12,604 matches
-
aștepte până la sfârșitul Revoluției franceze pentru a putea, în sfârșit, clarifica marele secret al lui zero. Zero și infinitul sunt ca și cele două fețe ale aceleiași monede - egale și opuse, yin și yang, adversari la fel de puternici, aflați la capetele opuse ale tărâmului numerelor. Natura problematică a lui zero emană din capacitățile bizare ale infinitului, iar infinitul poate fi înțeles numai prin studierea lui zero. Pentru a afla acest lucru, matematicienii au fost nevoiți să se aventureze în lumea imaginarului, o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fi înțeles numai prin studierea lui zero. Pentru a afla acest lucru, matematicienii au fost nevoiți să se aventureze în lumea imaginarului, o lume ciudată, în care cercurile sunt linii, liniile sunt cercuri, iar infinitul și zero stau la polii opuși. Imaginarul ... un refugiu frumos, minunat al spiritului divin - aproape un amfibiu între ființă și neființă. GOTTFRIED WILHELM LEIBNIZ Zero nu este singurul număr care a fost respins de matematicieni timp de secole. Așa cum zero a suferit din cauza prejudecăților grecești, și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
reflectarea ei în oglindă. Polul nord devine polul sud, iar polul sud devine polul nord: zero devine infinit, iar infinitul devine zero. Totul este construit pe baza geometriei sferei; 1/0 = ∞ și 1/∞ = 0. Infinitul și zero sunt efectiv polii opuși ai sferei Riemann și își pot schimba locurile într-o clipită. Și au puteri egale și opuse. Luați toate numerele din planul complex și înmulțiți-le cu doi. E ca și cum ați pune mâinile pe polul sud și ați întinde un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
infinit, iar infinitul devine zero. Totul este construit pe baza geometriei sferei; 1/0 = ∞ și 1/∞ = 0. Infinitul și zero sunt efectiv polii opuși ai sferei Riemann și își pot schimba locurile într-o clipită. Și au puteri egale și opuse. Luați toate numerele din planul complex și înmulțiți-le cu doi. E ca și cum ați pune mâinile pe polul sud și ați întinde un înveliș din cauciuc peste sferă, dinspre polul sud spre polul nord. Înmulțirea cu 1/2 are efectul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Luați toate numerele din planul complex și înmulțiți-le cu doi. E ca și cum ați pune mâinile pe polul sud și ați întinde un înveliș din cauciuc peste sferă, dinspre polul sud spre polul nord. Înmulțirea cu 1/2 are efectul opus. Este ca și cum am întinde învelișul de cauciuc dinspre polul nord înspre polul sud. Înmulțirea cu infinitul se aseamănă cu înfigerea unui ac în polul sud; învelișul elastic se desprinde brusc de polul sud și se strânge tot înspre polul nord
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
oricărui număr cu infinitul rezultă infinit. Înmulțirea cu zero ar echivala cu înfigerea unui ac în polul nord, astfel încât învelișul să se ruleze în jurul punctului zero: din înmulțirea oricărui număr cu zero rezultă zero. Infinitul și zero sunt egale și opuse - și la fel de distructive. Zero și infinitul sunt angajate într-o veșnică luptă, al cărei scop pare a fi „înghițirea“ tuturor numerelor. Ca într-un coșmar maniheist, cele două se află situate la poli opuși pe sfera numerică, absorbind numerele ca
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
direcție, nu și în alta, am avea forța de propulsie necesară.“ Din nefericire, până acum efectul Casimir pare să fie simetric; ambele talere reacționează la fel, părând a fi atrase unul spre celălalt. Acțiunea unuia întâmpină o reacție egală și opusă din partea celuilalt. Dar dacă ar exista un gen de velă cuantică, o oglindă cu sens unic, care să reflecte eventualele particule cu una dintre fețe, dar să le lase să treacă nestingherite prin cealaltă față, energia vidului ar împinge întreg
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
după mine!" toate voind parcă a demonstra că "nenea Iancu și I. L. Caragiale erau una și aceeași ființă". În acest fel ajungem să nu mai înțelegem ale cui sunt meditații de felul "ca să capeți experiență, e bine să practici opinii opuse" și cine sugerează lui Caudella pentru muzica operei Hatmanul Baltag "o ușoară nuanță de trivialitate". Abordîndu-l în marginile psihanalizei, Pompiliu Constantinescu va remarca similitudini între autor și propriile personaje ("Sociabilitatea lui I. L. Caragiale este proverbială; și-a risipit viața în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
clock tea tous les jeudis" care servește ceaiul în "servicii de argint cu coroană de conte deasupra monogramei" reușind totodată un exemplu rarisim de exprimare mitocănească: "A! Lefterescu! Mitică al dumitale... Ba al dumitale, obraznico! Ba al tău, mojico!" Codurile opuse (Șt. Cazimir) și incompatibile sunt sesizabile în comportamentul multor "eroi" ai operei emblematici reprezentanți ai snobismului: Zița combină stilul tradițional cu cel plebeu și reziduuri patriarhale cu achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vechile credințe un strat rezidual de dejecțiuni, de resturi descompuse ale psihicului colectiv, inutilizabile" aluviuni ce se revarsă și asupra Crai-lor "cartea lui deșucheată, plină de înjurături, buruienoasă, sucită" în care "fiul lui Rică Venturiano e Gore Pirgu"; la polul opus, T. Vianu e convins în cazul lui Mateiu că "omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist" un artist din familia de autocrați estetici că "mai toți eroii izolează și dezvoltă cîte una din însușirile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
romantic acea "atracție specială pentru excepțiile morale. Pe el îl interesează tocmai acea umanitate care iese din clarificații, și arta lui e a artificialității somptuoase" (Ov. S. Crohmălniceanu) orientări ce se recunosc și în estetica simboliștilor și decadenților, atît de opusă principiilor clasicismului cărora le-a fost credincios Ion Luca Caragiale: "...oricît ar părea de oribil, verva bătrînului Caragiale, ostentativa-i comportare plebeiană, verdeața limbajului său, era dispus să le convertească în trivialitatea volubilă a lui Pirgu, sub a cărui înfățișare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mult timp în urmă. Recunosc că oameni diferiți au abordări diferite ca să ducă la bun sfârșit o treabă. Dar asta nu este bine sau rău”. Ce ilustrare minunată pentru ceva evident! Analizați individualitatea oamenilor și la punctele lor tari. Calitățile opuse pot fi exact ceea ce vă trebuie. Dar atunci când puteți accepta oamenii așa cum sunt și îi provocați să concureze doar cu ei însuși, veți face mai multe progrese în inspirarea oamenilor decât ați visat vreodată. ++ TEMĂ Pe un panou de 3
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
275]. Această metaforizare permanentă a personajelor face posibilă pendularea lor între lumea mitică și cea reală 131. Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O formulă uzitata a Parizienei la modă este, de exemplu, paradoxul îngemănării înțelepciunii cu o faima rea: "elle est cependant une femme à la mode, ce moyen n'a jamais manqué son effet: c'est d'être sage avec
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
et de grandes boucles noires qui pendaient le long de șes joues, comme deux oreilles de chien" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.104-105]. Este semnificativ că dragostea ideală a lui Frédéric este întruchipata de burgheza onestă, doamna Arnoux, iar partea opusă o constituie relațiile sale ambigue cu alte femei. Acest sentiment deformat, dar totuși veritabil, îl plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
XIV-lea sau Napoleon. Una din consecințele guvernării feminine este inversarea rolurilor: această femeie modernă numită "amazoana" adopta caracteristicile asociate în general bărbatului și identificate cu puterea masculină; renunța la capacitatea de a se lega afectiv de ființe de sex opus; preia puterea devenind stăpâna propriului destin, dar totodată devine victima trăsăturilor masculine. Pariziana își ia revanșa asupra bărbatului folosind arme atât din dotarea feminină (seducerea, abilitatea, ascultarea mimata), cât și din dotarea masculină (convingerea, contrazicerea). Pentru afirmarea în exteriorul spațiului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perfides, sans suite dans leș convictions ni dans la volonté, violents et faibles comme des femmes" [p.345]. Zola și Maupassant sunt fascinați de caracterul dual al individului și, în special, de facultatea anumitor ființe de a prezenta caracteristicile sexului opus simultan cu cele proprii sexului sau. În acest context vom observa că în raporturile sexuale unele dintre Pariziene, deschizătoare de drumuri, sunt dubluri ale personajelor masculine. Pariziana chiar poate fi etichetata că dublura a dandy-ului. Clotilde de Marelle își
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deținut suferă un nou proces de "readaptare", de data aceasta la societatea exterioară. Resimțirea unor discrepanțe majore între cele două cadre sociale, îi deschid individului noi căi de recidivă, acesta reîntorcându-se în acel mediu apreciat ca securinzant. În sens opus, beneficiarii programelor de probațiune reușesc prin consiliere de specialitate, sprijin din partea familiei și a cadrelor competente să iși mențină locul de muncă, să urmeze cursuri de calificare, perfecționare profesională. Astfel, prin comparație, probațiunea reprezintă un sistem complex și bine adaptat
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
unele societăți, mai ales cele primitive, în care integrarea se extremizează până la absolutizare; persoana se sacrifică scopurilor sociale; în societățile moderne asemenea grupuri puternic integrate ar fi armatele, de unde și sinuciderea de tip eroic, gen kamikadze, ce apare ca fiind opusă, din punct de vedere al caracterelor ei, sinuciderii egoiste cauzata de o individualizare excesivă. Omul se poate sinucide, observa Durkheim, și atunci când este detașat de societate și atunci când este prea puternic integrat. Sinuciderile militarilor, în cazul când onoarea le-a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
care prezidau anterior, repartiția nevoilor între diferite funcții și roluri sociale; • sinuciderea fatalistă rezultatul excesului de reglementare socială; ea se produce ca reacție la norme prea restrictive care blochează orice perspective individuale (sinuciderea scavilor)1. Acest tip de suicid este opus celui anomic. Deshaies (1947) împarte comportamentele suicidare în nejustificate și justificate (legitime). În aceasta ultima categorie sunt incluse sinuciderile "eutanasice" (pentru a scapă de durere, de torturi ori de alte suferințe inutile) și cele etice. Privitor la conduita suicidară la
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
El posedă de la natură dispozițiile sufletului său și condițiile structurării acestora, în jurul eului, ca personalitate; căci: "psihogeneza își are rădăcinile în biogeneză"211. Dar misticul se află în primul moment al personalizării (umanizării naturii), așadar reprezintă, într-un fel, polul opus celui natural. Numai printr-o asemenea opoziție, ca mod de existență, omul de la începuturi a putut deschide un curs nou pentru evoluția lumii. Pe cât de departe se află el de Absolut, tot pe atât se află și de natură. Formele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
statut dublu: este existența umană perfectă, pe suport individual și posibilă prin creația a treia; este forma istoric-umană de existență, sensul lucrării ei fiind, din această perspectivă, îndreptarea către Absolutul divin. Renouvier este interesat de ambele ei rosturi. Forțele naturii, opuse Absolutului divin, vor fi supuse de om odată recâștigată justiția divină. Omul-persoană împlinită, ca stăpân al naturii, nu are, totuși, nimic din natură. Ceea ce înseamnă că apropierea de divin îndepărtează de natură: la limită, mântuirea, ca reinstaurare a justiției divine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
om odată recâștigată justiția divină. Omul-persoană împlinită, ca stăpân al naturii, nu are, totuși, nimic din natură. Ceea ce înseamnă că apropierea de divin îndepărtează de natură: la limită, mântuirea, ca reinstaurare a justiției divine, așază natura și omul în pozițiile opuse ale stăpânului și stăpânitului. Atâta vreme cât omul este căzut, iar istoria îi este scena vieții, el se află departe și de ordinea de "finalitate universală" (morală în esența sa, concepută, așadar, sub influență kantiană); viața individuală, în istorie, este apropiată de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de câteva ori scuze vagi și a inserat într-una din cărțile sale un portret colectiv admirativ al evreilor. Noica a crezut că poate suprima pur și simplu orice referință biografică, el având a se distanța de două tabere politice opuse, ba încă din interiorul uneia dintre ele. Oare ce ar fi spus Noica în libertate? și de ce nu a rămas el în Occident? Iar dacă nu a „votat cu picioarele” pentru libertate, de ce nu s-a pronunțat clar în favoarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai ales, și mai aproape de noi, la Sir Isaiah Berlin și Michael Oakeshott (precum și Joseph Raz, Stuart Hampshire, Richard Wollheim, Peter F. Strawson, Bernard Williams). În consecință, liberalismul devine mai modest, iar după unii chiar minimalist 6. Potrivit lui Gray, curentul opus, centrat pe proiectul liberal al unui regim universal, a eșuat: John Locke și Kant, iar în zilele noastre Hayek, Robert Nozick, John Rawls și alți „liberali academici” (formula e peiorativă) trebuie abandonați, dimpreună cu eroarea lor teoretică fundamentală (atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Society, Cambridge University Press, Cambridge, 1979), există trei sfere identitare ale subiectului social: una definită de comunitate, una definită din perspectiva drepturilor omului, una definită economic. Teoretic și practic, Taylor propune un subiect social „situat” lingvistic-cultural și comunitar la polul opus individului autonom (și, potrivit comunitariștilor, atomizat) predicat de liberali. Nu este prima teorie despre construcția socială a subiectului, ci doar una dintre cele care, în ultimele decenii, de la New Historicism (Stephen Greenblatt, în legătură cu Shakespeare, a vorbit convingător despre „negociere” socială
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]