11,638 matches
-
Pierre este cel care s-a înșelat și Jean este cel care suferă; falsul sistem al legislatorului devine în mod obligatoriu regula de acțiune pentru populații întregi. Și uitați-vă care este diferența. Când aveți bani și vă este tare foame, oricare ar fi teoria dumneavoastră asupra numerarului, ce faceți? Intru la un brutar și cumpăr pâine. Nu ezitați să vă despărțiți de banii dumneavoastră. Nu îi posed decât pentru a mă despărți de ei. Și dacă, la rândul său, acestui
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este teamă că se va ruina? Adevărata ruină ar fi nici să nu mănânce, nici să nu bea. Și toți oamenii care sunt pe pământ acționează, dacă sunt liberi, în același fel? Fără îndoială, doar nu vreți să moară de foame pentru a acumula parale? Departe de mine acest lucru, găsesc că acționează înțelept, și aș dori ca teoria să nu fie altceva decât imaginea fidelă a acestei practici universale. Dar să presupunem acum că dumneavoastră sunteți legislatorul, regele absolut al
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dumneavoastră. Cum veți face? Ce veți ordona? Nu voi ordona nimic; voi apăra. Voi apăra țara, sub amenințarea pedepsei cu moartea, împotriva ieșirii fie și a unei singure monezi. Și dacă poporului dumneavoastră, deși are bani, tot îi este de foame? Nu contează. În sistemul în care raționăm, a-i permite să exporte bani înseamnă a-i permite să sărăcească. Astfel încât, conform mărturisirii dumneavoastră, l-ați forța să se conducă după un principiu opus celui care vă ghidează pe dumneavoastră în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
-i permite să exporte bani înseamnă a-i permite să sărăcească. Astfel încât, conform mărturisirii dumneavoastră, l-ați forța să se conducă după un principiu opus celui care vă ghidează pe dumneavoastră în circumstanțe similare. De ce acest lucru? Fără îndoială pentru că foamea mea mă pișcă, în timp ce foamea popoarelor nu îi pișcă decât pe legislatori. Ei, bine! Aș putea să vă spun că planul dumneavoastră va eșua și că nu există supraveghere destul de vigilentă pentru a împiedica banii să iasă, când poporului îi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
înseamnă a-i permite să sărăcească. Astfel încât, conform mărturisirii dumneavoastră, l-ați forța să se conducă după un principiu opus celui care vă ghidează pe dumneavoastră în circumstanțe similare. De ce acest lucru? Fără îndoială pentru că foamea mea mă pișcă, în timp ce foamea popoarelor nu îi pișcă decât pe legislatori. Ei, bine! Aș putea să vă spun că planul dumneavoastră va eșua și că nu există supraveghere destul de vigilentă pentru a împiedica banii să iasă, când poporului îi este foame, dacă grâul are
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mă pișcă, în timp ce foamea popoarelor nu îi pișcă decât pe legislatori. Ei, bine! Aș putea să vă spun că planul dumneavoastră va eșua și că nu există supraveghere destul de vigilentă pentru a împiedica banii să iasă, când poporului îi este foame, dacă grâul are libertatea să intre. În acest caz, acest plan, eronat sau nu, este ineficace și la bine și la rău și nu trebuie să ne mai preocupăm de el. Uitați că sunteți legislator. Oare un legislator se descurajează
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să tratați chestiunea pe fond. Sunt foarte surprins să aflu, pentru prima dată, dacă banii (sau semnul lor) înseamnă bogăție. Sunteți de acord cu mine că oamenii nu își satisfac imediat niciuna dintre trebuințele lor cu monezi. Dacă le este foame, le trebuie pâine; dacă sunt goi, le trebuie veșminte; dacă sunt bolnavi, doctorii; dacă le este frig, un adăpost și combustibil; dacă aspiră să învețe, cărți; dacă doresc să se deplaseze, vehicule, și așa mai departe. Bogăția unei țări se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
s-ar deprecia și ar ajunge ceva mai rău decât ceea ce vedeți în California, căci acolo cel puțin metalele prețioase sunt folosite pentru a cumpăra lucruri utile făcute în altă parte. În ciuda acestui fapt, există riscul să se moară de foame pe grămezi de aur. Ce ar fi dacă legea ar interzice exportul? Cât despre cea de-a doua ipoteză, cea a aurului care ne ajunge prin comerț, este un avantaj sau un incovenient, în funcție de cât de mult sau de puțin
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Cenușăreasa” și toți sunt foarte entuziasmați. Numai că, de bucurie, au cam uitat de buna purtare și s-au îmbulzit la intrarea în sală. Dar de ce nu mai începe odată? Mia se cam plictisește și deja i s-a făcut foame. A scos punga cu biscuiți și a început să ronțăie. Amabilă, a împărțit și celorlalți colegi, să nu spună cineva că nu știe să se comporte. Deodată, s-a auzit sunetul unui gong, care anunța începerea spectacolului. Între timp, și-
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
lor. Procură-ți din timp bilete și fii atent să le ai la îndemână când va trebui să le dai la control. Bagajele trebuie să le așezi în locul special destinat acestora și nu printre picioarele celorlalți călători. Dacă îți este foame, ronțăie ceva care nu emană un miros prea puternic, pentru a nu-i deranja pe ceilalți călători. Atenție! Atunci când ești în mijloacele de transport în comun nu trebuie să-i deranjezi ceilalți călători cu atitudinea ta: Nu te plimba de
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
frunză; și atâta prav au fost, cât se stringea troiene la garduri, când bătea vînt: ca de omăt erau troiene de pulbere. Iară despre toamnă, s-au pornit ploi, și au crescut mohor, și dintr-acele și-au fost prinzând foamea sărăcimea" (anomalii climatice). Războiul lui Ioan Armeanul: "nu era o călcare pe pământ, că și mînile le obosise, și armele îi scăpase. Ca acela prah se făcuse, cât nu se cunoșteau cine de a cui este; nice de sineți se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi avut de ce se prinde". Ochiul scriitorului mărește și diformează în sensul enormului și sălbatecului, fiind producător de fantasmagorii. Toate simțurile dealtfel sunt iritate. Pantagruelismul lui Hogaș e înrudit cu flămînzeala lui Creangă și cu gastronomia primitivă a lui Sadoveanu. Foamea e sălbatecă, cinele sunt uriașe. Scrobul e făcut dintr-un număr infinit de ouă, borșul e un ocean, mămăliga apare ca mâncarea sacră, care neînghițită la vreme pricinuiește căderea individului în lumea umbrelor. D. D. PĂTRĂȘCANU Comicul lui D. D.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al creației: „Sisif pe muntele negru/ Neagră e stânca pe care o poartă / Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
negru/ Neagră e stânca pe care o poartă / Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în comentarea poeziei, în calitatea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
din sfintele colocvii; își înalță vocea puternică precum o trompetă, eliberând națiunile și dojenind popoarele (Is 58,1); și nu-și retrag săbiile de la vărsare de sânge (Ps 149,7), ucigând și devorând; bântuie prin oraș (Ier 48,10), îndurând foamea precum câinii (cf. Ps 58,15). Aceștia sunt adevărata sare a pământului (Mt 5,13), cei care dau mâncării gustul plăcut al mântuirii; ei conservă alimentele ferindu-le de mirosul neplăcut al viermilor și de duhoarea viciilor. Ei sunt ca
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au continuat călătoria, cu speranța că spre seară vor ajunge într-un loc unde puteau fi reîntremați de bunătatea locuitorilor, și astfel au ajuns la Mittenwald. Însă, în această localitate, neprimind mai nimic de mâncare, au încercat să-și amăgească foamea cu două bucăți de pâine și șapte napi, iar setea cu bucuria inimii, dar au sfârșit prin a le provoca și mai mult. Sfătuindu-se între ei asupra modului în care ar fi putut să-și umple stomacul, pentru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
reluat călătoria începută. După ce au parcurs cale de jumătate de milă, vederea a început să li se încețoșeze, picioarele să li se moleșească, genunchii să se îndoaie din cauza postului, și tot trupul slăbea. De aceea, pentru a-și potoli crampele foamei, culegeau fructe din tufișuri și din diferite specii de copaci și arbuști ce se găseau de-a lungul drumului. Dar, fiindcă era vineri, se temeau să nu încalce postul. Cu toate acestea, simplul fapt că aveau cu ei fructe culese
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în o sută de părți, acea imagine rămânea intactă în toate cele o sută de părți (p. 297). Ne-a povestit că ajunsese la cel mai mare han al tătarilor după truda unei călătorii interminabile, printre nenumărate pericole, suferind de foame, frig și căldură; că tătarii se numeau într-adevăr tătari, mâncau carne de cal și beau lapte de iapă; că a văzut acolo, la ei, oameni din toate națiile, cu excepția a două doar, și că nu a putut să se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
arătat (cf. Gen 22,2), adică pe sublimitatea credinței, a oferit ca jertfă Domnului trupul său, ce odinioară îl înșelase, ca o fiică unică, asemenea lui Iefta (cf. Jud 11,1), punându-se sub focul carității, mortificându-și trupul prin foame, sete, frig, goliciune, multe privegheri și posturi. Și crucificând-o astfel împreună cu viciile și poftele (cf. 2Cor 11,27), putea să spună împreună cu Apostolul: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine (Gal 5,24; Gal 2,20). Și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
muncească pe mâncare. Îi spuneți că, dacă vă face curat În garaj, Îi cumpărați un Big Mac. Aici tendința este de a crede că persoana e motivată să muncească Întrucât i s-a oferit mâncare În schimb. În realitate, dacă foamea, impulsul său lăuntric, nu era prezentă, ea nu ar fi muncit. Foamea, nu hamburgerul a reprezentat factorul motivant al deciziei sale de a munci. Mitul nr. 2: În cazul unora, pur și simplu nu există nimic care să-i motiveze
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Îi cumpărați un Big Mac. Aici tendința este de a crede că persoana e motivată să muncească Întrucât i s-a oferit mâncare În schimb. În realitate, dacă foamea, impulsul său lăuntric, nu era prezentă, ea nu ar fi muncit. Foamea, nu hamburgerul a reprezentat factorul motivant al deciziei sale de a munci. Mitul nr. 2: În cazul unora, pur și simplu nu există nimic care să-i motiveze. De fapt, oricine poate fi motivat, Însă factorii de motivare diferă. Secretul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
interesantă. Întrebat de un reporter cum s-au schimbat lucrurile În China de-a lungul timpului, el a răspuns că, În anii ’50, părinții le spuneau copiilor: „Ia și mănâncă tot din farfurie, pentru că, uite, În China copiii mor de foame”. În prezent, afirmă el, părinții ar trebui să le spună copiilor: „Treci și fă-ți temele, pentru că slujba ta este deja vânată de copiii din China”. O veche nouă realitate Natura afacerilor se schimbă, iar impactul schimbărilor respective este resimțit
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
se trezește gazela. Ea știe că trebuie să alerge mai repede decât leul, altfel va fi ucisă. Tot atunci, se trezește și leul. El știe că trebuie să fie mai rapid decât cea mai Înceată gazelă, altfel va muri de foame. Orice ai fi, leu sau gazelă, de cum răsare soarele, ia-ți picioarele la spinare.” Proverb african Expresia „a da din coate”1 poate fi interpretată În mai multe feluri. Pe latura pozitivă, ea Înseamnă să muncești din greu pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
clișeelor literare. Chiar tradiționalul ohtat, bunul familiei, devine la Iancu Văcărescu „un grămădit ohtat” (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna În valuri (Nemulțumire cu nădejdea): „Înfocate scoț suspinuri Tot În valuri, tot În chinuri, Ce fac, mă primejduiesc.” Există o anumită foame de noțiuni și dorință de expansiune În lirica lui Iancu Văcărescu și asta se vede mai bine În baladele lui, dintre care una Peaza rea, arată o mișcare extraordinară a fanteziei. Formula poetică permite trecerea rapidă de la un cîmp de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În el, după imaginea lăsată de Eminescu, două spirite. Unul (Heliade), aberant, strică ceea ce a făcut În tinerețe Eliade, autorul Sburătorului. Acest dualism este, În esență, fals. Heliade din epoca rătăcirilor filologice nu este cu totul deosebit de cel dinainte. Aceeași foame de spațiu cultural, aceeași dorință de a cuprinde, de a spune totul, repede și definitiv. Este, desigur, o necesitate a epocii, este Însă și disponibilitatea spirituală a omului care se simte de foarte tînăr Părintele culturii și al nației romîne
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]