15,319 matches
-
asupra dezvoltării civilizației europene (Webwr, 1993, 53-70). Lumea europeană s-a întemeiat pe o organizare de stat, preluată și dezvoltată din dreptul roman, care a devenit model pentru întreg globul. Ordinea juridică rațională a rămas de la romani ca o moștenire sacră a popoarelor europene, cultura dreptului promovând individul ca scop și sens al dezvoltării istorice. Statele europene sunt state juridice, întreaga lor evoluție fiind străbătută de principii de drept riguroase. Pereat mundus, fiat justita este o normă de viață publică ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Invocarea spiritului de sociabilitate slav corespunde întru totul abordărilor de psihologie a popoarelor (Völkerpsychologie) ce încep să se răspândească în spațiul german din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În cazul românilor, obștea, fără a avea un caracter sacru, se bucura de un mare respect din partea membrilor săi, conștienți de faptul că, apărând interesul colectiv, aceasta protejeaza interesele fiecăruia în parte. Aceste aspecte sunt surprinse tot de proverbele populare: „Ca oare-ce să fie bine pentru obște, trebue să privească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
din Rusia are specialiștii săi în măsurarea pământului (în franceză, arpenteurs), notează Haxthausen. În procesul de măsurare sunt folosite bețe lungi, de dimensiuni diferite: „În guvernământul Iaroslav, de exemplu, se mai află încă în destule sate prăjini venerate ca unelte sacre de măsurare a terenului. Lungimea acestor bețe este în raport invers cu calitatea pământului, astfel încât bățul cel mai scurt corespunde celui mai bun pământ; altul, ceva mai lung, indică o calitate inferioară și așa mai departe până la cel mai lung
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Nu-l văzusem de multă vreme. Am stat de vorbă despre lucrările sale. L-am întrebat de ce se încăpățâna să se ocupe de fizică, în timp ce avea împotriva lui toate academiile și pe toți fizicienii; l-am îndemnat să se con sacre politicii. „Este vremea - îi spuneam - să ne gân dim la răsturnarea despotismului; unește-ți eforturile cu ale mele, cu cele ale oamenilor de bine care au jurat că îl vor zdrobi, este o întreprindere care te va acoperi de glorie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Revoluție, ea nu mai pare a fi aceeași. Nimeni nu definea mai bine decât ea datoriile de soție și de mamă și nu demonstra mai elocvent că o femeie nu-și putea găsi fericirea decât în îndeplinirea acestor datorii sacre. Tabloul bucuriilor casnice căpăta în vorba ei o tentă fermecătoare și blândă; când vorbea de fiica și de soțul ei, îi curgeau lacrimi: femeia de partid dispăruse; regăseai o femeie sensibilă și tandră, care celebra virtutea în stilul lui Fénelon
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sale, anumitor mijloace de a le realiza, același preț, aceeași valoare, aceeași importanță ca și ideilor cu care le identifica, ceea ce este o formă de idolatrie. Îl îndemna să-și privească principiile ca fiind atât de evidente și atât de sacre, încât numai reaua-credință și perversitatea puteau să le respingă. Prin urmare, ar fi putut să-și socotească adversarii ca pe niște pungași care trebuie pedepsiți, sau ca pe niște imbecili care trebuiau salvați cu sila, ceea ce este principiul fanatismului. Și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
toate incidentele duc undeva. Romanul modernist refuză ordinea logică. Era de așteptat în aceste condiții ca lectura să fie dată peste cap. Reacțiile la Ulysses și The Waste Land au fost devastatoare. Lectorii conservatori au declarat poemul lui Eliot "vaca sacră a poeziei", "piece that passes understanding" (poemul se încheie cu un cuvânt pe care Eliot îl explică prin sintagma "peace that passeth understanding"). Romanul lui Joyce a fost declarat obscen și exilat multă vreme. Abia după decenii bune de lecturi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe ultima pagină: "această versiune a istoriei e născocită de mine". Trebuie de fapt să te supui voinței pricepute a autorului, care cere comuniune absolută, nimic mai puțin. Te conduce în locul unde tu ești el. Iei parte la un ritual sacru (imaginația romancierului); romanul devine comuniune, ești inclus într-o inteligență creatoare. Lectura lui Ackroyd este o experiență copleșitoare. Cartea începe cu anunțarea unui fapt istoric: în 1711, al nouălea an al domniei Reginei Anne, s-a votat un act al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne pasc mereu dezastre ale inteligenței: words-worth: patronimicul scriitorilor care își câștigaseră o poziție binemeritată. Într-un context asemănător avem Chatter-ton. Mulți autori "Mouldwarp" erau comparați cu substanțe anorganice, cum ar fi Ore-well, Cole-ridge și Gold-smith. Unii scriitori erau considerați sacri, cum ar fi Pope și Priestley. Alții erau temuți, ca de pildă Wilde sau Savage, pe când unii erau apreciați pentru stilul lor macabru sau certăreț, cum ar fi Graves, Bellow și Frost. Din nefericire nu s-au păstrat mostre din
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit "vaca sacră a poeziei engleze" și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori ca începea o epocă nouă. Se deduce indirect din acest atac că Pinter marchează un alt timp
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să-i dea lui Eliot o lecție de concentrare poetică, împingându-l să lase deoparte lungimile inutile firului central al poemului. Pound l-a învățat un procedeu poetic, un principiu fundamental. Drept care Eliot a creat ceea ce unii au numit "vaca sacră" a poeziei engleze, pe când Pound a rămas oarecum în urmă ca popularitate. Narațiunea de care vorbeam este de fapt aventura unui suflet, sufletul poetului, care rar vorbește la persoana întâia. Recurgând la tehnica punctului de vedere, la monologul dramatic și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dea pe mâna expertă a autorului, iar acest autor nu are liniște până ce nu ajunge la o comuniune absolută. Cât pe ce să-l aduci pe cititor la punctul unde se transformă în autor. Lectura e parte dintr-un ritual sacru, care e în fond imaginația ta. Ești conștient de faptul că îți creezi un lector creator? PA. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în intenția de a construi o realitate alternativă. Mai bine zis o realitate mai intensă, în care forțele sacre ale lumii sunt la fel de evidente ca și lucrurile foarte familiare. LV. Ai scris cea mai izbutită biografie care există a lui T.S. Eliot, o carte care e simultan roman și inițiere critică. Ești, lucru rar, un critic informat și pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
te situezi față de Joyce și Woolf (care au înecat proza în poezie) pe de o parte, și T.S. Eliot (care și-a rezemat lirismul pe narațiune), pe de alta? PA. M-aș plasa mai degrabă între vizionarii Cockney, care găseau sacrul și simbolicul în chiar locul lor de existență. Mă gândesc la Blake și Dickens și Turner. Dar cred că îi putem adăuga pe Woolf, Eliot și Joyce, ca însoțitori onorifici. LV. Virginia Woolf a decretat că dragostea nu mai e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
enorm, era cunoscută pentru multiculturalismul ei: în principal negri, dar și portorocani, orientali, mai rar albi. Mi-aduc aminte cu încântare de Natalia Makorova în Lacul lebedelor și de Rudolf Nureiev cu Margo Fonteyn, ca să nunesc doar câțiva dintre monștrii sacri pe care am avut marele privilegiu de a-i vedea pe când erau în floarea vârstei. Îmi plăcea mai mult dansul contemporan: trupele Martha Graham, Paul Taylor și Merce Cunningham. Cum tata scria pentru operă, am luat contact cu arta nouă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu credința de bine și de utilitate a ei pentru societate. Sunt tot atâtea motive pentru ca oricare astfel de disciplină științifică să-și caute istoria, să imortalizeze momentele sale de cumpănă, tot ceea ce din ele trebuie reținut, ca fundamental și sacru, pentru devenirea sa ulterioară. Născută dintr-un efort îndelungat de confruntare a omului cu viața de fiecare zi, până la un anumit moment psihologia înseamnă și religie. În caz contrar, elogiate îi vor putea fi, nu sclipirile inteligente de reușită, nu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
miniatural, reproductibil și într-un cip, prin el omul nu încetează să se raporteze la natură, la comportamentul animal, la procesele asemănătoare ce au loc în circuitele neuronale din creierul animalelor. În toate aceste demersuri, există și se manifestă ceva sacru, oricând comparabil cu "complexul" de conștiință trăit de omul primitiv în fața aceluiași foc, dat spre folosire oamenilor, ca ceva transmisibil și generațiilor următoare. Este un foc aprins într-un altar de progresul tehnico-științific, sensibil la păsurile și rugămințile oamenilor, întreținut
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mitologice, al lui Zeus, în știință poate ajunge așezat un Socrate, de exemplu, căci secole de-a rândul teologii au lucrat la divinizarea sau "îndumnezeirea" gândirii lui Aristotel, la sanctificarea altor personalități. În viața acestor gânditori se află suficiente însemne sacre pentru ca ei să fie păstrați pentru eternitate, asemenea personajelor biblice. Traiectoria lineară a istoriei psihologiei, așa cum rezultă din cadrul schițat mai sus, este interesantă și atractivă, dar adesea amenințată de naivitate. Deoarece psihologia, în fiecare etapă istorică a ei de dezvoltare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de a atrage atenția asupra rolului simbolismului în raport cu mecanismele aflate în abisurile inconștiente. Psihanaliza lui Jung a dovedit un spirit larg enciclopedist, cu influență puternică în caracterologice, grafologie și psihosomatică. Studiile sale au penetrat puternic în domeniul mitologiei, în fenomenologia sacrului, în diverse domenii ale teologiei. Ele au stimulat studiile de antropologie culturală, pe cele de istoria religiilor. Unul dintre cei mai fideli și remarcabili continuatori ai săi a fost Ch. Baudoin (1898-1963). 5.3.3. Alte tendințe convergente în psihanaliză
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pus pe modul de generare a unor "complexe de conștiință" aparte, trăite în momente de cumpănă decisive ale vieții, cum sunt cele al nașterii, al căsătoriei sau morții. A fost realizată o cunoaștere psihologică implicită, care a formulat problema puterii sacre ce izvorăște din aceste interiorizări, susținută suprastructural de o instituție a bisericii tot mai puternică și de oameni cu chemare divină de preoți. Pentru mulți contemporani aceasta este doar teologie, ține de scolastică și nu este interesantă pentru psihologie; pentru
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
echivalată cu valențele negative și ideologice ale scolasticii, care, la un moment dat, au fost duse la îndeplinire cu mijloacele represive ale Inchiziției. Însemnătatea psihologică a acestei perioade provine însă din altă parte, din faptul că a putut conferi valori sacre interiorizărilor practicate, a celor din ritualul rugăciunii, din ascezele de diferite feluri. A făcut-o prin așezarea stărilor sufletești rezultate pe principalele axe de confluență dintre materialitate și idealitatea lumii, cu sanctificarea lor din perspectivă teologică, a statuării unor "complexe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sens, filosofia nu este un discurs al cunoașterii, ci, asemeni literaturii mitologice, ea este mai întâi un discurs al semnificării. Din această perspectivă, limbajul filosofic dobândește caracterul unui metadiscurs care are ca obiect semnele altui discurs, iar trecerea de la experiența sacră, evocată de mit, la experiența profană, cotidiană, echivalează cu deplasarea accentului de pe o polisemie lărgită, neîngrădită, favorizând ambiguitatea, pe o polisemie reglată prin delimitări conceptuale. Autonomizarea limbajului filosofic în raport cu limbajul artistic are ca premisă reinterpretarea propriilor semnificații, a problemelor definitorii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
problemelor definitorii, aplecarea reflexivă asupra propriei naturi. Față de limbajul literar, caracterizat prin jocul neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința de restrângere a acestuia, prin construirea unor sensuri specifice experienței profane, tot astfel cum literatura mitologică propune sensuri caracteristice experienței sacre: "Autonomizarea discursului filosofic față de celelalte discursuri ale culturii grecești sau, de fapt, distanțarea lui de discursul de gen literar și situarea de partea discursului cunoașterii sunt produsul unui anumit raport între jocul semnificației și limitarea lui prin logică"85. "Specific
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
origine latină, conservate doar dialectal, folosirea unor forme etimologice neprefixate sau a calculilor cu structuri neobișnuite. La fel de numeroase sunt arhaismele semantic caracterizate prin conservarea unor sensuri demult iesite din uz limbii literare. Taxonomia limbajului religios înregistrează variante precum: limbajul textelor sacre, limbajul predicii, al rugăciunii, limbajul scrierilor teologice. Pe lângă constantele prezente la nivelul conținuturilor și al expresiei, fiecare dintre aceste limbaje comportă trăsături specifice, dar și afinități cu alte tipuri de limbaj (filosofic, didactic, poetic). În epoca modernă se înregistrează și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semantică, limbajul religios își află originea într-un "referent extralingvistic preexistent"99, un referent care eludează categoriile spațio-temporale de tip istoric, în încercarea de a construi o lume de esență transcedentală și de a institui o relație între om și sacru. În această viziune, cuvântul joacă rolul unui mediator între ființa umană, înscrisă în lumea profanului, și lumea sacră a divinității. Prin ignorarea referențialului obiectiv, limbajul religios se apropie de autoreflexivitatea limbajului poetic. Dacă la prima vedere limbajul religios și cel
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]