: ea vorbește despre lume arătînd cu degetul propria activitate de vorbire. A spune "eu" înseamnă a desemna pe cineva și, în același timp, a arăta că acel cineva este responsabil de enunțul în care figurează acest "eu". La fel, un verb utilizat la prezent se referă la momentul în care este produs enunțul care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Și apoi, veți vedea, va cîștiga unul din cele două slalomuri de la Cupa mondială. L'Équipe, 17 ianuarie 1997 Acest text, în care am scris cu italice elementele care au o marcă deictică, se organizează în jurul situației de enunțare: un "eu" implicit se adresează unui "voi" care este luat drept martor ("veți vedea") mobilizînd diverse deictice temporale (mărcile de timp ale verbelor, "anul trecut", "astăzi"). Enunțurile "ambreiate" constituie imensa majoritate a enunțurilor produse. Ne imaginăm cu dificultate o conversație în care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
perfectul simplu: evenimentele la perfectul simplu formează un șir de verbe prin care textul avansează către sfîrșitul său, ștergînd orice legătură cu situația de enunțare. Perfectul simplu nu poate fi utilizat pentru interacțiuni orale, unde există un schimb între un "eu" și un "tu" care își identifică enunțurile în raport cu situația de enunțare. Literatura narativă clasică privilegiază utilizarea perfectului simplu pentru că ea construiește ficțiuni autonome, separate de universul în care se mișcă cititorul. În textele de comunicare, utilizarea lor este foarte variabilă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
enunțiativ în care se dezvoltă și nu prezența unui element particular. Nimic nu ne împiedică să găsim un eu + verb la perfect simplu, dar în acest caz eu nu funcționează ca un ambreior care se opune unui tu: există un eu pentru că se presupune că personajul povestirii coincide cu enunțiatorul-narator, iar acest "eu" poate fi ușor înlocuit printr-o non-persoană. La fel, se întîmplă des ca un enunț non-ambreiat să fie construit cu ajutorul verbelor la prezent, ca în următoarele prezentări de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nu ne împiedică să găsim un eu + verb la perfect simplu, dar în acest caz eu nu funcționează ca un ambreior care se opune unui tu: există un eu pentru că se presupune că personajul povestirii coincide cu enunțiatorul-narator, iar acest "eu" poate fi ușor înlocuit printr-o non-persoană. La fel, se întîmplă des ca un enunț non-ambreiat să fie construit cu ajutorul verbelor la prezent, ca în următoarele prezentări de film: BABE (1995). Într-o fermă în care animalele vorbesc între ele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
desemna nu o sumă de indivizi, ci un subiect colectiv nu are nimic extraordinar; așa cum explică Emile Benveniste, "într-un mod general, persoana verbală la plural exprimă o persoană amplificată și difuză"27. Acest noi nu este o colecție de eu, "este un eu dilatat dincolo de persoana strictă, mărit și în același timp cu contururi vagi". În "noi", predominanța lui "eu" este foarte puternică, astfel încît, în anumite condiții, acest plural poate ține loc de singular (cf. "noi" de majestate sau
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sumă de indivizi, ci un subiect colectiv nu are nimic extraordinar; așa cum explică Emile Benveniste, "într-un mod general, persoana verbală la plural exprimă o persoană amplificată și difuză"27. Acest noi nu este o colecție de eu, "este un eu dilatat dincolo de persoana strictă, mărit și în același timp cu contururi vagi". În "noi", predominanța lui "eu" este foarte puternică, astfel încît, în anumite condiții, acest plural poate ține loc de singular (cf. "noi" de majestate sau "noi" prin care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mod general, persoana verbală la plural exprimă o persoană amplificată și difuză"27. Acest noi nu este o colecție de eu, "este un eu dilatat dincolo de persoana strictă, mărit și în același timp cu contururi vagi". În "noi", predominanța lui "eu" este foarte puternică, astfel încît, în anumite condiții, acest plural poate ține loc de singular (cf. "noi" de majestate sau "noi" prin care este desemnat autorul unei cărți). Aceleași observații pot fi făcute în legătură cu voi, care poate desemna atît o
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
element exterior unui "noi" al întreprinderii. În același mod, opoziția între prezentul deictic al lumii reale din (2) și prezentul non-deictic al ficțiunii din (4) este rezolvat prin recurgerea la imperativ ("SĂ CONCEPEM"), care anunță un program de realizat. Un "eu" de identificare Acum să reluăm publicitatea noastră pentru produsele de slăbit Week-End: Pentru că fiecare femeie este diferită, WEEK-END a creat o cură de slăbire pe măsură de 1, 3 sau 5 zile. Ce ședință! Toate aceste mic-dejunuri de afaceri, toate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
face ca acest text să fie asumat de un "eu": el poate trimite în același timp la un individ și la totalitatea femeilor care lucrează într-un birou, cu condiția să admitem că femeia care vorbește la telefon și spune "eu" este reprezentativă pentru această totalitate. "Eu"-ul la singular este destinat să servească drept loc de înscriere pentru orice cititoare, invitată astfel să-și asume enunțul. Găsim aici un proces asemănător cu cel al grupurilor nominale determinate de deicticul "acesta
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
consultați..."), constatăm absența oricărei urme de coenunțiatori. Non-ambreierea este în strînsă legătură cu o parazitare a caracteristicilor discursului științific. Acest tip de discurs este asociat de obicei cu dispariția coenunțiatorilor, dat fiind că adevărurile științifice nu sînt legate de un "eu" sau "tu" particular, ci sînt adevărate în orice circumstanțe. O asemenea scenografie științifică corespunde și numelui mărcii, "Clinique", care conotează seriozitatea cunoștințelor medicale. Numele este înscris în text ca o non-persoană de către enunțiatorul anonim și invizibil care, în primele două
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
să arate că nu are nevoie de oameni: Totul trece. Singură Arta robustă Aparține eternității; Bustul Supraviețuiește cetății. [...] Théophile Gautier, "L'Art", apărută în L'Artiste, 1857 În această strofă, enunțarea pare să renunțe la procesul de comunicare între un "eu" și un "tu" prezenți în situația de enunțare. La fel se întîmplă în publicitatea pentru whisky Jack Daniel's (vezi cap. 2): acel "noi" al enunțiatorului care pare să ignore co-enunțiatorul corespunde punerii în scenă a fabricării artizanale în care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Moulinex, dar nu ține cont de asta atunci cînd spune "ei": el prezintă decizia întreprinderii ca emanînd de la o putere anonimă și străină lumii sale. 12 POLIFONIE, DISCURS DIRECT 1. Polifonia În general, individul care vorbește și se manifestă ca "eu" în enunț este și cel care își asumă enunțul. Acestei noțiuni de "asumare" i se asociază două tipuri de operații: - faptul de a fi la originea reperajelor enunțiative, ancorarea enunțului în situația de enunțare; - faptul de a se prezenta ca
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
întrebare etc.). Enunțarea unei afirmații, în special, înseamnă statuarea unui enunț ca fiind adevărat și garantarea acestui adevăr. Astfel, în enunțul "V-am văzut ieri cu Președintele", enunțiatorul este cel față de care se definesc parametrii situației de enunțare: prezența unui "eu" indică faptul că subiectul frazei coincide cu enunțiatorul, "vă" se referă la co-enunțiator și "Președintele" se referă la cineva exclus din cuplul coenunțiatorilor; cît despre timpul trecut al verbelor, el indică că faptul că afirmația se referă la un moment
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]