11,705 matches
-
din nou pe mâna suveranului de Habsburg, în urma acțiunii de „unificare” condusă de Gheorghe Martinuzzi. Losonczy a preluat, în această perioadă, comanda cetății și a zonei aflate sub dominație creștină. Dorind să recucerească Timișoara, în ziua de 17 octombrie 1551, turcii au început să sape tranșee în fața porții de nord a cetății și să instaleze tunuri grele. Garnizoana din Timișoara a fost somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
au început să sape tranșee în fața porții de nord a cetății și să instaleze tunuri grele. Garnizoana din Timișoara a fost somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta, turcii au împresurat Timișoara din toate părțile. Insula Palaca Mică a fost cel mai puternic asediată, ceea ce i-a făcut pe asediați să dea foc caselor și să se pregătească de retragere. Generalul Bernardo de Aldana, cu 100 spanioli, a transportat
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
i-au ucis pe toți apărătorii. Stefan Losonczy, care era rănit, a fost capturat la 27 iulie 1552 și decapitat, iar capul său, umplut cu pleavă, a fost trimis la Istanbul ca un „dar” oferit sultanului. Cetatea Timișoarei, cucerită de turci și transformată în capitală de vilayet otoman (un "beylerbeylik" între anii 1552-1590 și un "eyâlet" între 1590-1716 cu patru sangeacuri), a rămas sub stăpânirea acestora în perioada 1552-1716, când a fost recucerită de trupele imperiale conduse de prințul Eugen de
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
Turcia astfel încât doborârea avionului este o „lovitură de cuțit în spate dată de complicii teroriștilor”. Puțin a adăugat ca Rusia nu va tolera astfel de infracțiuni, iar relațiile ruso-turce vor fi afectate. De asemenea, Putin a susținut că fiul președintelui turc Erdogan ar fi făcut afaceri ilegale în comerțul cu petrol cu Statul Islamic. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a afirmat că turcii au depășit "limitele acceptabile" și, prin urmare, Turcia riscă să ajungă într-o "situație foarte complicată". Serghei
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
astfel de infracțiuni, iar relațiile ruso-turce vor fi afectate. De asemenea, Putin a susținut că fiul președintelui turc Erdogan ar fi făcut afaceri ilegale în comerțul cu petrol cu Statul Islamic. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a afirmat că turcii au depășit "limitele acceptabile" și, prin urmare, Turcia riscă să ajungă într-o "situație foarte complicată". Serghei Narîșkin, presedintele Dumei de Stat, a declarat că Rusia are dreptul la un răspuns militar după doborârea aeronavei sale. La 28 noiembrie, Rusia
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
declarat că Rusia are dreptul la un răspuns militar după doborârea aeronavei sale. La 28 noiembrie, Rusia a impus o serie de sancțiuni împotriva Turciei, printre care și un embargo asupra unor bunuri și interzicerea prelungirii contractelor de muncă ale turcilor care lucrează în Rusia. Turcia a cerut o reuniune extraordinară a NATO după doborârea avionului rusesc. Recep Erdogan, presedintele Turciei, nu și-a cerut scuze pentru acest incident și a „sfătuit cu sinceritate Rusia să nu se joace cu focul
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
Armate Israeliene nu s-au simțit amenințate de incursiunea navei și nu au deschis focul. Anterior, în septembrie, Israelul și Rusia au stabilit un mecanism de coordonare a operațiunilor militare în Siria. Franța: Președintele Francois Hollande a cerut rușilor și turcilor să evite escaladarea conflictului după doborârea avionului rus Șu-24M în Siria. După întâlnirea cu omologul său american, Obama, Hollande a cerut un control mai sever al frontierei turco-siriene pentru a preveni înfiltrarea altor teroriști în Europa.
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
semiprizonierat. Aflat în exil, Petru Rareș a pus-o pe Doamna Elena să scrie o scrisoare în limba sârbă către sultan în care fostul domn al Moldovei își arăta pocăința pentru faptele săvârșite de el și își afirma supunerea către turci dacă va fi sprijinit să ajungă din nou pe tronul țării. Cronicarul Grigore Ureche atestă astfel acest fapt: "„Petrecându Pătru vodă în cetatea Ciceiului un an și 6 luni, cu multe nevoi și pedepse de la unguri și nu mai putu
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
Rareș părăsește Cetatea Ciceului și se pleacă la Istanbul, în timp ce Doamna și copiii rămân în cetate. Domnul se îngrijește de soarta familiei sale, trimițându-i periodic vești. Demersurile lui Petru Rareș au avut efect, iar voievodul moldovean a obținut sprijinul turcilor pentru a redobândi domnia țării. El redevine domn al Moldovei în martie 1541 și, după ce-i execută pe boierii trădători, trimite oameni de încredere la Ciceu pentru a-i aduce familia. Doamna și copiii sosesc la Suceava la 25 mai
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
(în , cunoscut și cu titlul de "Gazi", „luptător pentru credință”) (n. 1198, Ahlat - d. 1281, Söğüt) a fost un conducător (bei) al tribului Kayı, o ramură a turcilor oghuzi. Migrând din Merv (Turkmenistanul de astăzi) în Anatolia, sub comanda tatălui său, Suleyman Șah, i-a ajutat cu 400 de călăreți pe selgiucizii din Sultanatul de Rum în luptele acestora împotriva Imperiului Bizantin. a declanșat astfel o serie de
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
de limbi turcice. Imperiul Roman de Răsărit a dus lupte îndelungate pentru a-și păstra posesiunile din Anatolia, dar treptat a pierdut controlul asupra acestora. Două momente importante au marcat această decădere a puterii bizantine: Bătălia de la Manzikert (1071), când turcii selgiucizi au zdrobit armatele imperiale, deschizându-și astfel drumul către teritoriile anatoliene ale Bizanțului și cucerirea Constantinopolului de către „latinii” participanți la a patra cruciadă (1204). După o primă perioadă de glorie, când se poate vorbi despre un Mare Imperiu Selgiuc
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
un Mare Imperiu Selgiuc, acesta s-a descompus într-o multitudine de emirate feudale conduse de beii locali, dezbinate de rivalități dinastice și teritoriale, care nu s-au putut opune cu succes cruciaților apuseni. Cea mai puternică formațiune statală a turcilor selgiucizi a rămas Sultanatul de Rum, care a avut însă mari dificultăți din cauza invaziilor mongole. După înfrângerea din (iunie 1243), Sultanatul de Rum a devenit vasal al Imperiului Mongol. În acest context politic și militar s-a remarcată Ertuğrul (1198-1281
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
Imperiului Mongol. În acest context politic și militar s-a remarcată Ertuğrul (1198-1281), conducătorul tribului Kayı, popor nomad de origine turcică înrudit cu uzii. În secolul al XIII-lea a venit în Anatolia dinspre Turkmenistan pentru a-i ajuta pe turcii selgiucizi în luptele lor împotriva bizantinilor. Sosirea în Asia Mică și acțiunile sale stau la baza unui lanț de evenimente care au dus la întemeierea Imperiului Otoman, fiul său, Osman, fiind fondatorul acestui imperiu iar numele său dând și denumirea
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
Ertuğrul s-a născut la sfârșitul secolului al XII-lea în Ahlat, o localitate din extremitatea estică a Anatoliei, situată pe țărmul nordvestic al Lacului Van. Era al doilea fiu al lui Suleyman Șah, beiul tribului Kayı, o ramură a turcilor oghuzi. În 1230, i-a succedat tatălui său ca șef al tribului Kayı, ca urmare a ajutorului militar pe care l-a acordat selgiucizilor în luptele acestora cu bizantinii. Kayqubad I, Sultanul de Rum, l-a răsplătit pentru serviciile aduse
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
Turcia și Rusia s-a ridicat la aproape 44 miliarde $; Turcia depășind țări ca Belarus, Kazahstan și Ucraina. Turcia este cel mai mare cumpărător (după Germania) pentru gazul rusesc. Potrivit unui sondaj BBC World Service poll din 2013, 30% dintre turci considera influența Rusiei ca fiind pozitivă, în timp ce 46% o consideră negativă. Relațiile Rusiei cu Turcia au devenit încordate încă de la începutul relațiilor bilaterale. Imperiul Otoman a susținut în mod repetat tătarii din Crimeea în campaniile împotriva Rusiei. În 1568 a
Relațiile ruso-turce () [Corola-website/Science/335225_a_336554]
-
devenit prim-ministru al Turciei. Cu toate acestea, relațiile dintre cele două țări au devenit în general excesiv de tensionate, mai ales după incidentul din noiembrie 2015 când un avion rusesc Suhoi Su-24 a fost doborât de un avion de luptă turc F-16 lângă granița siriano-turcă. Un avion de luptă multirol F-16 Fighting Falcon aparținând Forțele Aeriene ale Turciei a doborât un bombardier rusesc Sukhoi Su-24M la 24 noiembrie 2015 lângă granița siriano-turcă după alte câteva incursiuni ruse, în octombrie 2015, în
Relațiile ruso-turce () [Corola-website/Science/335225_a_336554]
-
că Rusia are dreptul la un răspuns militar după doborârea aeronavei sale. La 28 noiembrie 2015, Rusia a impus o serie de sancțiuni împotriva Turciei, printre care și un embargo asupra unor bunuri și interzicerea prelungirii contractelor de muncă ale turcilor care lucrează în Rusia. La 13 decembrie 2015, distrugătorul rus "Smetlivy" a tras focuri de avertisment către un pescador turc aflat în Marea Egee, lângă insula Lemnos.
Relațiile ruso-turce () [Corola-website/Science/335225_a_336554]
-
-i însemnătatea religioasă în cadrul cultului sfinților (Wali) practicat de musulmanii arabi din Palestina. Pe la 1820 administrația otomană a restaurat clădirile, care ajunseseră în secolele precedente la un grad înaintat de deteriorare. De asemenea, în fața creșterii influenței puterilor creștine în Palestina, turcii au promovat pelerinajele festive ale musulmanilor la mormântul lui Nabi Musa, în perioada din an în care concetățenii creștini sărbătoreau Paștile. În cursul secolului al XIX-lea, mii de musulmani, mai ales din zonele Hebron și Nablus, precum și din satele
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
Curtiss, au ajuns să participe la ceremonii circa 15,000 de pelerini de pe tot cuprinsul Palestinei. Odată ajunși la sanctuar, familiile Al Huseini și Yunes distribuiau vreme de o săptămână două prânzuri pe zi tuturor pelerinilor În 1913 guvernul Junilor Turci au pus Fondul Waqf Nabi Musa sub jurisdicția Ministerului otoman al Wakfului. În timpul Primului război mondial în februarie 1918 o unitate neozeelandeză din cadrul armatei britanice a atacat armata otomană care folosea sanctuarul ca pe o fortăreață și postase în el
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
rezoluții ce au susținut redeschiderea Halki. De asemenea, Uniunea Europeană a ridicat problema ca parte a negocierilor cu privire la aderarea Turciei la UE. Președintele SUA, Bill Clinton, a vizitat Halki în cadrul vizitei sale în Turcia din 1999 și i-a cerut președintelui turc Süleyman Demirel să permită redeschiderea școlii. Într-o cuvântare ținută în fața Parlamentului Turciei pe 6 aprlilie 2009, președintele SUA Barack Obama a reafirmat necesitatea ca Turcia să permită redeschiderea seminarului din Halki: Aceste sentimente le-a manifestat și Secretarul de
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
zone vorbitoare de limbă arabă (în mod special din Liban și Bahrain). Drept urmare, regimul său s-a orientat rapid către respectarea legii și a ordinii, decât către radicalismul religios care a definit primii ani ai instalării Safevizilor în Iran. Pentru turcii din zona Azerbaidjanului, convertirea la islamul șiit a reprezentat o rupere a legăturilor culturale cu Imperiul Otoman și o apropiere de cultura persană. Din acest moment se poate vorbi despre o secesiune religioasă în rândul turcofonilor. Ca urmare a persecuțiilor
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
Deși convertirea a fost una violentă și forțată, istoricii iranieni consideră că trecerea la islamul șiit a salvat Iranul de o eventuală încorporare în Imperiul Otoman. În Azerbaidjan a apărut ideea de identitate națională, ca urmare a separării religioase față de turcii din Anatolia, lucru care a dus în timp la apariția Azerbaidjanului modern.
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
la experiențele sale timpurii de pescar pe plavia (insula plutitoare) Nada Florilor, ascunsă în stufăriile din bălțile Șoldăneștilor, unde se adunau zilnic un băiat mai mare pe nume Culai, moș Hau (fanaragiul orașului), moș Spânu (un grec fugit de prigoana turcilor și pripășit aici cu zece ani în urmă) și lelea Ileana (cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
ofensivă generală spre tabăra otomană principală situată în pădurea din apropiere. În timp ce austriecii au avansat și au blocat trupele inamice, restul armatei lui Suvorov a învăluit întreaga armată turcă și a atacat-o cu cavaleria sa, provocând panică în rândul turcilor care aproape nu mai aveau unde să se retragă, doar dincolo de râul Râmnic, loc în care cei mai mulți dintre ei s-au înecat în timp ce încercau să-l traverseze. Într-o bătălie care a durat doar câteva ore, forțele aliate ruso-austriece numărând
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
durat doar câteva ore, forțele aliate ruso-austriece numărând 25.000 de oameni, au înfrânt 100.000 de soldați otomani, provocându-le pierderi grele. Cu pierderi minime de aproximativ 700 de oameni, Suvorov a provocat aproximativ 20-50.000 victime în tabăra turcilor, care s-au retras complet din Principatele Dunărene. În afară de pierderile foarte grele suferite, turcii au pierdut și toată artileria, precum și tot calabalâcul. În urma victoriei din această bătălie, împăratul Iosif al II-lea i-a acordat titlul de „conte al Sfântului
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]