KorAP: Find »[drukola/base=tinde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...456 457 458 ...576 >

14,383 matches

Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461

mult mai numeros în Europa continentală. În al doilea rând, aceste cabinete sunt mari pentru că acoperă activitățile altor departamente guvernamentale, în principiu pentru a asigura că nu se întreprinde nimic care să prejudicieze departamentul vizat. Cu alte cuvinte, cabinetele ministeriale tind să lupte mai curând pentru bucățica lor, decât pentru miniștri ca atare. Se poate întâmpla ca sistemul să contribuie la detectarea din timp a potențialelor conflicte și la rezolvarea dificultăților înainte ca acestea să ia amploare; dar în acest proces

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
potențialelor conflicte și la rezolvarea dificultăților înainte ca acestea să ia amploare; dar în acest proces este probabil întreținută o anumită stare conflictuală între departamente. Cazul cabinetelor ministeriale este prin urmare departe de a fi clar. Totuși, alte două caracteristici tind să aibă consecințe contrare. În primul rând, specialiștii sunt instruiți în școli tehnice de prestigiu, ceea ce îi face să-și dezvolte o perspectivă comună și un simț al solidarității. Acestea au ajutat dezvoltarea în Europa continentală și în special în

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
progres" și "dezvoltare", generaliștii nu sunt la fel de bine plasați ca specialiștii în vederea satisfacerii cererilor. Administratorilor li s-ar putea imputa conducerea birocratică excesivă, precauția exagerată și lipsa de inițiativă. În plus, având în vedere că cererile din partea grupurilor de interese tind să fie numeroase, generaliștii ar trebui să aibă o autoritate politică considerabilă pentru a fi în stare să le facă față cu succes. Ei ar trebui să se bazeze pe sprijinul populației, iar un asemenea sprijin nu pare să se

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
organelor administrative în lumea a treia, vezi Bureaucracy and Political Development, ed. J. La Palombara (1963) și Frontiers of Development Administration, ed. F.W. Riggs (1971). Capitolul 19 Rolul forțelor armate în procesul politic Introducere Dacă influența birocrațiilor în guvern tinde să fie ascunsă și astfel rămâne aproape neobservată, participarea forțelor armate în politică este o experiență bine documentată și adesea dureros de evidentă. Totuși, imaginea care se creează la prima vedere în urma unor astfel de intervenții este oarecum confuză. Pe

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
nu le doreau, fie spre a-i determina pe decidenți să urmărească anumite politici mai energic decât și-ar fi dorit civilii. Astfel, în anumite privințe, rolul forțelor armate în politică pare să fie larg răspândit, în timp ce în altele el tinde să se limiteze la anumite țări. Valorile naționale și valorile forțelor armate Tabloul intervenției militarilor în politică este unul variat; la fel și cel al legăturilor între valorile naționale și valorile militare. În trecut, și într-o mai mică măsură

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
armate sunt cel puțin parțial izolate de societate. În al doilea rând, profesia militară are rolul de a purta războaie; totuși, îndeplinirea acestui ultim raison d'être este percepută ca improbabilă și îndepărtată tocmai datorită existenței forțelor armate. Membrii acestora tind așadar să aibă o atitudine ambivalentă în privința războiului, așa cum reiese adesea din sfaturile date de statele majore generale conducătorilor civili. Forțele armate se simt de obicei nepregătite și cer în continuu mai multe resurse pentru a atinge capacitatea de reacție

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
succesul împotriva potențialilor inamici depinde de cât de pregătiți sunt cetățenii și liderii să își apere țara. Prin urmare militarii sprijină de obicei anumite ideologii și sunt suspicioși în privința altora; mai mult decât membrii altor ramuri ale serviciului public, ei tind să creadă că este de datoria lor să întrevadă posibilele consecințe ale politicilor guvernamentale și să încerce să oprească acele politici care, în opinia lor, ar putea submina fibra morală a națiunii (Huntington, 1957: 62-70). Condițiile care favorizează intervenția militarilor

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
și tipul de ideologie care predomină în societate. În primul rând, un grad ridicat de profesionalizare încurajează intervenția militară, deoarece cu cât armata este alcătuită din mai mulți profesioniști, cu atât este mai îndepărtată de restul societății și, în consecință, tinde să dezvolte atitudini care sunt deopotrivă idiosincratice și simțite în profunzime de membrii săi. De aici importanța acordată serviciului militar obligatoriu de cei care doresc să lege forțele armate de națiune. Cei care aparțin unei armate de profesioniști vor avea

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
specialiștii au în general legături cu colegii din alte instituții și se pot chiar transfera din armată în funcții echivalente în viața civilă. Argumentul este același ca în cazul facționalismului, discutat în capitolul 7: acolo unde clivajele întretăiate sunt reduse, tind să se dezvolte subculturi; când se produce această dezvoltare, tensiunea dintre subculturi crește. Un nivel înalt de profesionalism militar este un exemplu specific de dezvoltare a unei subculturi. În al doilea rând, probabilitatea intervenției militarilor crește pe măsură ce descrește legitimitatea sistemului

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
drept o urmare logică (Finer, 1962: 72-85). În al treilea rând, probabilitatea intervenției militarilor este ridicată când sistemul politic, social și economic este simplu; este scăzută când societatea este complexă, ca în cazul țărilor dezvoltate. Aceasta, întrucât numărul clivajelor întretăiate tinde să crească pe măsură ce societatea este mai complexă. În plus, intervenția directă a forțelor armate este dificil de realizat într-o societate complexă. Deși echipamentul armatei poate fi extrem de sofisticat, rețeaua instituțiilor de stat și a altor instituții publice este atât

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
de valorile pe care le promovează forțele armate. De aceea există probleme fundamentale între valorile militare și cele civile în regimurile care pun accent, împreună sau separat, pe obiectivul participării democratice, pe mijloacele liberale și pe scopurile egalitare. Aceste valori tind să se lovească de noțiunile de disciplină și ierarhie afirmate de forțele armate. Problema se agravează când normele societății se schimbă drastic odată cu venirea la putere a unui nou regim sau guvern; dimpotrivă, modificările lente ale normelor pot fi acceptate

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
cel de lansare și de dezvoltare timpurie, nu este surprinzător faptul că în anii '60 '80 ar fi trebuit să observăm multe lovituri de stat militare și multe regimuri militare. Regimurile militare și destinul lor Răspândirea regimurilor militare Regimurile militare tind așadar să apară când societățile se află în etapele de lansare și de dezvoltare, ca rezultat al descreșterii legitimității forțelor tradiționale și în special a grupurilor comunitare, existente în societățile subdezvoltate. În acel moment se produce un vid de legitimitate

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
țări din peste 30 s-au produs lovituri de stat reușite, aceste șase țări fiind Ghana (cu trei lovituri de stat), Nigeria, Uganda, Pakistan și Sierra Leone (cu câte două lovituri de stat) și Fiji. Gradul de legitimitate a sistemului politic tinde să fie mai ridicat acolo unde structurile politice sunt mai bine implantate: loviturile de stat militare sunt prin urmare mai puțin frecvente. Punctele slabe și eșecurile regimurilor militare Deși ne-am obișnuit să observăm punctele tari ale regimurilor militare și

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
unii au susținut că astfel curțile de justiție devin mai curând apărători ai ordinii sociale decât organe independente care aspiră spre justiție sau echitate. În general vorbind, chiar și în cele mai bune cazuri, și cu toate că există câteva excepții, judecătorii tind să opereze în contextul principiilor pe care se bazează societatea; ei sunt mai curând separați de guvern decât complet independenți. Gradul de independență Gradul în care judecătorii sunt cu adevărat liberi față de amestecul guvernanților variază în mod normal de la o

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
a face mai mult cu aceste organe decât cu instanțele obișnuite. Soluții legale de asigurare a independenței Asemenea prevederilor constituționale desemnate să realizeze descentralizarea, formulele legale care urmăresc să asigure independența curților și a altor organe de adjudecare a regulilor tind să se concentreze pe aspecte procedurale. Scopul principal este de a conferi o mai mare siguranță carierei judecătorilor în raport cu cea a funcționarilor publici. Acest lucru se obține prin reglementarea numirilor și a promovărilor. Există totuși dificultăți. Pentru început, cineva trebuie

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
a instanțelor administrative s-a lărgit considerabil ca rezultat. După cum se știe, așa cum au făcut în mare parte și curțile supreme, curțile administrative și-au folosit cu oarecare prudență puterea de a invalida reglementările generale emise de guverne. Aceste instanțe tind să sancționeze în principal regulile mai puțin generale ale executivelor naționale și deciziile organelor locale, poate pentru că acestea se fac adesea vinovate de încălcări ale legii, dar poate și pentru că angajarea repetată în conflicte majore cu guvernul național nu este

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
de politici. * În al doilea rând vom cerceta în ce măsură constrângerile sociale operează asupra elaborării și implementării politicilor, și, ca rezultat, în ce măsură unele politici trebuie considerate ca fiind predeterminate, iar alternativele ca irealizabile. * În al treilea rând vom analiza dacă politicile tind să se bazeze pe o evaluare rațională a scopurilor și mijloacelor, sau dacă alte modele ale procesului politicilor publice sunt mai realiste. * În al patrulea rând vom analiza conceptul de stil de politică publică și vom vedea dacă el contribuie

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
variabilă în diferite țări sau în diferite situații. Richardson și colegii săi au sugerat că există într-adevăr două dimensiuni pe baza cărora se pot defini stilurile (Richardson, 1982: 13). Una dintre ele evaluează în ce măsură elaborarea și implementarea politicilor publice tind să reacționeze la cereri sau să anticipeze cererile; cealaltă evaluează în ce măsură politicile publice sunt impuse sau rezultă prin consens. Există probabil o relație empirică între pozițiile pe cele două dimensiuni, măcar în măsura în care o guvernare liberală tinde, cel puțin de-a

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
și implementarea politicilor publice tind să reacționeze la cereri sau să anticipeze cererile; cealaltă evaluează în ce măsură politicile publice sunt impuse sau rezultă prin consens. Există probabil o relație empirică între pozițiile pe cele două dimensiuni, măcar în măsura în care o guvernare liberală tinde, cel puțin de-a lungul timpului, să fie reactivă; dar există și excepții. "Conducerea transformativă" în sensul descris de Burns și la care ne-am referit în capitolul 17 este în esență anticipativă, deși nu trebuie neapărat să se bazeze

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
dacă s-ar studia stilurile la scara întregii lumi. Totuși, chiar și în contextul Vestului se remarcă diferențe substanțiale atât între țări cât și între tipurile de politici, deși s-a sugerat de asemenea că stilurile de politică publică pot tinde să conveargă de-a lungul timpului. Stiluri de politică publică în țările occidentale S-a spus că în Europa Occidentală, cel puțin până în anii '80, stilurile de politică publică evoluau către forma reactivă și consensuală o formă care a fost

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
referendum în favoarea partidului. Însă în plus față de referendum, relația acoperă un set larg de teme, putând astfel servi la susținerea unei politici publice generale. O concluzie similară se poate trage în cazul unor sisteme cu un singur partid, deși influența tinde să fie descendentă. În asemenea cazuri, liderii pretind în general că punctele de vedere ale partidului trebuie susținute pentru că, prin natura sa, partidul constituie viitorul națiunii, o idee întâlnită îndeosebi la conducătorii comuniști. Astfel, o instituție care în principiu mediază

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
prin intermediul grupurilor a subminat sau a îngreunat reprezentarea directă prin partide. Pe măsură ce acestea și, în consecință, forurile legislative devin constrânse de grupuri, teoria juridică a reprezentării este înlocuită de una în care organele care sunt considerate ca reprezentante ale poporului tind să devină purtătorii de cuvânt ai grupurilor sau, în cel mai bun caz, arbitri între grupuri. Situația nu este nouă; în unele țări chiar a predominat timp de zeci de ani, în special în Statele Unite, unde a fost criticată pe

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
efectele negative și în special cele dizolvante ale tehnicilor democrației directe (și în particular despre referendumuri) asupra sistemelor politice. Se consideră că acestea sunt manipulate de grupuri mici care, pentru a obține ceea ce doresc se folosesc de faptul că participarea tinde să fie scăzută atunci când se votează asupra unor aspecte tehnice. Se apreciază că multiplicarea referendumurilor are un rezultat contrar față de cel urmărit prin aceste proceduri: abținerea la vot crește dacă se recurge frecvent la referendumuri. Așa cum am văzut în capitolul

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
chiar între oameni și guvern. Oricât de dificil ar fi de susținut empiric, așa cum vom vedea în continuare, "teoria mandatului" rămâne larg acceptată în cercurile politice din Marea Britanie; păreri similare sunt susținute cel puțin în acele țări liberal-democratice în care tinde să predomine mai curând forma de competiție electorală specifică modelului "concurențial" decât cea caracteristică modelului "consociațional". Mobilizarea electorală are loc rareori, deoarece trebuie îndeplinite patru condiții, ceea ce nu este posibil decât ocazional: * Partidele trebuie să fie disciplinate. Aceasta se întâmplă

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
socialiștii au ajuns la guvernare, apare într-adevăr o polarizare; dar această situație este rară. Apare doar în câteva țări, și nici acolo mai mult de o dată sau de două ori într-o generație. Aceasta în parte pentru că partidele însele tind, așa cum a indicat Downs, să se deplaseze spre centrul politic pentru a capta votanții "marginali" (Downs, 1957: 114-42). CASETA 22.2 Are vreo valoare teoria mandatului? Un "sistem de partide responsabil" a fost idealul la care au aspirat democrațiile liberale

Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]