11,506 matches
-
Filago) este un cleric italian, episcop romano-catolic al diecezei Lodi din 26 august 2014. Născut în Marne (un cartier al orașului Filago) în 1953, a studiat la Seminarul din Bergamo și a fost hirotonit preot în 1977. A continuat studiile teologice la Romă. Din 1978 până în 1994 a fost educator, profesor și vice-rector al Seminarului din Bergamo. În 1994 a fost numit oficial al Congregația pentru Bisericile Orientale, iar în 2009 sub-secretar al Congregației. În acești ani el a fost secretarul
Maurizio Malvestiti () [Corola-website/Science/332796_a_334125]
-
straie populare sau având pe cap căciuli specifice Mărginimii Sibiului. Picu a trăit pentru biserică și pentru idealurile ei, închinându-și viața slujirii Domnului prin cântare, alcătuire de versuri, pictarea de scene sfinte, citire de texte religioase și de factură teologică, precum și prin operele de dragoste față de semenii săi. Exemplarul Bibliei de la Petersburg a fost completat de Pătruț cu 400 de pagini ce au cuprins toate prefețele Bibliilor anterioare, precum și tâlcuiri ale sfinților părinți (alături de 139 de ilustrații). În anul 1948
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
a evidențiat că Ghaylăn și gânditorii qadariți au considerat că imăm-ul (liderul comunității) trebuia ales în urma consensului comunității (ummah). Spahic Omer a menționat în articolul său că Al Shahrastănī (unul dintre istoricii foarte importanți ai istoriei islamului) a descris gândirea teologică a lui Ghaylăn utilizând cuvintele: al-qadr, al-irjă, al-kharăj. Al-qadr se referă la libertatea omului, al-irjă se referă la ultima judecată a celor cu păcate grave, iar al-kharăj se referă la revolta împotriva conducătorilor nedrepți. Conform lui Spahic Omer, Ghaylăn și
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
Muhammad i-a trădat încrederea în transmiterea mesajului lui Dumnezeu când spune că “astăzi eu am perfecționat pentru tine religia ta”. Și ceea ce nu făcea parte din religie atunci, nu face parte din ea nici acum”. Malik a interzis retorica teologica și discursul filozofic, la care se face referire drept "kalam". Malik era de părere că discursul ("kalam") își avea rădăcinile într-o doctrina eretica preluată și dezvolatată de către teologi controversați precum Jahm bin Safwan. Cand a fost întrebat despre o
Malik ibn Anas () [Corola-website/Science/333568_a_334897]
-
datorită interpretării greșite a unor acțiuni ale lui Elijah Muhammad, susține N.O.I. ). Când Wallace Muhammad, fiul lui Elijah Muhammad, a fost ales în fruntea N.O.I., în 1975, a căutat să aducă mișcarea mai aproape din punct de vedere teologic de islamul sunit, efort care l-a înstrăinat de mai mulți alți membri , . Un motiv central pare să fi fost deziluzia manifestată de mulți convertiți, care, deși alăturați N.O.I. în număr mare, nu rămâneau multă vreme. Facțiunea lui W
Nation of Islam () [Corola-website/Science/333607_a_334936]
-
Roma datorită unor probleme de sănătate, unde a și decedat, fiind înmormântat în cimitirul Verano din Cetatea Eternă. Strămutarea rămășițelor pământești de la Roma la Roman ale preotului Tocănel s-a făcut în octombrie 2004 osemintele fiind reînhumate în capela Institutului Teologic, căruia părintele i-a donat biblioteca sa personală care cuprindea peste 40 de mii de volume. A fost un preot simplu și retras, auster cu sine și care și-a iubit țara sa natală. Adresându-se episcopului Ioan Duma, Sanctitatea Sa
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
a aflat începând cu 29 octombrie 1968 în București, în cadrul primei delegații oficiale de la Vatican de după expulzarea Regentului Nunțiaturii de la București. Tot în România Padre Tocănel a devenit după schimbarea de regim din 1989, primul rector al noului înființat Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. La Roma s-a făcut remarcat prin opera sa juridică legată de dreptul canonic. Pentru România cercetările sale în arhivele Congregației „De Propaganda Fide” și ale Curiei Generale a OFMConv din Roma sunt relevante în ceea ce privește istoria
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
1965). Completări de referință privind istoriografia catolică românească au venit din partea sa și sub forma unor articolele publicate revista „Buna-Vestire”. Materialul său arhivistic și biografic recoltat este însă imens, fiind subiectul unui alt proiect de cercetare desfășurat sub patronajul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Numele părintelui Tocănel este purtat actual de biblioteca "Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan" din Roman precum și de unul din centrele sale de cercetare.
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
forma unor articolele publicate revista „Buna-Vestire”. Materialul său arhivistic și biografic recoltat este însă imens, fiind subiectul unui alt proiect de cercetare desfășurat sub patronajul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Numele părintelui Tocănel este purtat actual de biblioteca "Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan" din Roman precum și de unul din centrele sale de cercetare.
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
Roman Vodă" și, a continuat cu "Gimnaziul și Seminarul Franciscan" din Hălăucești, județul Iași (1945-1948), "Școala de Muzică și Arte Plastice Roman" (1959-1972), "Liceul Roman Vodă" (1960-1985), "Liceul Agricol Horia". După 1989 a mai predat încă un deceniu la "Institutul Teologic Franciscan" și Seminarul Ortodox din localitate, până în 2002 (în total 6 decenii de activitate didactică). S-a dovedit a fi un cadru didactic, apreciat pentru erudiție, pregătire profesională și metodică. În perioada în care a predat la Hălăucești a cunoscut
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]
-
ou l’ enjeu du siècle (1954) - The Technological Society (1964) ce nu a reușit el prin Brave New World (1932). A fost unul dintre primii ecologiști alături de bunul său prieten Bernard Charbonneau, iar una dintre trăsăturile scrierilor lui, de la cele teologice până la cele de filosofie a tehnologiei sau mass-media, este o exegeza mereu surprinzătoare a ceea ce el numește "locuri comune". Practic, Ellul pune sub semnul întrebării tot ceea ce e clar și stabilit, reușind să răstoarne modul în care înțelegem lucrurile. A
Jacques Ellul () [Corola-website/Science/333227_a_334556]
-
Ileana Roman, în "Răstimp, nr. 2," Drobeta Turnu Severin, 2001; -Adrian Popescu, în "Ramuri, nr. 5-6", Craiova, 2001; -Ion Arieșanu, în "Orizont, nr. 6", Timișoara, 2001; -Marie-Louis Semen, în "Luceafărul nr. 23", 19.06., București, 2001; -S. Lucaciu, în "Dialog Teologic, nr. 7", Iași, 2001; -Mihai Iovănel, în "Cronica Română", 21.08., București, 2001; -Ion Zubașcu, în "România liberă," 31.08., București, 2001; -Constantin Dram, în "Convorbiri literare, nr. 8", Iași, 2002; - Dania-Ariana Moisa, în "Ramuri nr.4", Craiova , 2002; -D
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
științifică în domeniul astronomiei și geodeziei scrisă de un român și tipărită în țara sa: „"Determinarea diferenței de longitudine între Iași și Cernăuți, executată de C. Căpităneanu și Kühnert"”. După terminarea studiilor liceale în localitatea natală, a urmat cursurile Seminarului teologic pe care îl absolvă în anul 1862. A renunțat însă la cariera de preot în favoarea celei militare și s-a înscris la 10 iulie 1862 la Școala de ofițeri din București, pe care a absolvit-o la 20 iulie 1864
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
în secolele XVII-XVIII. Dezbaterea cu privire la faptul dacă credința în miracole era o simplă superstiție sau era esențială pentru a accepta divinitatea lui Hristos a produs o criză în bisericile din secolul al XIX-lea, în care au fost căutate compromise teologice. Încercările de a explica miracolele în mod științific sau rațional erau batjocorite chiar la tranziția dintre secolele XIX și XX. Credința în autenticitatea istorică a miracolelor era unul din cele cinci teste stabilite în 1910 de Biserica Prezbiteriană pentru a
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
ambii din Goettingen.) Aserțiunea liberală de a urma cercetarea critico-istorică s-a redus treptat, deoarece liberalii identificau cercetători clasici cum ar fi Martin Noth și Lothar Perlitt drept "liberali" în timp ce ei erau de fapt foarte conservatori din punct de vedere teologic. O analiză amănunțită arată faptul că creștinismul liberal s-a aliniat spre sfârșitul secolului al XIX-lea împreună cu mișcarea progresistă din cultura și politica occidentală. Din punct de vedere obiectiv, creștinismul liberal a identificat stânga din cultura occidentală drept loc
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
american Walther Rauschenbusch, a identificat patru rele spirituale instituționalizate în cultura americană (pe care el le-a numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul. Conform doctrinei socialiste, acestea trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv. Altă mișcare teologică ulterioară din protestantismul "mainline" a inclus teologia eliberării, forme filosofice de creștinism postmodern și diverse influente teologice cum ar fi existentialismul creștin (pornind de la Søren Kierkegaard și incluzând teologi și cercetători ca Rudolf Bultmann și Paul Tillich) și chiar mișcări
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul. Conform doctrinei socialiste, acestea trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv. Altă mișcare teologică ulterioară din protestantismul "mainline" a inclus teologia eliberării, forme filosofice de creștinism postmodern și diverse influente teologice cum ar fi existentialismul creștin (pornind de la Søren Kierkegaard și incluzând teologi și cercetători ca Rudolf Bultmann și Paul Tillich) și chiar mișcări conservatoare ca neo-evanghelicii, neo-ortodoxia și paleo-ortodoxia. Dean M. Kelley, un sociolog liberal, a fost însărcinat la începutul
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
a identificat motivul declinului bisericilor liberale: faptul că au politizat excesiv Evanghelia și în special faptul că ele au identificat Evanghelia cu obiectivele politice ale democraților de stânga. În anii 1990 și 2000 s-a constatat o revărsare de lucrări teologice nedogmatice asupra exegezei biblice și asupra teologiei, prin figuri cum ar fi Marcus Borg, John Dominic Crossan, John Shelby Spong, Karen Armstrong și Scotty McLennan. Ei au găsit susținere, la fel cum odinioară o găsise modernismul, în bisericile protestante "mainline
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
contribuit la adoptarea creștinismului în Ungaria. A fost ucis la Budapesta - pe dealul care îi poartă acum numele - în cadrul unei revolte păgâne împotriva regelui venețian care îi conducea atunci pe unguri. De-a lungul secolelor mănăstirea a devenit un centru teologic, cultural și artistic de primă importantă în Europa. Călugării aveau o autonomie considerabilă și legături strânse cu Florența și Padova și, astfel, mănăstirea a devenit, de asemenea, o locație favorită pentru demnitarii străini pe perioada șederii în oraș. În 1177
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
grile din fier forjat care se întind de-a lungul pereților laterali. Plafoanele sunt pictate în frescă de Tiepolo, prezentând "Tărie și pace" și "Triumful credinței", flancate de muzicieni angelici, în timp ce prezbiteriul a fost pictat de acelasi artist cu Virtuțile teologice (1745-1755). Tiepolo a fost ajutat de Jacopo Guarana, elevul lui Sebastiano Ricci, care a proiectat inițial frescele. Pe partea dreaptă, în primul altar se află pictură "Fecioara cu putto și patru sfinți", realizată de Francesco Daggiù din școala lui Giovanni
Biserica Santa Maria della Pietà din Veneția () [Corola-website/Science/333419_a_334748]
-
octombrie 1898, Copșa Mică - d. 26 octombrie 1983, Sibiu) a fost un profesor de teologie și traducător român, profesor al lui Arsenie Boca. A absolvit liceul din Dumbrăveni în anul 1917 după care a urmat cursurile de teologie la Institutul Teologic din Sibiu în perioada 1918-1921. Între anii 1921-1922 a fost student la Universitatea de Filozofie din Berlin și mai apoi între 1922 - 1924 la Leipzig unde își ia și doctoratul în anul 1924. În 1935 ia licența în teologie la
Nicolae Terchilă () [Corola-website/Science/334598_a_335927]
-
la Leipzig unde își ia și doctoratul în anul 1924. În 1935 ia licența în teologie la Chișinău și apoi doctoratul la București. Urmează o carieră didactică îndeplinind funcția de suplinitor și mai apoi (1936) definitiv până la pensionare la Academia Teologică Andreiană din Sibiu. A predat Istoria filozofiei și Filozofia, Pedagogia și Istoria pedagogiei și Catehetica. Pe linie religioasă a fost diacon (1925), preot (1927) și protopop (1948). A publicat o serie de lucrări de filozofie și pedagogie.
Nicolae Terchilă () [Corola-website/Science/334598_a_335927]
-
(n. 13 mart. 1913, Nesfoaia, fost jud. Hotin; d. 22 sept. 1994, Botoșani a fost un prozator, folctorist si publicist român. A absolvit școala primară în satul natal, Seminarul Teologic (1927-1935), Facultatea de Teologie din Chișinău (1935-1939), fapt deosebit de rar pentru aceea perioadă, având în vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic, apoi finalizează Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți (1942-1943), cu examen de capacitate la religie (1946). În 1938 este
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
1994, Botoșani a fost un prozator, folctorist si publicist român. A absolvit școala primară în satul natal, Seminarul Teologic (1927-1935), Facultatea de Teologie din Chișinău (1935-1939), fapt deosebit de rar pentru aceea perioadă, având în vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic, apoi finalizează Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți (1942-1943), cu examen de capacitate la religie (1946). În 1938 este hirotonisit preot în parohia Rângaci, lângă Hotin, unde a slujit până la ocuparea teritoriului de către Rusia sovietică. S-a refugiat peste Prut, unde
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
a fost un om de stat rus, viceguvernator al Basarabiei și guvernator interimar al guberniilor Samara și Iaroslavl. Evreinov s-a născut la 10 octombrie 1869 într-o veche familie nobilă din gubernia Tula. În 1889 a intrat la Academia Teologică din St. Petersburg și a absolvit-o în 1893 cu titlul de student real. La 14 ianuarie 1893 a fost angajat în Cancelaria de Stat, cu rangul de secretar provincial în Departamentul Afacerilor civile și religioase. Cariera de funcționar public
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]