12,062 matches
-
Austria, a fost de această religie. O proveniență aromana pare exclusă. Primul menționat a fost Simon Georg Șină, zis cel Bătrân, (n. 1753, Sarajevo, - d. 3 august 1822, Viena) El a fost om de afaceri la Bosna-Serai (pe atunci Imperiul Otoman). În special s-a ocupat cu exportul și importul de tutun. Simon a fost căsătorit de două ori. Prima nevasta (1782) a fost Irene Czippe (1767-1793) cu care a avut fiul Gheorghe Simeon (Georg Simon) de Șină (1782-1856), a doua
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
treilea copil al lui Saib Salam, care a fost de șase ori prim ministru al Libanului, și are doi frați mai mici și două surori mai mari. Bunicul său patern, Salim Ali Salam, a deținut funcții publice înalte în timpul dominației otomane, (și apoi regimului colonial francez) între care cea de deputat de Beirut în Parlamentul otoman și primar al Beirutului. Mama sa, Tamima Mardam Beik, este de origine siriană, provenind din Damasc. Salam a invatat la școala elementară de pe lângă Liceul franco-libanez
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
Libanului, și are doi frați mai mici și două surori mai mari. Bunicul său patern, Salim Ali Salam, a deținut funcții publice înalte în timpul dominației otomane, (și apoi regimului colonial francez) între care cea de deputat de Beirut în Parlamentul otoman și primar al Beirutului. Mama sa, Tamima Mardam Beik, este de origine siriană, provenind din Damasc. Salam a invatat la școala elementară de pe lângă Liceul franco-libanez, apoi studii intermediare la Scoala Beit Al Atfal-Al Makassed și la Colegiul Victoria din Egipt
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
popoare, ale căror religii acordă o mare importanță reprezentării umane în cult și în artă, însă o susținere a venit din partea mișcării iconoclaste bizantine (secolele VIII-IX).. După secolul al XII-lea, arta figurativă ia amploare în India, Iran și Imperiul Otoman, în timp ce, după 1350, în Arabia dispare. Comunitatea musulmanilor, ummah, stabilește atitudinea față de artă, în funcție de indicii istorici și politici, astfel, reprezentarea fiind diferită în cadrul lumii islamice. Spațiul sunnit abordează o anumită exigență în domeniul artei, impusă de islamul legalist, în timp ce șiiții
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
se regăseau în manuscrise. Pentru musulmani, Profetul Muhammad este întruparea omului perfect și nu se cade a fi reprezentat prin caracteristici efemere. Sursele iraniene îl înfățișează în perioada primelor convertiri în portrete, mai apoi doar prin simboluri, iar în perioada otomană descrierea sa este realizată numai prin mijloace lingvistice, într-o înșiruire de atribute. Un concept foarte important ce stă la baza operelor de artă în islam este acela conform căruia o operă de artă care refuză să imite natura ajunge
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
care nu fac parte din islam le este interzis să scrie Coranul. În epoca timpurie a Turciei se regăseau reprezentări figurative, toate într-un spațiu bidimensional și cu o compoziție repetitivă. Temele erau legate de viața de la palat, istoria Imperiului Otoman, scene de razboi, ceremonii și expediții militare. Lucrurile se schimbă în secolul al XX-lea, când pictorii erau trimiși în Europa la studii în domeniul artei, de unde veneau cu noi viziuni care au contribuit la arta turcă cu noi stiluri
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
la cumpăna dintre secolele al XIV-lea și al XV-lea Vicina a devenit absentă din mențiunile documentare. Tranziția dintre secole s-a finalizat în Dobrogea într-un moment în care aici a ajuns să se stabilească definitiv dominația Imperiului Otoman, dar ca un reflex postum al trecutului, în hărțile portuare din secolul al XV-lea, numele Vicinei a persistat. În combinație cu unele referințe ambigue, aceasta a sprijinit ideea unei palide continuări a existenței orașului după anul 1400. Astfel, ultimele
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
stat. Primul ambasador american în România a fost Eugene Schuyler, care fusese numit atașat cu afaceri al SUA la București în anul anterior și care înainte activase ca diplomat în Imperiul Rus și avusese un rol important în expunerea atrocităților otomane din Bulgaria, care au constituit motiv de declanșare a Războiului Ruso-Turc din 1877-1878. Pe 12 decembrie 1941, la insistentele Germaniei și Italiei, România declara război Americii. Mareșalul Ion Antonescu spune în taină ziariștilor români cu acest prilej: ”Eu sunt aliatul
Relațiile dintre România și Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/335452_a_336781]
-
care a devenit cea de-a doua soție a domnitorului moldovean Vasile Lupu, cu care s-a căsătorit în 1639. Potrivit lui Evliya Çelebi, mama ei a fost sora lui Koca Derviș Mehmed Pașa care a fost Mare Vizir al Imperiului Otoman în perioada 1653-1654, iar sora ei s-a căsătorit cu İslâm al III-lea Ghirai, hanul Crimeei (1644-1654). Ea a jucat un rol major în deciziile personale și politice ale soțului ei și ale fiului ei, Ștefăniță Lupu. Binecunoscută pentru
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
domn pentru a doua oară, i-a luat prizonieri pe doamna Ecaterina Circaziana și pe fiul ei, Ștefăniță Lupu, pe care l-a însemnat la nas. Istoricul Georg Krauss afirmă că, deși a refuzat inițial să se predea, în timpul asediului otoman al cetății, Doamna Ecaterina a fost nevoită să se predea și să-și cedeze bijuteriile ei, precum și cinci dintre cei mai frumoși cai. La rugămințile lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, prizonierii n-au fost uciși, ci închiși la Buciulești
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
Până în 1440, Elisabeta era "de facto" monarhul Ungariei și ordinele ei erau respectate deși încă nu fusese aleasă și confirmată de Consiliu. La 1 ianuarie 1440 Consiliul maghiar s-a adunat pentru a alege un monarh. Din cauza amenințărilor din Imperiul Otoman, decizia a fost că Elisabeta nu putea fi aleasă ca monarh, fiind nevoie de un lider militar. Au fost sugestii că Elisabeta ar trebui să se căsătorească cu cel care urma să fie ales monarh. În cele din urmă, [[Vladislav
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
a servit ca Regent al Franței în 1515, în timpul războiului regelui în Italia, și din nou în 1525-1526, când regele era în război și în timpul ce a fost luat prizonier în Spania. Ea a inițiat relații de prietenie cu Imperiul Otoman prin trimiterea unei misiuni la Suleiman Magnificul solicitând asistență, dar misiunea s-a pierdut pe drum în Bosnia. În decembrie 1525, a fost trimisă a doua misiune, condusă de Jean Frangipani, care a reușit să ajungă la Constantinopol, capitala otomană
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
Otoman prin trimiterea unei misiuni la Suleiman Magnificul solicitând asistență, dar misiunea s-a pierdut pe drum în Bosnia. În decembrie 1525, a fost trimisă a doua misiune, condusă de Jean Frangipani, care a reușit să ajungă la Constantinopol, capitala otomană, cu scrisori secrete care solicitau eliberarea regelui Francisc I și un atac asupra Habsburgilor. La 6 februarie 1526, Frangipani s-a întors cu un răspuns pozitiv de la Suleiman, reprezentând primul pas pentru alianța franco-otomană. Louise a fost principalul negociator în
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
susținut că mormântul său se află pe teritoriul locuit de ele. Însă este acceptată ideea că mausoleul său se află în Babadag, România. Principalele surse care tratează viața, și mai ales stabilirea lui Sarı Saltuk pe teritoriul Dobrogei, sunt cronicile otomane sau selgiukide. În acest sens, cea mai importantă dintre acestea se numără cea creată de Yazıcıoğlu Ali (cunoscut și ca Yazıcızade) în timpul domniei sultanului Murad al II-lea (1421-1451), căruia i-o și dedică. Această cronică, intitulată "Tarihi ali Selçuk
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
vizită. În aceeași scriere se spune că sultanul a mers la pescuit în apropiere de Babadağ și că localnicii i-au fost alături, ajutându-l. Mormântul lui Sarı Saltuk Baba a fost găsit în urma unui vis. Potrivit lui [[Evliya Çelebi]], sultanul otoman [[Baiazid al II-lea]] -cel care are acest vis- ajunge în Babadağ în vremea expedițiilor în [[Chilia]] și [[Cetatea Albă]]. Locuitorii din Babadağ îi spun sultanului că acolo se s-a aflat un mormânt cunoscut sub numele de Saltuk, dar
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
fac rugăciuni la el, atârnă bucăți de cârpe de liliecii de la mormânt, având credința că ceea ce au ei de gând să facă, ce vor, se îndeplinește dacă se roagă la el. [[Categorie:Secolul al XIII-lea]] [[Categorie:Islam]] [[Categorie:Imperiul Otoman]] [[Categorie:Balcani]] [[Categorie:Dobrogea]]
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
se ajungea printr-o poartă monumentală. Marea sală se găsea, fie în față, fie în partea laterală a curții. Lângă ea mai era încă o sală care slujea drept capelă. Școlile primare și seminariile constituiau rețeaua de învățământ din Imperiul Otoman. Aceștia au preluat modelul selgiucizilor în domeniul învățământului. Școlile primare existau într-un număr prea mic, iar de obicei puteau fi găsite în apropierea moscheilor. În aceste școli se învățau alfabetul, Coranul și aritmetica. În funcție de mărimea domeniului cu care fusese
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
Rumeliei existau 60 de școli primare, în Amasya 200, Erzurum 110 și în Anatolia 54. Aceste școli nu se găseau doar în marile orașe sau reședințe de vilayete. În secolul al XVI-lea, un călător francez care a vizitat Imperiul Otoman sesizează că se găsea un număr relativ mare de școli în sate raportat la Occident. Aceste școli le ofereau copiilor sărmani și orfani bani pentru îmbrăcăminte și încălțăminte. În Iznik din totalul de 46 de școli în actul dotal a
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
seminariilor superioare. Constantinopolul cu ajutorul moscheilor și școlilor sale a luat aspectul unui oraș musulman, dincolo de capitala imperiului, devenind și capitala civilizației întregilor popoare musulmane. În secolul al XV-lea marele vizir Mahmud-pașa a reorganizat întregul sistem de învățământ din Imperiul Otoman, fixând trei grade de școli: Gradul de școli era direct proporțională cu mărimea domeniilor cu care era înzestrat. Mai exista încă un tip de medrese, numită "Sahil elli", unde învățau fiii suveranilor și marilor demnitari. În seminariile superioare studenții se
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
inferior și superior și școlile elementare de cartier și din sate reprezentau instituțiile de învățământ din Turcia, toate având caracter religios. În timpul sultanului Mahmud al II-lea (1808-1839) învățământului i se va acorda o mai mare importanță. Medrese sau școala otomană nu mai corespundea cerințelor timpului condus de idei progresiste, iar aerul conservator al acestei școli venea în contradicție cu aceste idei, însă nu se putea vorbi de o suprimare a religiei, din moment ce ea era la baza ideologică a regimului feudal
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
locuințe de acest fel au fost distruse de incendii, încă se mai găsesc numeroase exemple în cartierele mărginașe din Istanbul, Edirne, Bursa sau în orașe mici precum: Plovdin, Kastoria, Sarajevo, Berat în Balcani, Afyon, Kula, Birgi, Safranbolu și Antalya. Casele otomane turcești sunt ușor de recunoscut mulțumită caracteristicilor arhitecturale îndeajuns de pronunțate, după cum urmează:
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
Cafenelele din Imperiul Otoman, asemenea celorlalte din întreaga lume, erau locuri unde se forma opinia publică, fiind frecventate de bărbați. Primele cafenele au fost deschise în Imperiul Otoman cu scopul de a oferi servicii persoanelor care așteptau oră rugăciunii în apropierea moscheilor. După ce inițial
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]
-
Cafenelele din Imperiul Otoman, asemenea celorlalte din întreaga lume, erau locuri unde se forma opinia publică, fiind frecventate de bărbați. Primele cafenele au fost deschise în Imperiul Otoman cu scopul de a oferi servicii persoanelor care așteptau oră rugăciunii în apropierea moscheilor. După ce inițial au apărut pentru a oferi servicii persoanelor care așteptau oră rugăciunii în apropierea moscheelor, în timp, aproape fiecare grup profesional a început să aibă
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]
-
comportament este calificat a fi nerespectuos. Probabil reprezintă dorința de a preveni copiii în a asculta și întrerupe anumite conversații speciale din timpul cafelei. Într-o perioadă cafeaua era produsă doar din Yemen și era adusă de acolo în orașele otomane. Când un vânzător de cafea creștea prețul cafelei cu 100% anunță acest lucru print-o notificare agățata pe zid: Un client a venit, s-a așezat pe banca de lemn și și-a băut cafeaua. După aceea a scos 10
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]
-
în bucătăria turcească. Ibricele au de asemenea dimensiuni diferite în funcție de numărul de persoane care urmează să fie servite. Idiomul „a pune ibricul pe foc” , care definește acțiunea de a face o cafea este foarte răspândit în cultura orală. În perioada Otomană se practică otrăvirea prin intemediul cafelei . De aceea cafeaua nu era niciodată preparată în bucătărie și apoi servită direct în ceașcă. Pentru a nu-l îngrijora pe cel căruia îi va fi servită cafeaua, apă fierbinte era adusă împreună cu ibricul
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]