115,804 matches
-
peinture et de sculpture") avându-l că fondator pe pictorul Peter Ștrudel care ulterior a căpătat titlul de "Praefectus Academiae nostrae". În anul 1701, Peter Ștrudel a fost înnobilat cu titlul de baron al imperiului de către împăratul Iosif I. La moartea să petrecută în anul 1814, Academia de Arte Frumoase din Viena s-a închis temporar. Împăratul Carol al VI-lea l-a numit pe francezul Jacob va Schuppen că prefect și director al Academiei în data de 20 ianuarie 1725
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
va Schuppen că prefect și director al Academiei în data de 20 ianuarie 1725. Acesta a reînființat institutul de învătământ cu numele de Academia Imperiala și Regală de pictori, sculptori și arhitecți ("der kk Hofakademie Maler, Bildhauer und Baukunst"). După moartea lui Carol al VI-lea din 1740, activitatea Academiei a suferit o diminuare importantă a activității, pentru că o dată cu venire la putere a Mariei Terezia să primească un nou statut reformat, în anul 1751. Prestigiul Academiei a crecut în mod constant
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
fi permis și succesiunea ducatului pe linie feminină. Aceastră inovație nu a fost acceptată de membrii seniori ai dinastiei, care erau ceilalți potențiali succesori. Georg Wilhelm era cel mai în vârstă dintre pretendenții la conducerea ducatului. La scurt timp după moartea ducelui Julius Franz, Georg Wilhelm a invadat ducatul cu trupele sale și l-a ocupat.
Georg Wilhelm, Duce de Brunswick-Lüneburg () [Corola-website/Science/334801_a_336130]
-
I și dezvoltată până la Ludovic al XIV-lea. În 1666, Colbert și Le Brun fondează Academia Franceză din Roma. În 1670 Colbert devine superintendent și achiziționează domeniul Sceaux. La începutul anilor 1670 Le Brun lucrează la decorarea pavilionului Aurora. După moartea lui Colbert în 1683, François-Michel Le Tellier, marchiz de Louvois, inamicul său, îi succede și-l impune pe favoritul său Pierre Mignard în locul lui Le Brun, care se bucură în continuare de aprecierea regelui. Treptat Le Brun se retrage din
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
Bohus. Görgey a încercat să arate prin termenii capitulării că Ungaria a fost învinsă de Rusia și nu de Austria. După capitulare și, în ciuda solicitării țarului rus pentru clemență, austriecii au realizat represalii dure împotriva Ungariei. Ei au condamnat la moarte sute de soldați și civili și au arestat mulți unguri. Prizonierii au fost încorporați în armata austriacă. La 6 octombrie 1849 austriecii au executat la Arad 12 generali maghiari și un colonel, care sunt cunoscuți astăzi ca Cei 13 Martiri
Pacea de la Șiria () [Corola-website/Science/334832_a_336161]
-
înalt funcționar și cancelar al Franței, precum și membru al Academiei Franceze (deținător al Fotoliului 1 între 1635 și 1643). Séguier se trăgea dintr-o familie renumită de juriști, originară din Quercy. Bunicul său fusese magistrat în Parlamentul din Paris. După moartea timpurie a tatălui său, a devenit elev la Collège Henri-IV de La Flèche și a fost crescut de unchiul lui, Antoine Séguier, la rândul său magistrat în Parlamentul din Paris. Séguier a fost din 1621 până în 1624 intendant al Guyanei. Cariera
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
devină în 1662 primul pictor de curte al lui Ludovic al XIV-lea. În 1639 a fost însărcinat cu oprimarea revoltei desculților din Normandia. A organizat un veritabil sistem opresiv și a ordonat execuția mai multor revoluționari. În 1642, după moartea lui Richelieu, Séguier a devenit patronul Academiei Franceze, în care deținuse din 1635 Fotoliul 1. Academia s-a reunit temporar în palatul său din strada Grenelle-Saint-Honoré. Pierre Séguier a murit la 28 ianuarie 1672 în Saint-Germain-en-Laye, la vârsta de 82
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
-lea de Hesse-Kassel. A fost fiica lui Georg Wilhelm, Elector de Brandenburg și Elizabeth Charlotte a Palatinatului. Regentă din 1663 până în 1677 în timpul minoratului fiilor ei Wilhelm al VII-lea, Landgraf de Hesse-Kassel și Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel. După moartea prematură a soțului ei în 1663, a fost regentă de Hesse-Kassel, inițial pentru fiul ei cel mare, Wilhelm al VII-lea și mai târziu, după moartea acestuia în 1670, a fratelui său mai mic, Karl. În timpul domniei a încercat să
Hedwig Sophie de Brandenburg () [Corola-website/Science/334809_a_336138]
-
Wilhelm al VII-lea, Landgraf de Hesse-Kassel și Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel. După moartea prematură a soțului ei în 1663, a fost regentă de Hesse-Kassel, inițial pentru fiul ei cel mare, Wilhelm al VII-lea și mai târziu, după moartea acestuia în 1670, a fratelui său mai mic, Karl. În timpul domniei a încercat să continue politica externă conservatoare a soțului ei, fără a implica Hesse-Kassel în conflicte periculoase. A reușit pentru un timp să mențină statutul de neutralitate. În urma amenințării
Hedwig Sophie de Brandenburg () [Corola-website/Science/334809_a_336138]
-
pentru Nicolas. Cererea a fost refuzată: fratele său mai mare, François V, deținea deja un post de consilier. Cu toate acestea, în anul următor a obținut un post de consilier în Parlamentul de la Metz, nou creat de Richelieu.. În pragul morții François Fouquet își îndeamnă fiul să se căsătorească. Nicolas se căsătorește cu Louise Fourché, dame de Quéhillac, nepoata lui Jean Fourché, primarul din Nantes în 1597-1598. Contractul de căsătorie a fost semnat la 10 ianuarie 1640 la Nantes între părinți
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
același an, la șase luni după ce a dat naștere unei fiice, Maria, soția lui moare. La 26 de ani Nicolas Fouquet rămâne văduv. Cu zestrea de la soția sa achiziționează teren la Vaux și se numește vicontele de la Vaux. În 1642, moartea lui Richelieu, protectorul de mult timp al familiei Fouquet, vine să pună capăt visurilor sale coloniale și maritime. Fouquet alege definitiv serviciul de stat. Din fericire pentru el o echipă ministerială ține locul regelui Ludovic al XIII-lea și după
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
lui Richelieu, protectorul de mult timp al familiei Fouquet, vine să pună capăt visurilor sale coloniale și maritime. Fouquet alege definitiv serviciul de stat. Din fericire pentru el o echipă ministerială ține locul regelui Ludovic al XIII-lea și după moartea acestuia, a regentei Ana de Austria. Jules Mazarin preia succesiunea de la Richelieu și devine noul șef al lui Fouquet. În 1644 a fost numit intendent de justiție, poliție și finanțe la Grenoble, prin decizai personală a regentei. Este o poziție
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
mari nobili devin prietenii săi. Fouquet se folosește de ascensiunea socială pentru a-și căsători fiica Marie cu Armand de Béthune, marchiz de Charost, nepotul lui Sully. Își înzestrează fiica regește: 600.000 de livre în aur și argint. După moartea lui Servien în 1659, Fouquet este confirmat singur pe post, poziție pe care o ocupă până în 1661. Îl convinge pe Mazarin de necesitatea de a reduce cheltuielile de stat și în același timp lucrează la un plan de redresare financiară
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
redecorat castelul Villegénis în 1755. Costul redecorării a fost de 430.000 de livre. Pentru a face rost de acești bani a vandut domeniul Vallery, locul tradițional al familiei Condé, familiei de Launay pentru 280.000 de livre. În momentul morții ea acumulase o avere din veniturile alocate inițial verișoarei ei, Mademoiselle du Mâine (1707-1743), fiica lui Louis Auguste, Duce de Mâine. Élisabeth Alexandrine a murit la Paris. Nepotul ei, Louis Joseph de Bourbon, Prinț de Condé, a fost moștenitorul ei
Élisabeth Alexandrine de Bourbon () [Corola-website/Science/334837_a_336166]
-
Charles Lawrence al Noii Scotții a ordonat deportarea populației franceze din zona. Forțele lui Monckton au alungați și expulzat mii de acadieni. S-au mai produs ciociri în la Petitcodiac și la Bloody Creek, în apropiere de Annapolis Royal. După moartea lui Braddock, William Shirley a preluat comanda forțelor britanice din America de Nord. La o întrunire din Albany în decembrie 1755, și-a expus planurile pentru anul următor. A propus planuri pentru capturarea Niagara, Crown Point și Duquesne, și a propus atacarea
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
retrage din activitate, din considerente medicale. După ce s-a pensionat în 2001, a început să se plângă de o slăbiciune avansată și de neputința de a-și mai simți corpul. El a fost internat la un sanatoriu din Praga până la moartea sa. Ulterior, el a fost diagnosticat cu o formă de boală demielinizantă, care a fost suspectat că ar fi sindromul Guillain-Barré sau scleroză multiplă. Acolo el a contractat o bronhopneumonie, care i-a înrăutățit starea de sănătate. La 30 noiembrie
Zdeněk Miler () [Corola-website/Science/334823_a_336152]
-
director al cotidianului Adevărul și fost președinte al Clubului Român de Presă, și al Emiliei Iucinu. S-a căsătorit, în 2014, cu medicul stomatolog Alberta Simona Tinu, având împreună doi copii, Eva și Mihai Tinu. În ianuarie 2003, imediat dupa moartea tatălui sau, (la acea vreme Andrei Iucinu) a introdus, la Judecătoria Sectorului 1, o acțiune judecătorească prin care a cerut recunoașterea paternității față de Dumitru Tinu. La începutul anului 2004, instanța a hotărât că Andrei este fiul Emiliei Iucinu și al
Andrei Tinu () [Corola-website/Science/334854_a_336183]
-
care fuge în secolul XX fiind urmărit de un vânător de vrăjitoare. A fost urmat de filmele "" (1993) și "" (1999). Vrăjitorul (Sands) este ținut captiv în Boston, Massachusetts în 1691 de către vânătorul de vrăjitoare, Giles Redferne (Grant). Este condamnat la moarte pentru activitățile sale, inclusiv fermecarea miresei lui Redferne, dar înainte de execuție Satana apare și îl transporta pe Vrăjitor înainte în timp în secolul al XX-lea în Los Angeles, California. Redferne îl urmărește în timp prin intermediul portalului. Vrăjitorul încearcă să
Vrăjitorul (film) () [Corola-website/Science/334864_a_336193]
-
Rezistența antinazistă poloneză i-a oferit documentele false ale unui pădurar care murise cu ceva timp în urmă, pe nume Grzegorz Krochmalny. Sub acest nume, a predat lecții clandestine (educația superioară era interzisă polonezilor de către ocupanții naziști). Îngrijorat de posibilitatea morții iminente în caz că ar fi capturat de germani și fără acces la materiale științifice, Steinhaus a reconstruit din memorie și a înregistrat toată matematica pe care o știa, și a scris și alte memorii voluminoase, dintre care doar o mică parte
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Gelfling care poate comunica cu animalele și pe animalul ei Fizzgig. Ei descoperă că au o legătură telepatică, pe care care Kira o numește "dreamfasting". Ei rămân pentru o noapte cu Podlingii, cei care au crescut-o pe Kira după moartea părinților ei. Cu toate acestea, creaturile Garthim atacă satul, dar Kira, Jen și Fizzgig fug atunci când Șambelanul împiedică una dintre creaturi să-i atace. Majoritatea Podlingi-lor sunt înrobiți. Jen și Kira descoperă un oraș Gelfling în ruine. Găsind un obiect
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
nou în Camera Cristalului. Skeksii sosesc pentru a se pregăti pentru nemurirea pe care o vor obține în timpul conjuncției dacă Cristalul nu este refăcut. Jen este prins și scapă ciobul, dar Kira se aruncă după el și este înjunghiată de moarte de către Marele Preot Skeksis. Jen introduce ciobul în Cristal, unificându-l în timp ce Misticii intră în cameră și palatul întunecat începe să se transforme într-un castel de cristal strălucitor. În timp ce Aughra, Jen și Fizzgig îi urmăresc, Mistici și Skeksii se
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
perioadă fiind realizate primele variante la piesele În afara legii și Singur contra lumii, tot în 1996, Puya a apărut pentru prima dată oficial pe albumul Născut și crescut în Pantelimon al celor de la B.U.G. Mafia pe piesele Până când moartea ne va despărți alături de Iuliana „July” Petrache, și Ucigași în serie alături de Trăgaci de la Gangsta Clique, Baxter și Freaka Da Disk de la Morometzii în acea perioadă și tot în același an existând 2 piese ale trupei ILegal apărute pe compilația
Băieți de cartier () [Corola-website/Science/334863_a_336192]
-
faptul că succesorii lui Mao se îndepărtau de moștenirea sa în 1978 Hodja a declarat că Albania va merge pe propriul drum spre o societate socialistă. Hodja a condus partidul și statul mai mult sau mai puțin fără rezistență până la moartea sa în 1985. Succesorul său, Ramiz Alia, a fost obligat să inițieze reforme graduale pentru a revitaliza economia stagnantă a țării. Totuși, la sfârșitul anului 1989 diferite elemente ale societății au început să protesteze împotriva restricțiilor care erau încă în
Partidul Muncitoresc Albanez () [Corola-website/Science/332038_a_333367]
-
Deciziei din august 1940, din numărul total al elevilor dintr-o clasă, 6 la sută se admitea să fie de origine evreiască, legea din 11 octombrie 1940 nu mai permitea frecventarea școlilor românești decât urmașilor direcți ai voluntarilor, invalizilor și morților din războiul din 1877-1878, dacă erau creștini, invalizilor din Războiul de Reîntregire, celor decorați pentru fapte de arme săvârșite pe câmpul de luptă, descendenților din categoriile mai sus menționate în cazul în care la 9 august 1940 erau creștini. Restricțiile
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
cu Lenin. Presa sovietică a susținut că Stalin a fost apropiatul constant al lui Lenin cât timp acesta din urmă era în viață și, prin urmare, Stalin a urmat îndeaproape învățăturile lui Lenin și că va continua moștenirea Bolșevică după moartea lui Lenin. Stalin a apărat public perfecțiunea lui Lenin cu o loialitate înflăcărată; astfel, Stalin a demonstrat că propriile sale abilități de conducere erau perfecte deorece era un puternic adept al Leninismului. Înainte de 1932 mare parte din propaganda națională îi
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]