12,434 matches
-
noiembrie 1983, agentul berlinez. Apelul era motivat, formal, printr-o analiză a volumului Octombrie, ora opt, cu focalizare pe câteva povestiri emblematice. „Stânga și dreapta, umăr la umăr, ar plesni de dispreț față de marele personaj al Marei!”, scria referentul despre fetița creștină care moare În lagărul de exterminare a evreilor descris În povestirea Puloverul. Mesajul adăuga: „Eu o iubesc pe Mara- și din această cauză Îl iubesc pe Manea”. Încă mai intens părea atașamentul său literar, și nu numai literar, față de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
studenților de la Bard acum vreo cinci ani. Kaddish pentru un copil nenăscut este un roman mult mai scurt, 90 de pagini, un eseu de fapt, caustic exercițiu analitic și moral asupra Întrebărilor, eșecurilor și opțiunilor supraviețuitorului. „Ai fi fost o fetiță cu ochii negri? Sau un băiețel Încăpățânat, cu ochii adânci și veseli, ca niște pietricele albastre-cenușii?”, Își Întreabă, ca un refren, naratorul, copilul nenăscut. Noaptea când debutează acuta introși retrospecție este bezna acelui răspicat „Nu!” adresat semenilor avizi de acomodări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rinocerului, imobilul 274, aflat În careul format de străzile Anton Pann-Labirint-Matei Basarab, strada Gentilă. Vocea sa căpăta inflexiuni muzicale declamând, din nou și din nou, numele Gentilă, Gentilă, strada aproape de Hala Traian, de care amândoi ne aminteam cu claritate. Apoi Fetițelor, Gândului, Grațioasa, Zefirului, Vișinelor, Parfumului, Trifoiului. Repetase de câteva ori Grațioasa, Grațioasa și continuase cu Dimineții, Stupinei, Turturelelor, Epurilor, Străbuna, Bucium, Olari, Dorul lui Solon, Speranței, Sălciilor, Negustori. Încântarea era la ambele capete ale cablului care ne unea. Revenea, Însă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
venit din nou maiorul de jandarmi. între timp copilul nu mai avea răbdare. Un jandarm l-a luat de mână și l-a adus în cameră. Se deschide ușa și văd în fața mea un copil frumos și delicat ca o fetiță. Era îmbrăcat cu pantaloni scurți de catifea neagră, cu ciorapi albi de bumbac, iar pe corp avea o flanelă verde deschis peste care era trecută o cingătoare cu ciucuri albi. Intră atent, uitându-se în toate părțile și spune cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să miște din temelii istoria românească, să se pună de-a curmezișul destrămării țării sale și să-și poarte viața pe drumul celor mai mari desăvârșiri și al celor mai grele sacrificii. Prima care a rupt acest tablou a fost fetița Cătălina. Smulgându-se din mâinile D-nei Codreanu, s-a repezit printre soldați la Căpitan, strigând: „Cănel, Cănel!”. Căpitanul s-a oprit și cu un genunchi în pământ a așteptat o cu brațele deschise ridicându-se cu ea în brațe, a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
D-nei Codreanu, s-a repezit printre soldați la Căpitan, strigând: „Cănel, Cănel!”. Căpitanul s-a oprit și cu un genunchi în pământ a așteptat o cu brațele deschise ridicându-se cu ea în brațe, a acoperit-o cu sărutări, în timp ce fetița țipa bucuroasă: „Cănel. Cănelul nostru!”. M-au podidit de-a binelea lacrimile, căci bănuiam furtuna de sentimente ce bătea în acel moment în sufletul Căpitanului, la vederea familiei sale. Numaidecât au fost invitați de un ofițer să intre în Corpul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pasul, să asist la întâlnirea emoționantă cu familia sa... Sfertul de oră, cât a durat vizita reglementară a trecut ca un fulger. Din nou apare Căpitanul cu familia sa. Se desparte îmbrățișând cele două doamne și sărutând cu sete pe fetița Cătălina. încadrat de aceeași soldați se îndreaptă Căpitanul spre poarta fortului Jilava. De două trei ori s-a oprit, s-a întors și a privit grupul femeilor ce-l urmăreau cu priviri plângânde. A schițat o mică fluturare de mână
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ori s-a oprit, s-a întors și a privit grupul femeilor ce-l urmăreau cu priviri plângânde. A schițat o mică fluturare de mână Cătălinei, care continua să strige: „Cănel...Cănel, vino!” Cu fiecare pas, cu fiecare strigăt al fetiței, parcă umerii Căpitanului se încovoiau mai mult, sub povara unor dureroase presimțiri..... îl priveam înmărmurită cum se depărta încet, încet până când gura fortului l-a înghițit. .......................... Într-un târziu am plecat tristă spre casă. Eram ruptă și zgâriată întrun mod
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe-ndelete. Mâine după-amiază nu mai sunt. Nu-ți pot explica la telefon, dar plec departe. — Pleci departe? Da, cam departe. — Așteaptă puțin, zise ea. Am auzit-o dând niște informații. Simțeam atmosfera de bibliotecă dintr-o zi de duminică. O fetiță țipa, iar tatăl ei încerca s-o potolească. Unii veneau să împrumute cărți, alții le returnau. Am auzit și tastatura calculatorului. — Materiale pentru construirea de case la țară, zise cineva. — Raftul F-5. Aveți trei cărți acolo. N-am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am citit ziarul de dimineață. Un șofer de taxi a avut un atac de cord în timp ce conducea, s-a ciocnit de un parapet și a murit. Cele două pasagere, o femeie de treizeci și doi de ani și o fetiță de patru au fost grav rănite. Nu știu la care întrunire comunală s-au servit la masa de prânz sandvișuri cu stridii expirate. Au murit două persoane. Ministrul de Externe își exprima nemulțumirea față de rata ridicată a dobânzilor practicate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
M-am uitat după ea până a ieșit din parc. Parcă eram cu Joseph Cotten în Al treilea om. După ce nu i s-a mai văzut silueta din pricina copacilor, mi-am întors privirea spre o femeie elegantă care împrăștia, împreună cu fetița ei, floricele de porumb prin iarbă. Porumbeii veneau și le ciuguleau. Fetița, în vârstă de trei sau patru ani, ridica de fiecare dată mâinile și fugea după ei ca să-i prindă. Bineînțeles că n-a prins nici unul. Porumbeii supraviețuiesc prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu Joseph Cotten în Al treilea om. După ce nu i s-a mai văzut silueta din pricina copacilor, mi-am întors privirea spre o femeie elegantă care împrăștia, împreună cu fetița ei, floricele de porumb prin iarbă. Porumbeii veneau și le ciuguleau. Fetița, în vârstă de trei sau patru ani, ridica de fiecare dată mâinile și fugea după ei ca să-i prindă. Bineînțeles că n-a prins nici unul. Porumbeii supraviețuiesc prin însăși calitatea lor de a fi porumbei. Tânăra mamă și-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așezat pe o bancă și-am mâncat conținutul ultimei. Mai văzusem atâția porumbei la un loc doar în filmul cu Revoluția din Octombrie. Am mâncat floricele de porumb împreună cu zburătoarele. Nu mai pusesem de mult gura pe așa ceva. Mama și fetița priveau fântâna arteziană. Nu știu de ce, dar mi-au amintit de fosta mea colegă de liceu... cea care se măritase cu revoluționarul și care dispăruse după ce a născut doi copii. Ea n-avea cum să-și mai ducă copiii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-o pubelă de groaza de a nu lăsa urmași, Renée Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care, se pare, umbla după banii ei. Asemeni Lydiei Salvayre din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
victima trăiește, totuși) - și contrasemnat de cititor. Pentru că Anne este o simplă prezență nominală, urma absenței menită să desemneze, În desenul din covor, locul cititorului. Noi sîntem cei care avem așadar a judeca o femeie, tînără Încă, mamă a unei fetițe, amanta mai multor bărbați, a unei femei, propriul ei Înger și demon, oglinda proteică a trupului ei - a umerilor albi, a sînilor de fată tînără, a părului ei roșu și lung - martora curajului ei de a juca jocurile periculoase ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
beton și gheață, iarna. Beijingul anului 1972 este pentru diplomații străini trimiși aici un no man’s land, pentru că orice contact Între ghettoul lor și orașul propriu-zis este cu desăvârșire interis. Claustrați Între capetele Bulevardului Urâțeniei Locuibile (denumirea Îi aparține fetiței), copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Dar toate romanele ei cioplesc alter-ego-uri din același trunchi: fetița inteligentă și diformă, mereu străină și ciudată tocmai datorită supradotării intelectuale, Înzestrată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu desăvârșire interis. Claustrați Între capetele Bulevardului Urâțeniei Locuibile (denumirea Îi aparține fetiței), copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Dar toate romanele ei cioplesc alter-ego-uri din același trunchi: fetița inteligentă și diformă, mereu străină și ciudată tocmai datorită supradotării intelectuale, Înzestrată cu o monstruoasă voință de viață. Romanciera debutează la Începutul anilor 1990. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
beton și gheață, iarna. Beijingul anului 1972 este pentru diplomații străini trimiși aici un no man’s land, pentru că orice contact Între ghettoul lor și orașul propriu-zis este cu desăvârșire interis. Claustrați Între capetele Bulevardului Urâțeniei Locuibile (denumirea Îi aparține fetiței), copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Naratoarea Își amintește anatole-francian de quand j’avais sept ans și de vitalitatea de care dădea dovadă copil fiind, luptând, torturând și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
celorlalte țări estice, cu statut diferit: era vorba despre românii antisovietici, post-șaizecișioptiști). La un moment dat, exact atunci când citiorul simțea nevoia de ceva nou, intervine calul troian, lovitura de teatru, revelația: sosește În ghettou o famile de italieni Împreună cu o fetiță Elena, mai mică cu un an decât protagonista, de o frumusețe inumană, de care aceasta din urmă se Îndrăgostește iremediabil: și iată la découverte du soi ca posesor de eu și În consecință de orgoliu, descoperire-lecție de viață: căzută În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din „responsabilitățile” sociale. O încercare singulară într-o producție narativă în care pot fi întâlnite mai toate poncifele proletcultului o constituie romanul La Crimeea, peste mare (2002). Un lirism cald învăluie povestea țiganului Parnică, nevoit să înfrunte grozăviile războiului alături de fetița lui de șase ani. Sunt de reținut scene de un realism crud, cinematografic: țărani care mănâncă pământ și sug tulpini de trestie pe timpul foametei, imaginea de coșmar a aruncării în aer a unui tren care transporta cai. Piesa de teatru
IGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
care bate/ Cuie într-o pisicuță adormită - cine poate/Neagra ta tristețe-a trage-n al său pept și a sta viu?/ Când pornii poema asta cât eram de cilibiu!” Aparent antinomice, energia plăsmuitoare de viziuni de coșmar feeric (coborârea fetițelor din REM, goana fabuloasă printre exemplarele de la Muzeul Antipa, din Gemenii, un fel de Dionis eminescian îmbibat cu Stephen King pe muzică de Alan Parker) și energia verbalizantă din Levantul reprezintă „fața și reversul”, gemelaritatea unei ființe eminamente poetice, absorbită
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
să-i apară din 1967. La punctul de interferență dintre basm, povestire de aventuri, narațiune cu animale, roman alegoric și parodie a tuturor stilurilor narative consacrate, Închide ochii și vei vedea Orașul (1970) transpune în imaginar căutarea micuței Elli, frumoasa fetiță răpită de căpcăunul Gagafu, cu ajutorul motanului Sultan. Alice în țara minunilor, Pinocchio, basmul românesc, Dumbrava minunată sunt apropieri ce apar în memoria cititorului cultivat. Scrierea pune și într-un fel parodic, ce va fi la modă aproape patruzeci de ani
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
1966). Filmul va rămâne o constantă a preocupărilor sale: ca autor de scenarii cinematografice-Baladă în piatră (1966), Baladă pentru vechiul drum (1968), consacrat mănăstirii Curtea de Argeș și difuzat în ajunul ocupării Cehoslovaciei, la care se adaugă scenariul pentru filmul de animație Fetița cu chibrituri, după Andersen, premiat la festivalurile de la Teheran, Barcelona, Veneția, scenariul de avangardă Carnavalul (1972), realizat împreună cu cineastul Ion Truică, prin care deschide o cale nouă genului - și, mai ales, în calitate de comentator de film - cărțile Comedia burlescă (1967), Eroi
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Aceeași tehnică a corespondentelor este folosită și în poeziile pentru copii. Dintre numeroasele studii publicate în țară, este de reținut Viziunea Mandalei în poezia lui Eminescu („Studii de literatură universală”, 1980). SCRIERI: Circuitul viselor în natură, București, 1979; Albinita sau fetiță care zbura deasupra orașului, București, 1983; Magazinul fermecat, București, 1988: Le Défi magique (în colaborare), Lyon, 1994; Graal et modernité (în colaborare), Paris, 1996; Alexandre le Grand dans leș littératures occidentales et proche-orientales (în colaborare), Paris, 1996. Repere bibliografice: Piru
CHIŢIMIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286216_a_287545]
-
tată, condamnată de mamă), scriind lozinci pe ziduri. În 1943, se căsătorește cu Jean Colin, devenit mai târziu scriitorul Vladimir Colin. De pe la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, se produsese „schimbarea la față”, o alungire a oaselor feței, care va transforma o fetiță drăguță într-o adolescentă, apoi într-o femeie matură foarte vulnerabilă, ce își va metamorfoza continuu complexele în orgolii. Pentru început, devine o „revoluționară în viață”, făcând politică comunistă, și în artă, cultivând o poezie avangardistă. În 1944, debutează în
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]