14,124 matches
-
apocrife. În acest sens, etimologia cuvântului (fr. pèlerine, veșmânt purtat de un pelerin) care indică o dezvăluire (scopul călătoriei întreprinse de pelerin), și apartenența la uniforma militară (care indică un rang, făcându-l recognoscibil pe purtător) sunt în spiritul coincidenței simbolice, ascunderii-dezvăluirii, relației sacru-profan724. Matei Călinescu face apropierea de Mantaua lui Gogol, și sesizează posibilitatea unei semnificații religioase oblice, secrete, pe care o are respectiva haină atât într-o proză, cât și în cealaltă. De asemenea, numind această proză a lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gogol, și sesizează posibilitatea unei semnificații religioase oblice, secrete, pe care o are respectiva haină atât într-o proză, cât și în cealaltă. De asemenea, numind această proză a lui Eliade o "rescriere nonconformistă a Mantalei", Matei Călinescu observa ambivalența simbolică a imaginii pelerinei, care devine o metaforă a textului. Considerăm că, alături de proza gogoliană, în care mantaua adorată aproape mistic este scară, fie chiar și pentru o singură noapte, în ascensiunea socială, poate sta ca termen de comparație Colonelul Chabert
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să cucerească Egiptul și Europa). Analogii în privința conferirii unui identități pot fi stabilite și cu opera lui Sthendal (aici, identitatea este câștigată prin raportare la idealul eroic napoleonian). În proza lui Eliade vestimentația se descrie prin trăsături ca "vetustețea, apartenența simbolică la un "alt timp" decât cel trăit efectiv de către celelalte personaje din jur"725 (aici intră rochia veche de culoarea aguridei a Niculinei, uniformele de general pe care le caută Ieronim Thanase în podul familiei Calomfir, uniforma militară purtată de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unde se imprimă numerele false din Scânteia și chimista Sanda Irineu, specialistă în cerneluri și care imigrase în Suedia și apoi în Uganda. Paralelismele cronologice (despărțirea de Sanda Irineu întâmplată în perioada înscrisă pe exemplarele apocrife din Scânteia, 1966), contrastele simbolice dintre etapele anchetei politice, în care principalul suspect este Pantelimon, și povestea lui personală duc în final la ideea că încercările Securității de a rezolva o conspirație internațională își află echivalentul metaforic în eforturile lui Pantelimon de a-și recupera
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sacră a experienței personajului"827. Costumul scump și paltonul îmblănit, prea largi ca să poată fi ale lui Dominic Matei, dovedesc că posesorul de pașaport elvețian, născut în Honduras, la 18 noiembrie 1939 este dublul 828 lui (apărut în momentul nașterii simbolice a tânărului Dominic, și pe care acesta îl vede ca pe "o persoană pe care o ascultă vorbindu-i mai ales în timpul somnului și cu care uneori discută amical sau în contradictoriu", o "nouă personalitate" care "s-a alcătuit treptat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
totuși te-aș recunoaște și ți-aș face semn, nu mă vei înțelege"854 se explică prin faptul că "suntem irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul..."855. Exemplul lui Ivan îi revelează propria condiție umană, iar omologarea simbolică a lui Procopie și Arhip cu Ivan îi îngăduie regăsirea contextului misterioasei formule "o serie de evidențe mutual contradictorii" în care i se pare că surprinde "ca într-o ecuație de gradul I, simplă, secretul condiției umane"856. În oricare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a petrecut evenimentul, in illo tempore. În schimb, basmele - în care V. I. Propp vede "amintirea riturilor totemice de inițiere" (p. 183) - sunt povestiri inițiatice, povestiri ale încercărilor prin care trece eroul excepțional, "trecerea prin intermediul unei morți și unei învieri simbolice, de la neștiință și nematuritate la vârsta spirituală a adultului" (p. 188). Cu toate că basmele ar părea să se integreze în această categorie a profanului, Eliade susține că nu întotdeauna putem vorbi de o "desacralizare a lumii mitice" (p. 187). Într-adevăr
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
265 Christian Ionescu, op. cit., pp. 276-277. 266 Mircea Eliade, op. cit., p. 153. 267 Ibidem, p. 155. 268 Ibidem, p. 151. 269 Ibidem, p. 152. 270 Ivan Evseev, op. cit, pp. 130-131; Gheorghe Glodeanu, în op. cit., pp. 172-173 vorbește de valoarea simbolică acordată de Eliade numărului în opera sa. În cazul de față, numărul patru simbolizează "infinitatea punctelor cardinale sugerate de cele patru brațe ale crucii, dar și aspirația la totalitate, la absolut". 271 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 175. 272 Constantin Necula
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
derizorii" cu "rol mitic": camioneta din Nouăsprezece trandafiri, mașina din Noaptea de Sânziene, care fac legătura dintre tărâmuri asemenea bărcii lui Charon sau calului răpciugos din basmele românești. Pentru Marta Petreu, op. cit., p. 179, sania din Nouăsprezece trandafiri este "vehicol simbolic al trecerii dintr-un tărâm în altul". 315 Ștefan Borbély, op. cit., p. 122. 316 Eugen Simion, op. cit., p. 198; Ștefan Borbély, op. cit., p. 129; Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 117, asociază călătoria labirintică a lui Gavrilescu cu scenariul stării de Bardo
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ianuarie 2016. Despre aceste structuri, Ioan Vultur în op. cit., p. 41. Comparând Pe strada Mântuleasa cu Elixirele diavolului sau Omul cu nisipul, sub aspectul complexității structurale și funcționale, autorul caracterizează aceste texte ca "bogate sub raport narativ, evenimențial, dar și simbolic, pun în evidență structuri disipative și moduri de producere a sensului mult mai complexe". 405 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 126. Relaționând cu povestea copacului narativ de mai sus, copacul este complicat cu ramuri inutile (în opinia anchetatorilor), pentru că, doar în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 405. 498 Ibidem, p. 409. 499 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 102; Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 36 ("în gândirea simbolică, dușmanul-om este în chip firesc asimilat cu demonul și cu moartea. De fapt, rezultatul atacurilor, fie ele demonice sau militare, este întotdeauna același: distrugerea, nimicirea, moartea"); Ivan Evseev, op. cit., p. 24. 500 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. IV, Editura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Sergiu Al-George174. "Obiectul cunoașterii luciferice spune Blaga e totdeauna un "mister", un "mister" care de o parte se arată prin semnele sale și de altă parte se ascunde după semnele sale"175. Dialectica paradoxală a revelării și ocultării, specifică formelor simbolice, devine proprie obiectului cunoașterii. În lumina cunoașterii luciferice, obiectul cunoașterii devine semn al unui mister, întreținând cu acesta un raport paradoxal: pe de o parte îl revelează, pe de altă parte îl ascunde. Într-un alt loc, acest aspect paradoxal
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aspectul esențial al dialecticii sale paradoxale: ea apare doar în funcția sa revelatoare în raport cu misterul, funcția de ocultare fiind preluată de matricea stilistică. Cu toate acestea, continuă indianistul român 227, viziunea teoretică rămâne profundă. Metaforicul este în continuare asociat cu simbolicul, simbolul fiind o simplă modalitate a metaforei. În al doilea rând, importanța metaforei este redimensionată: aceasta nu mai e o problemă de stil, ci de substanță, fiind considerată o realitate ce ține de ordinea structurală a spiritului uman. În acord
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
304. Se pare, însă, că obiecția lui Sergiu Al-George nu este justificată. După Ioana Lipovanu, nu necunoașterea ci, dimpotrivă, finețea cunoașterii metafizicii indiene l-a determinat pe Blaga să nu recunoască antinomicul transfigurat aici. Argumentul ar fi următorul: gândirea paradoxală simbolică indiană sugerează capacitatea spiritului, prin simbol, "de a străpunge, dincolo de rațiune și limbaj, ierarhia planurilor ontologice, pentru a se uni cu Absolutul"305. Or, Blaga nu era de acord cu acest lucru din chiar premisele filosofiei sale, fapt ce se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dispară, astfel ca fie ē, fie e să-și fie suficiente lor înșile într-o independență și deci o non-contradicție riguroasă ca în orice logică, clasică sau de altă natură, care se întemeiază pe atotputernicia principiului non-contradicției"482. În expresie simbolică, acest postulat se transcrie sub forma următoarelor "implicații contradicționale de bază"483: eA ēP ; ēT eT unde indicii A, P și T ai simbolurilor e și ē semnifică actualizarea, potențializarea, respectiv starea nici actuală nici potențială (sau semiactuală și semipotențială
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că prin natura lor energetică sunt actualizări, adică treceri de la o stare potențială la una actuală. Firește, aceasta implică o trecere inversă a unor antielemente. Pentru că lucrurile stau așa, postulatul fundamental al logicii dinamice a contradictoriului este transcris în expresie simbolică astfel 488: (eP eA) (ēA Pē); (ēP În orice trecere de la o stare potențială la una actuală, vectorul logic trece prin starea T. Ea este un fel de nucleu al logicii dinamice a contradictoriului. Acest lucru se transcrie formal astfel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândire care rămâneau în afara "spațiului logic" clasic. Cel blagian, dimpotrivă, pare unul protector pentru aceste realități care scăpau logicii clasice. 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului Mircea Eliade intră în orizontul gândirii antinomice prin hermeneutica experienței religioase și simbolice. Aplecându-se asupra acestei hermeneutici, Sergiu Al-George observă că ea poate fi înțeleasă mai degrabă din perspectiva culturii indiene, decât a celei occidentale. Argumentul său este că, la Mircea Eliade, descifrarea limbajului sacru și simbolic "presupune un demers diferit față de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin hermeneutica experienței religioase și simbolice. Aplecându-se asupra acestei hermeneutici, Sergiu Al-George observă că ea poate fi înțeleasă mai degrabă din perspectiva culturii indiene, decât a celei occidentale. Argumentul său este că, la Mircea Eliade, descifrarea limbajului sacru și simbolic "presupune un demers diferit față de discursivitatea conceptuală ce stăpânește spiritul occidental și o intrare în logica de adâncime a fantasticului"541, în logica imaginarului, a mitului și simbolului. Structurile simbolice ale imaginarului scot gândirea din logica elementară, pentru că ele fac
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
său este că, la Mircea Eliade, descifrarea limbajului sacru și simbolic "presupune un demers diferit față de discursivitatea conceptuală ce stăpânește spiritul occidental și o intrare în logica de adâncime a fantasticului"541, în logica imaginarului, a mitului și simbolului. Structurile simbolice ale imaginarului scot gândirea din logica elementară, pentru că ele fac trimitere la "modalități excepționale ale conștiinței"542. Hermeneutica presupune o pătrundere dincolo de zona superficială a conștiinței, în partea abisală și fantastică, acolo unde discursul ghidat de logica obișnuită nu mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu hermeneutica occidentală. Aceasta din urmă "este în primul rând o hermeneutică a "textului", căruia îi subsumează și simbolul, deci o hermeneutică a discursivității, care își propune o ieșire din ambiguitatea în care se află în mod funciar orice structură simbolică. Aspirația către univocitate constituie în consecință caracteristica sa esențială..."543. Această scoatere din ambiguitate prin univocitate a simbolului nu consonează deloc cu hermeneutica savantului român, care merge, dimpotrivă, pe ideea plurivocității simbolurilor. Ea "se inspiră din cea indiană, care valorifică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Rig-Veda, textul fundamental al lumii brahmanice, este alcătuit din asocieri de sensuri și suprapuneri de imagini ce par a avea aceeași libertate ca în creația suprarealistă poetică"545. În consecință, textele exegetice rețin din corpul vedic jocul liber al interpretărilor simbolice, fără să-și pună problema occidentală a conflictului interpretărilor. Această orientare de fond a culturii indiene determină și pluralismul filosofic de aici, "în care fiecare perspectivă, darsana, putea să coexiste, cu aceeași autoritate tradițională, alături de o altă perspectivă ce comporta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care fiecare perspectivă, darsana, putea să coexiste, cu aceeași autoritate tradițională, alături de o altă perspectivă ce comporta o dezvoltare teoretică complet deosebită..."546. Gândirea filosofică indiană este rezultatul, inevitabil plurivoc, al reinterpretării creatoare a simbolurilor vechi. Această continuitate dintre experiența simbolică și gândirea filosofică este vizibilă, după Sergiu Al-George, în faptul că există un element comun, care dă unitate tuturor acestor curente filosofice, dincolo de diferențele lor teoretice: opoziția dintre o realitate absolută și una relativă, opoziție care, de fapt, continuă sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vizibilă, după Sergiu Al-George, în faptul că există un element comun, care dă unitate tuturor acestor curente filosofice, dincolo de diferențele lor teoretice: opoziția dintre o realitate absolută și una relativă, opoziție care, de fapt, continuă sau reprezintă opoziția din cadrul experienței simbolice, între simbolizant și simbolizat. În această structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii indiene, Mircea Eliade ajunge să contribuie la un curent de gândire ce s-a dezvoltat în Occident în secolul al XX-lea, avându-i printre protagoniști pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de gândire ce s-a dezvoltat în Occident în secolul al XX-lea, avându-i printre protagoniști pe Lucian Blaga și Ștefan Lupașcu, curent "care repune în drepturi gândirea antinomică". El va ajunge la concluzia că "Orice hermeneutică a gândirii simbolice trebuie să accepte aprioric o logică antinomică, să rupă cu tradiția logicii aristotelice; univocitatea aparține discursivității și gândirii empirico-raționale. Hermeneutica nu trebuie să fie deci o ieșire din incertitudine, ci tocmai o instalare deliberată în zona incertitudinii și ambiguității, zonă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]