115,534 matches
-
Salomeea în literatura română ne comunică interesul publicului în acest sens, interes mai longeviv decât curentul simbolist. Exemplele oferite sunt menite să sugereze un anumit tip de feminitate, care și-a găsit ecoul nu numai în literatură, ci și în artele plastice. Ibolya lui Nicolae Davidescu reprezintă o reîncarnare estetică în decor modern a Salomeei 535. La Lucia Ion Totu, în "Pocăința Salomeii" 536, apariția Salomeii se face după tipicul decadent, în cadrul orgiastic al curții imperiale. Ca și în piesa lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frecventau casa lui Bogdan-Pitești. Seniorul l-ar fi invitat pe poet într-o cameră separată, lăsându-l să contemple prin gaura cheii spectacolul crud al femeii iubite făcând dragoste cu unul dintre servitorii săi. Cu un cinism profesat cu mare artă, Alexandru Bogdan-Pitești i-ar fi revelat sensul "fabulei" prozaic- concupiscente, ca rațiune a devenirii poetice, iar Adrian Maniu ar fi compus poemul Salomeea 539 în urma acestei experiențe de neuitat: poemul îi este dedicat lui Alexandru Bogdan-Pitești. Fictiv sau nu, episodul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poemul îi este dedicat lui Alexandru Bogdan-Pitești. Fictiv sau nu, episodul biografic, infuzat cu sadismul anecdoticii malițioase de conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme cu ludicul și în spiritul avangardei, Figurile de ceară, în 1912, iar Salomeea apărea în 1915 la Tipografia G. Ionescu. Pe frontispiciul volumului se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îi inspiră o serie de compoziții decorative cu bacante, iar scriitorul însuși a cochetat cu pictura fără a depăși stadiul unui diletantism avizat. Această a doua vocație îl va urmări ca o umbră, iar scriitorul, asumând calitatea de critic de artă, semnează o serie de articole pentru Noua revistă română în 1912, 1913. De altfel, sora sa, Rodica Maniu, căsătorită Mützner, se dedică întrutotul picturii. Format într-un mediu simbolist, care era și cel al cercului de tineri poeți și prozatori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pornind de la corelatul imagologic al literaturii, atrăgând atenția că stilul "bizantinizat" în poezie nu trebuie numaidecât asimilat expresionismului, fiind marca decorativismului secesionist sau a Jugendstil-ului, fără a invoca nicio transcendență. "Peste peisaje decorative, poetul suflă aur. Tot în spiritul artei de secessiune, el "estetizează" culorile, dispunându-le pe suprafețe bine delimitate și după legi ale contrastului savant gândite. [...] Stilul "bizantinizant" el îl va cultiva inițial pentru efecte pur picturale, urmărite și anterior, în tratarea unor motive fantastice de origine folclorică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente, prozaismul și intertextul subliniază ecartul ironic față de o estetică simbolisto-decadentă resimțită ca epuizată și al cărei instrumentar este exhibat demonstrativ în felul unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este o figură de frontieră, între istorie și mit, o figură cu o tradiție îndelungată în arta plastică, asociată uneia dintre imaginile obsedante din literatura și arta decadentă aceea a "capului tăiat" (le chef coupé), imagine pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
epuizată și al cărei instrumentar este exhibat demonstrativ în felul unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este o figură de frontieră, între istorie și mit, o figură cu o tradiție îndelungată în arta plastică, asociată uneia dintre imaginile obsedante din literatura și arta decadentă aceea a "capului tăiat" (le chef coupé), imagine pe care Jean de Palacio (în Figures et formes de la décadence) o asociază "unuia dintre marile arhetipuri fabuloase care ordonează imaginarul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este o figură de frontieră, între istorie și mit, o figură cu o tradiție îndelungată în arta plastică, asociată uneia dintre imaginile obsedante din literatura și arta decadentă aceea a "capului tăiat" (le chef coupé), imagine pe care Jean de Palacio (în Figures et formes de la décadence) o asociază "unuia dintre marile arhetipuri fabuloase care ordonează imaginarul"545. În contextul categoriei estetice a grotescului reformulat în termenii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Figures et formes de la décadence) o asociază "unuia dintre marile arhetipuri fabuloase care ordonează imaginarul"545. În contextul categoriei estetice a grotescului reformulat în termenii Mișcării estetice engleze, ai graficii lui Aubrey Beardsley și ai relației dintre literatură și artele plastice, avem o excelentă analiză a Salomeei în cartea Ewei Kuryluk, Salome and Judas in the Cave of Sex. The Grotesque: Origins, Iconography, Techniques 546. Ewa Kuryluk urmărește pe filiația estetică a sărutului Salomeei pe buzele capului tranșat al sfântului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criteriile după care se poate disocia între Salomeea și o altă figură asociată lui diminutio capitis, Judith. Trebuie menționat aici și studiul Corinei Teacă, Images of Salomé in Romanian Art547, care realizează o trecere în revistă a utilizării personajului în arta plastică românească. Efectul produs de piesa lui Oscar Wilde constituie un reper inconturnabil pentru arta plastică, și poate fi transformat într-un criteriu de disociere între arta decadentă, care privilegiază momentul climactic al sărutului pe gură al capului tranșat, sărut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capitis, Judith. Trebuie menționat aici și studiul Corinei Teacă, Images of Salomé in Romanian Art547, care realizează o trecere în revistă a utilizării personajului în arta plastică românească. Efectul produs de piesa lui Oscar Wilde constituie un reper inconturnabil pentru arta plastică, și poate fi transformat într-un criteriu de disociere între arta decadentă, care privilegiază momentul climactic al sărutului pe gură al capului tranșat, sărut pe care Salomeea îl obține abuziv, și reprezentările "clasice", care nu includ acest sărut mortifer
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
in Romanian Art547, care realizează o trecere în revistă a utilizării personajului în arta plastică românească. Efectul produs de piesa lui Oscar Wilde constituie un reper inconturnabil pentru arta plastică, și poate fi transformat într-un criteriu de disociere între arta decadentă, care privilegiază momentul climactic al sărutului pe gură al capului tranșat, sărut pe care Salomeea îl obține abuziv, și reprezentările "clasice", care nu includ acest sărut mortifer. Chiar atunci când el nu apare explicit, ceva s-a schimbat în felul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
teatrelor pariziene, a dat un impuls puternic privilegierii acestei figuri și unei anume reprezentări. Există și o tratare neinteresantă, academizantă a temei, la Dimitrie Serafim, care respectă toate convențiile academice, fără a aduce nimic nou. Sigmund Maur semnala în expoziția "Arta Română" din 1922, care se desfășura la Maison d'Art, dintre toate piesele expuse de către sculptorul Savargin sculptorul se născuse la București -, pe aceea având-o ca subiect pe Salomeea, și singura sculptură reprodusă în ziar. Cu un picior adus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de câteva ori în România. Una dintre expoziții, cea din 1922, este remarcată de Lucrezzia Karnabatt, care rezonează cu subiectul și tratarea lui, și-i face o cronică în Seara, "Expoziția Emilian Lăzărescu. Un pictor poet", la rubrica "Impresii de artă". Printre tablourile expuse se află și câteva având ca temă celebrul personaj biblic, Salomeea. Aceste trei tablouri intitulate invariabil Salomé (16, 56, 61) fuseseră expuse și la expoziția din 1911, în sala Exarcu a palatului Ateneului, așa cum o demonstrează catalogul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe tavă, pe care doar aura îl scoate din anonimatul unui conjunctural artefact atroce, diminuat prin culori terne care-l topesc în obscuritatea fundalului. În schimb, Mariana Vida, fără a decela neapărat o influență directă, apropie Muzele și Salomé de arta lui Félicien Rops sau Anders Zorn554. Nicolae Vermont se înscrie în cercul pictorilor care au infuzat sensibilitate decadentă unei teme clasice, folosind convențiile picturii academice. XI.4. Salomeea în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck La rândul ei, Cecilia Cuțescu-Storck pictează o serie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui ten emaciat, a picturilor cu această temă ale lui Franz von Stück. Ele vizau, de fapt, un profil cristic în figura Sfântului Ioan Botezătorul, anticipând prin jertfa sa chinurile Mântuitorului. Sf. Ioan pare desprins dintr-o frescă bizantină, din arta icoanei, fie din picturile primitivilor italieni înfățișându-l pe Iisus, un Hristos al lui Giotto, sau chipul pe care abia-l vezi în mijlocul bestiarului-furnicar la Hieronymus Bosch. Paliditatea pare să-i dizolve trăsăturile chipului exangvinat. Nici Salomeea nu mai este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucrarea Aruncătorul cu piatra (1896), una dintre primele lucrări ale lui Storck, multiplu medaliată la München, în 1897 și la Paris, în 1900, lucrare foarte asemănătoare cu Atletul (1892) lui Stück. De un mare ajutor ne este Catalogul operelor de artă ale artiștilor din familia Storck aflate în muzeul "Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck", subintitulat și Sculptorii Storck 556, catalog editat de Liliana Vârban, Ionel Ioniță și Dan Vasiliu. Sculptura din 1931 expusă la Muzeul de Artă din București este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Catalogul operelor de artă ale artiștilor din familia Storck aflate în muzeul "Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck", subintitulat și Sculptorii Storck 556, catalog editat de Liliana Vârban, Ionel Ioniță și Dan Vasiliu. Sculptura din 1931 expusă la Muzeul de Artă din București este și cea mai puțin convențională. Sculptorul face din Salomeea (bronz, semnat pe postament dreapta cu monograma FS, 19,5 x 15,7 x 8,2 cm, inventar 915182) un personaj cu virtuți de contorsionistă. Prin poziția corpului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și ține în poală un craniu, ultimul element fiind singurul păstrat de Kimon Loghi. Așa cum remarcă Victor Ieronim Stoichiță, "Georges de La Tour reușește să surprindă, în seria Magdalenelor, atmosfera unei meditații solitare, concentrate și esențiale [...]"560. În opinia istoricului de artă, Magdalena ar ilustra reflecția melancolică transpusă în ecuație pascaliană, pe care elementele din jur, reduse ca număr, o conotează simbolic. Pictura lui Kimon Loghi, circumscrisă contextului ideatic și de sensibilitate al finisecularismului, reflectă din plin estetica decadentă, însă, constituie ea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
privirii meduzante. Fata ne fixează obsedant, expunând craniul ca pe un trofeu, obiect de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă dimensiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă dimensiunea senzual-morbidă și nu lecția morală pe care o oferă contemplatio morosa. Avem pusă în scenă o fascinație rea a artei, în locul adevărului ei avem seducția, și dincolo de ea, vidul. Loghi a ales o adolescentă în care instinctele sexuale sunt abia trezite, asocierea acestei sexualități juvenile cu moartea este în spiritul sensibilității decadente. Capul apare redus la dimensiunea reziduală ca tigvă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
idealului pierdut într-o iluzie deșartă, sarcasm accentuat și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1740563, ci și calificat estetic. Valoarea sa decurge atât din locul pe care-l ocupă într-o colecție, cât și din plasarea sa simbolico-estetică care configurează o ordine superioară a ansamblului. Unul dintre idealurile simboliste este cel al operei de artă totale și, în acest sens, obiectul intră într-o rețea de corespondențe. Naratorul nu face decât să vorbească despre un sine dizolvat în obiecte, de o arhitectură intimă a unui eu imolat în propria locuință. Sensul decadent al acestei imolări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
miezul lucrurilor care, în realitate, reflectă dimensiuni spirituale pline de sens"565. Modelului extravertit al salonului, spațiu prin excelență al dialogului și al manifestărilor spirituale, care solicită chiar vocație interacțională și mobilitate discursivă, îi ia locul modelul solipsist al templului artei, cuprins în sfera intimității. Pentru Gottfried Fliedl, care analizează pictura lui Gustav Klimt în cadrul atmosferei Vienei fin de siècle, totul concură la construirea "atmosferei" spațiului privat, adecvată psiho-estetic locatarului. Această relație aproape simbiotică are și o tentă evazionistă, rol pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]