12,012 matches
-
tot ceea ce trebuia pentru ospățul nenorociților flămânzi înainte ca ei să pornească la lungul drum ce-i aștepta. „Erau ucigașii părinților, ai surorilor lui. Erau ucigașii neamului nostru.” Autoarea face aici un reușit tablou colectiv asupra acestor ostași ca și când iar plasa sub lentila unui microscop. Fiecare se comporta în felul lui la acest ospăț nesperat care le-a dat tărie să meargă mai departe... Un ofițer, mai marele lor a căutat să mulțumească în numele comesenilor și a rămas încântat când tatăl
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de când cădea - și văzu un cerc luminos care se apropia de el cu repeziciune. Acum voi fi făcut pilaf - apucă să murmure. Simți cum căderea este oprită încetul cu încetul, atenuată aproape delicat, până avu senzația ciudată că plutește. O plasă de protecție - așa cum, obligatoriu, ar trebuie să aibă oricare circ - îl feri de impactul fatal, apoi îl trimise din nou în aer. Se dădu peste cap de vreo trei ori, apoi se prăbuși încă o dată și fu din nou trimis
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
departe: - Priviți, doamnelor și domnilor, priviți și admirați un iepure care știe să facă tumbe. Aplaudați-l, este momentul său de glorie! Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care îl ameți definitiv rămase prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
acum, închisoarea prevăzută cu butonul shut down care nu te mai ajută să scapi de coșmaruri, nu poți să fugi după ce tai gratiile de la celulă cu pila de unghii. He, he, Scriitorule, nu poți, nu poți, nu poți... Ești prins, plasa de păianjen te ține legat și tot ceea ce poți să faci este să urmezi scenariul. Credeai că tu ești autorul, ce nebunie, ce iluzie permanentizată aiurea, ar trebui să îți revizuiești complet atitudinea, nu tu ești cel care agită sforile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
romanului neterminat) și, evident, puteți să trageți draperiile, acesta este finalul, iată și concluzia, urmează petrecerea, cu acel scriitor de pe pod, nu cu altul. Punctul central al întregii afaceri era el. Scriitorul. Păianjenul care așteaptă răbdător, în vreme ce musculițele cad în plasă și nu mai au cum să scape. Detectivul schiță un zâmbet. Dacă erai OmulPăianjen mai spuneam, poate ajungeam la o înțelegere. Dar așa, ai dat de dracu`... Revăzu în minte bilețelul pe care îl scrisese la secție și adăugă încă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după ce ai plecat, he, he! Scriitorul se agăță din nou cu mâinile de balustradă. - Te arunci sau nu te arunci? Te arunci sau nu te arunci? N-ai curaj (Magicianul puse mâinile în șolduri). Poate că, dacă ar fi o plasă de protecție, plasa ta de protecție, ai face, de ochii lumii, pe teribilistul. Iepurele cu orgoliul rănit, iată-l cum ne demonstrează că poate sări, la urma urmei, în cap. Fiindcă știe prea bine că nu-și poate uda urechile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
he, he! Scriitorul se agăță din nou cu mâinile de balustradă. - Te arunci sau nu te arunci? Te arunci sau nu te arunci? N-ai curaj (Magicianul puse mâinile în șolduri). Poate că, dacă ar fi o plasă de protecție, plasa ta de protecție, ai face, de ochii lumii, pe teribilistul. Iepurele cu orgoliul rănit, iată-l cum ne demonstrează că poate sări, la urma urmei, în cap. Fiindcă știe prea bine că nu-și poate uda urechile în apa rece
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se chircește într-un colț al plasei, apoi simte cum circul începe să se învârtească, din ce în ce mai repede, parcă că timpul a intrat într-o mișcare de rotație infinită, imaginile se derulează din ce în ce mai repede, și iată Scriitorul, tocmai a revenit de la partida de jogging, a intrat în curte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îngust (îl văzuse atunci când ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul cu lănțișorul de aur de care fusese agățat un medalion oarecare. Spatele femeii nu era gol, astfel încât niciun bărbat din încăpere nu-și putea plasa un virtual deget arătător între omoplați, pentru a coborî, apoi, încetul cu încetul, prelungind și amplificând satisfacția, înspre mijloc, către locul magic în care ar fi simțit nevoia să cuprindă între palme șoldurile fierbinți. Fuma. Trăgea cu voluptate din țigară
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Pentru ce? - Să mă omor? Pentru ce? - Fiindcă n-ai să mai poți trăi cu ideea că toată viața ta de până acum a fost un fals. Fake. Făcătură. Minciună. Un scenariu prost în care te-ai lăsat prins. O plasă de păianjen. - Presupun că tu ești păianjenul... Ți-e foame? Miam-miam... - Întotdeauna. Dar nu în sensul în care crezi tu. Nu acea foame. Simt nevoia să mă hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întâi cu tata, vezi ce părere are și el. L-ai supăra foarte tare pe Alex. - Nu mai pot eu de supărarea lui! Și așa, nu vezi, în afară de câteva cuvinte în care strecoară ca printr-o sită făcută dintr-o plasă de sârmă ghimpată cuvântul mamă, altceva nu discutăm!? - Mamă, tu nu ai reușit încă să-l lipești pe Alex de sufletul tău. E un om bun! E totuși bărbatul meu, e ca și cum ar fi un fiu al tău. Am cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de mai multe ori securizarea scărilor care puteau constitui iminente posibilități de accidente. Ajuns la etajul al treilea, luat cu alte probleme, uită de barele de protecție ale scărilor. Fierarii-betoniști făceau ultimele retușuri și puricind, cum se spune, distanța dintre plasa de metal și baza cofrajului planșeului socotind, în cele din urmă, că totul este pregătit pentru turnarea betonului. Maistrul Lica dădea ultimele îndrumări lucrătorilor săi și, când îl văzu pe inginer că înaintează spre balconul încă neconsolidat, strigă cât îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am lungit cuvintele, ca să sune cam cum le cânta Madonna. A ridicat din sprâncene. — Dar unde ți-e entuziasmul, fată dragă? Mi-am dat seama că voi comite o violență dacă-i mai aud o dată vocea, așa că am pus jos plasa cu ziare, mi-am aruncat brațele În aer și un șold spre stânga și mi-am țuguiat dramatic buzele: — „A material! A material! A material! A material!... WORLD!“ aproape am urlat eu, la care el a chicotit, a apăsat butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parter, el era deja Înăuntru, pentru ca să nu trebuiască să alerg eu de colo-colo pe străzi să Îl găsesc. Am constatat, Încântată, că ziua de azi nu reprezenta o excepție: se sprijinea de perete lângă ușile turnante, cu brațele Încărcate de plase și haine și cărți, ca un bunic binevoitor și generos. — Să nu aliergi tu la mine, da? a zis el cu accentul acela pronunțat rusesc. Toată ziua aliergi, aliergi, aliergi. Ia te pune la muncă din grieu, foarte grieu. Di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a zis el cu accentul acela pronunțat rusesc. Toată ziua aliergi, aliergi, aliergi. Ia te pune la muncă din grieu, foarte grieu. Di aceia Îți aduc lucrurile astiea aici, a zis el și m-a ajutat să apuc cum trebuie plasele pline ochi și cutiile grele. Să fii fată bună și Îți doriesc o zi frumoasă. I-am aruncat o privire recunoscătoare, m-am uitat amenințător, mai În glumă, mai În serios, la Eduardo - era felul meu de a-i spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai liniștit când a apăsat pe buton și m-a lăsat să trec fără nici un comentariu. Mi-am amintit, În chip de-a dreptul miraculos, să mă opresc la chioșcul de ziare, acolo Ahmed mi-a Îndesat pe undeva, peste plase și cutii, toate ziarele pe care le voia Miranda. Deși cei de la departamentul de poștă aduceau toate ziarele la biroul Mirandei Înainte de ora nouă În fiecare zi, eu tot trebuia să cumpăr un al doilea set complet În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
notelor bune și al numeroaselor temenele. În loc de asta, am comandat cafeaua Mirandei de la una din noile mașini și am adăugat câteva chestii pentru mine. Un Cappuccino Amaretto mare, un Mocha Frappuccino și un Caramel Macchiato au aterizat și ele În plasa mea, laolaltă cu jumătate de duzină de croissante și brioșe. Totalul s-a ridicat la douăzeci și opt de dolari și optzeci și trei de cenți și am avut grijă să pun chitanța În buzunărașul special desemnat - deja plin ochi - chitanțelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
stil militar, cu nasturii enormi, specifici Marc Jacobs, trona deasupra tuturor acestor minunății. — Tu glumești, am zis eu cu glas moale și am mângâiat afectuos o pereche de ochelari de soare Dior, pe care se părea că Îi aruncase În plasă așa, În ultima clipă. Faci poante cu mine. A părut mulțumit de reacția mea și a dat din cap. — Fă-mi doar plăcerea și poartă chestiile astea, OK? Și nu spune nimănui că ți-am dat ție dreptul să alegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unor motive sau a unor stări lirice, dincolo o Încetinire a ritmului. Ia să vedem ce legătură au toate acestea cu romanul actual“. Preda discută mai departe cu plăcere, este probabil mulțumit de interlocutor, căci se lasă prins Într-o plasă strânsă de argumente. Nu Îl opresc niciodată. Îl ascult cu urechile, cu ochii, cu toată ființa la pândă, pentru a nu pierde nici o nuanță, nici un cuvânt. Umbra tot mai compactă din cameră anunță că se apropie seara; el vorbește, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și groaznic de plictisitoare... 28.09.1960 Ce să mai discutăm acum, când bubele au dat În copt În toată pielea pământului (Amare sunt Întrebările cu logica neagră și clară) Mă Împiedicai de toate rădăcinile rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pricep de unde se varsă atâtea În aerul din cameră. Mă sperii grozav, Încerc să evadez În fața primejdiei, mă ridic grabnic În zbor, cum mi se-ntâmplă adeseori când vreau să mă salvez, dar observ că sunt ținut prizonier Într-o plasă enormă. Strig În somn, Îmi aud strigătul Înfiorător și mă trezesc. Mă mir cum de nu mi-am dat seama că sunt În somn. De obicei, Îmi dau seama În ultima clipă și las visul să continue ca să văd urmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încerc să-l descriu, să-l reconstitui din fragmente, văd cum mă Îndepărtez și mai mult, trădând acele prime senzații care mi-l făcuseră familiar. Mă reîntorc spre ceea ce mi se părea mai autentic și nu descopăr decât cuvinte, o plasă deasă de cuvinte care mă acoperă treptat, pe măsură ce vorbesc, descriu, scriu. Cum sosesc, mă reped spre foaia albă, să spun ce mi s-a mai Întâmplat, ce-am vorbit, cu cine am vorbit. Ce a zis astăzi prietenul meu Bazil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mixt, vechiul camarad în familia căruia se adăposteau azi fetele de frica țăranilor și unde s-a retras și dânsul când a fost izgonit. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primărie, urmat de membrii parchetului și comandantul trupelor. Administratorul de plasă îi comunică toate informațiile ce le avea asupra situației din comunele răsculate. Nu erau deloc îmbucurătoare, mai ales că prevedeau o rezistență dârză din partea țăranilor. Știrile veneau negreșit de la oamenii care au fugit sau au fost fugăriți din sate, răspândind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a aflat-o lumea. De ieri, de pe la ora zece, când a sosit, îmbrăcat țărănește, în târgușorul Costești, a fost eroul zilei. A trebuit să istorisească cel puțin de douăzeci de ori tuturor domnilor din Costești ororile petrecute la Amara. Administratorul plasei a telefonat știrea imediat oficial prefecturii, îngrozind pe demisionarul Boerescu, de la care a cunoscut-o curând tot orașul. Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa și i-a făcut rost de la judecătorul supleant de un costum de haine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]