12,849 matches
-
ia forma unei fiare candide urmă¬rite de feciorul în ipostaza de vânător arhetipal. Atributele solare se păstrează și acum: „Vețuia o Ciută/ Cu blana bătută/ Tot cu pietre rare/ Și mărgăritare./ Și în frunte-avea/ Răsărit-o stea,/ Stea ce lumina/ Noaptea ca ziua”. Funcția declanșatoare a inițierii, clasificată de etnologul rus V. I. Propp la numărul IX, este trimiterea eroului pentru a restabili ordinea distrusă de un agresor ce întrupează haosul. Pomul cosmic devastat de Dulful mării în colinda tip
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conține aici atribute solare prin ochi - simbol al forței spirituale - și tocmai pe aceia îi va fura Dălea-Dămean: „El tot da și-o omora,/ Ochii negri îi scotea,/ La șeaua sa îi punea,/ Chiar și noapte strălucea,/ Parcă stele-ar lumina” (Coștei - Banatul Sârbesc). Raptul ochilor care împrăștie lumină pare a face parte din seria gesturilor reparatorii ale armoniei lumii reprezentate în basme prin recuperarea soarelui și a lunii de la zmei. Aducerea în plan mundan a nucleului de forță malefică și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
balada Șarpele I(7), gestul recuperatoriu este sugerat de fiara învinsă însăși, sacrificiul ei fiind secondat de jertfa animalului donator: „Pân’ la cap că mi-l tăia/ Nouă grămezi că făcea,/ Sparge-m’ țasta capului/ Să iai piatră nestemată/ Dă luminează lumea toată”. Piatra din capul șarpelui indică faptul că reptila era exemplarul suveran al speciei sale, procesul de formare a nestematei implicând, după cum știm din povești, efortul concertat al mai multor șerpi, dintre care doar cel mai puternic o va
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mult decât atât, pronumele miimplică lumea profană în totalitatea ei, la nivel afectiv, fiindcă procesul inițiatic are tocmai menirea de a regenera sursa vitală a universului. Basmele fantastice revelă „tatuaje” magice pe pielea protagoniștilor. Ca și flăcăul eroizat, fata nubilă luminează ca „sfântu’ soare” fiindcă are „luna-n piept,/ Soarele în spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei,/ Spicul grâului -/ În vârfu capului” (Voia - Dâmbovița). Pereche mitică a celui ce restabilește ordinea universului prin vitejie, fata însemnată la nivel epidermic are puteri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
legende, spre exemplu cea tipologizată de Tony Brill la numărul 10077A, Soarele și Luna erau frați, din care aflăm: „Înainte de a fi oameni pe pământ, Luna era o fecioară foarte frumoasă”. Poveștile antropomorfizează și ele aștrii vieții: „cică soarele nu lumina lumea ca acum, ci era un împărat puternic, om și el ca toți oamenii la trup, iar capul îi era din aur. Unde se ducea, toate strălucea împrejuru-i cu o lumină orbitoare”. Sora lui, numită în text Ileana Cosinzeana, „era
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
furtul astrelor, asociat în mod automat cu eroii de tip Greuceanu, apare și într-o colindă din Agighiol, Tulcea: „Dar ce pradă mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu”. Dezechilibrul cosmic creat de intruziunea haosului este marcat de o inversare a principiilor, căci lumina ajunge
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face invizibil, zânele și copilul său îl recunosc imediat, căci sunt ființe inițiate, prin simpla lor apartenență la tărâmul celălalt. Cuplul reîntregit revine în profan, unde împăratul păsărilor le dăruiește „un căluț de argint”, mijloc de transport solar „de-mi lumina lumea toată”. Eroizarea lui Pătru este completă și primește în final împărăția păsărilor ca răsplată. Rege peste sufletele călătoare și căsătorit cu o zână, Pătru și-a încheiat inițierea. Alte probe ce pun la încercare calitățile eroilor le verifică limitele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
umiditatea întunecată a diluviului și apariția cosmocratoare a soarelui incandes¬cent, al cărui răsărit constituie și debutul procesului inițiatic. Nu orice aversă a umplut luncile de apele germinative și nu doar un răsărit din seria mișcării de rotație a pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea adjectivelor are ca emițător instanța cunoscătoare a evenimentelor sacre, care își realizează menirea de a transmite informația sacră prin semnale lingvistice. Mutarea accentului frazei pe gradul de tensiune descriptivă este un indicator pentru însemnătatea mesajului poetic. Adjectivele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
avea o tindă, care n-avea pod. Cum intrai în casă în stânga era un cuptor mare să doarmă 10 oameni pe el. Cu un horn tot mare și cu 4 chiminețe unde punea opaițu cu său și cu feștilă ca să lumineze noaptea în casă. Spre miază noapte era iar un pat foarte mare unde puteau dormi mai mulți oameni. Spre răsărit era o laiță foarte îngustă. Deasupra ei erau așezate icoanele, dar spunea moșu Vasile Sofroni Iftimie că le-au mâncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dau cei 30 000 lei ce mi-a dat județu să repar școala, să dau să dea lui Ghiță Popa, și cum trece inspecția mi-i dă înapoi. Eu am fost om moale și prost, dar Bunul Dumnezeu mi-a luminat mintea și i-am spus: "Măi Vasile, cum am luat banii de la Prefectură i-am și depus la Administrația Financiară, așa că n-am de unde îi da". Ghiță Popa, potlogarul și măgarul, s-a dus la Nică Dediu crâșmar dar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ce ne înscriem pentru un timp la școala lui? Cred că este un timp privilegiat ce sintetizează sensul existenței noastre în această lume ca pelerini. La capăt, la altarul nunții, la cel al nunții cerești, ne așteaptă o stea ce luminează chipul unui apostol, cu pălărie, pelerină, toiag și un vas cu apă, și cu un simbol (scoicaî cusut pe mantie. în loc de toiag, poate avea în mână o spadă în formă de cruce, ca apărător al unui popor creștin împotriva ocupanților
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să ne părăsim multe din drumurile vieții noastre, pentru a ne înscrie mai serios pe singura cale, îngustă și grea, care duce undeva, la cineva, la poarta Căruia putem oricând să batem pentru a ni se deschide un câmp lung, luminat de o stea, pentru fiecare dintre noi, ca și pentru mine, un simplu păstor de suflete pe plaiurile moldovenești. Deși, în contextul globalizării atotcuprinzătoare, spațiile intelectuale și spirituale își pierd mereu mai mult coloritul autohton, propriu și ceea ce pentru mine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ascultând cântecul păsărelelor ce abia se treziseră și ele. Drumul ducea pe lângă un canal plin cu apă curgătoare flancat pe margini de stuf și alte plante de apă. încet-încet lumina dimineții începe să învăluie totul iar razele soarelui ce mă luminează din spate îmi formează o umbră lungă pe drum ce mă precede mereu. Este atât de plăcut! Precedat zilnic de propria umbră Ajung la următorul sat, Frómista, o localitate mare dar încă pustie. Prezenți, în mișcare, sunt doar pelerinii cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu vin negru. La masa de lângă ei, două doamne conversează fără pauză în engleză despre condițiile de cazare, despre dușuri, șampoane și altele asemănătoare. în zare, observ niște mori eoliene ce se rotesc încet, încet, iar între elice un bec luminează puternic și intermitent, ca și becurile de pe aripile avioanelor. Așa se mai scurge încă o zi a pelerinajului meu, destul de lejeră, liniștită, fără nimic senzațional. Sau poate a fost, pe drum am discutat mult cu un pelerin despre relația
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
rău. Drumul urcă ușor fiind când mai îngust ca o potecă, când mai larg cât să meargă mai mulți pelerini unul lângă altul. Am un sentiment interesant în inimă: simt un fel de mister al mersului pe întuneric, al drumului luminat de o lanternă micuță împrumutată de la Iosif Dîm. Poate este lanterna credinței mele sau a curajului simplu de a înfrunta necunoscutul, dar cu un scop, o destinație finală clară. Este o experiență interesantă a credinței sau a umanității noastre de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a dispărut, tăcută, lasând loc, întâi firav, roșietic, apoi din plin, soarelui. Este aproape misterios acest schimb de gardă: luna care după ce a vegheat somnul oamenilor, dar și partea inițială a drumului pelerinilor, lasă locul soarelui, pentru ca el să le lumineze chipurile și să-i umple cu căldura lui. Pe la ora 10.30 am ajuns la Sarria, un oraș ce nu m-a impresionat, arhitectura lui fiind mult mai simplă, mai „comunistă” comparativ cu cea din orașele Burgos sau León. - De
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
parțial. Palas de Rey, 14 august Ca de obicei, aceeași trezire la ora 5 a multora, ceea ce mă face să mă ridic și eu din pat. în dimineața aceasta cerul este înnorat, iar luna nu se vede deloc, nu mai luminează drumul, așa că am folosit lanterna din plin. Mă temeam să nu se termine bateria, și după câțiva km m-am oprit la un bar, unde era și un han pentru pelerini, la Mercadoiro, așteptând să se lumineze de ziuă. Cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
deloc, nu mai luminează drumul, așa că am folosit lanterna din plin. Mă temeam să nu se termine bateria, și după câțiva km m-am oprit la un bar, unde era și un han pentru pelerini, la Mercadoiro, așteptând să se lumineze de ziuă. Cu o cafea cu lapte în față ascult cu plăcere muzica celtică ce se aude în surdină, iar după vreo jumătate de oră plec din nou la drum. Pentru un timp, camino continuă pe poteci flancate de ziduri
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
proceduri democratice în procesul de edificare a Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa". În luna august, la Helsinki, în proximitatea Cercului polar, ziua era cu mult mai lungă decât în România; se întuneca după orele 22,00 și se lumina a doua zi după orele 4,00. Am avut șansa de a ocupa un loc la o fereastră pe partea dreaptă a avionului, ceea ce îmi permitea să mă bucur de imagini de o rară frumusețe, care mi-au adus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
colaboreze cu delegația noastră, cu speranța convenirii în comun a unei soluții de compromis convenabile. Am înțeles. Puteți să transmiteți domnului ministru că, în cel mai scurt timp, voi da instrucțiunile corespunzătoare delegației noastre de la Geneva. Fața mi s-a luminat, comunicarea se făcuse, aveam un răspuns clar, angajant și ferm al ministrului Vă mulțumesc, domnule ministru . Eu vă mulțumesc domnule consilier. Ajunsesem la scări, unde lucrătorul de la protocol îl opri pe ambasador pentru a-și lua rămas bun de la ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
patronilor; România și Panama erau două state neobediente Moscovei și, respectiv, Washingtonului, adică lui Mihail Gorbaciov și, respectiv, lui George Bush. Presa română a înțeles, sau a fost ajutată să înțeleagă, că ținând evenimentele din Panama sub reflector putea să lumineze pe ici pe colo ceea ce se întâmpla prin București. Țintele erau clar definite: Noriega și Ceaușescu, metodele puteau fi diferite, conforme tradițiilor fiecăruia și poate inteligenței, ca să nu spun înțelepciunii. Ceaușescu făcuse aprecieri exact opuse judecăților unui om de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
1935, Traian. Familie mare, greutăți multe... Situația economică a țării a Început să se deterioreze, criza economică Își lăsase deja amprentele. Tata a renunțat la atelierul de pantofărie și În majoritatea zilelor din săptămână participa la muncile agricole. Când se lumina de ziuă, sărea din pat, lua o gură de rachiu Înmuiat și Îndulcit din timp, Își confecționa o țigară și ieșea În curte să se ocupe de animale: două bivolițe, din care una aproape totdeauna "cu lapte”. Venea În casă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a venit să mă Întrebe "Ce am". Nu-l pot face pe ti, a fost răspunsul meu de copil nenorocit. Ia să vedem! Mi-a luat mânuța și mi-a purtat stilul pe fața lucioasă a tăbliței. Deodată m-am luminat. Treiul meu era la fel cu al Domnișoarei. Lelea Anuța care Își dorea un băiat și mă iubea foarte mult i-a certat pe Tata și pe Mama că nu m-au ajutat. Eu le mulțumesc și le sunt recunoscător
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Șomârd era situată peste un deal, la sud est de Copșa Mică. Aici s-au descoperit importante zăcăminte de gaz metan, care au explodat și s-au aprins la suprafață, În vara anului 1933, formând un foc ale cărui flăcări luminau ca ziua pe o rază, care includea și satul nostru. Dispozițiile școlare de efectuare a unor perioade de muncă patriotică, ne-au Îndreptat spre sediul școlii, punându-ne la dispoziția directorului Gh. Jarcău și a cadrelor didactice, altele decât cele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o lansare de carte, treceam printr-o ninsoare ca aceea, pornită harnic și cumva vesel, o ninsoare fastuoasă și tânără și consistentă și spectaculoasă, încât m-a umplut o bucurie mare, copilăroasă, mergeam așa, cumva "singuratic și uitat", prin întunericul luminat de ninsoarea venindă mereu, încât, acum fiind dimineața de după seara (și ninsoarea) aceea (ca aceea) și stând în fața acestei întrebări, cumva bucuros că ne apropiem de sfârșitul întrebărilor, mă gândesc și mă ridic de la tastatură, privesc pe fereastră, văd că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]