12,621 matches
-
pentru libertatea lui. Indianul amazonian nu admitea să fie responsabil de nimic. Nici ca tată, nici ca soț - nici măcar în calitate de membru al unei comunități - nu își asuma obligații, nici nu le cerea din partea nimănui. Copiii veneau pe lume și erau îngrijiți din dragoste, nu din obligație. Dacă, într-o zi, nu se mai nutrea dragoste pentru ei, erau părăsiți în voia soartei și, cu asta basta! La fel se întâmpla cu nevasta. Căsătoria nu presupunea grijă sau ocrotire. Doar împerechere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și ăsta era tot un mod de a fi liberi, liberi să nu privească, chiar din clipa când nimic nu-i împiedica să o facă. Înțelese că tocmai intra într-o lume stranie: singura lume amazoniană pe care nu se îngrijise să o cunoască până atunci: lumea omului din selvă. „Văzu“ cum Kano stătea de vorbă în limba lui cu războinicii, cum aceștia clătinau îngrijorați din cap și cum îi arătau celui cu picioare diforme să-l aducă înăuntru pe străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o sută cincizeci de specii de animale și alte o mie sunt pe cale de dispariție. Cinci sute de milioane de hectare cultivabile au fost lăsate în paragină, pentru că cei care le-au primit ca moștenire nu au știut să le îngrijească și le-au secătuit, până le-au distrus... Iar vinovat pentru toate astea este omul alb. Doar omul alb, ascultați ce vă spun! Indianul, negrul, chiar și galbenul în anumite cazuri, au o concepție total diferită despre ce e pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cazuri, au o concepție total diferită despre ce e pământul și la ce servește el. Când europenii au ajuns în America, pământurile nu aparțineau nimănui; erau un bun comun al tribului, moștenit de la străbuni. Fiecare generație se bucura de uzufruct, îngrijindu-le pentru generațiile viitoare. Dar, pentru albi, pământul înseamnă putere. Se ambiționau să exploateze într-un timp scurt imense întinderi de pământ, fără să-și facă griji pentru ce se va întâmpla după aceea. Nu le păsa că vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nici nu se visa încă la șosele care să lege restul țării de acel podiș izolat și mizerabil. Nu prea era nimic de găsit pe înălțimi, cu excepția vreunei văi izolate sau a unei mine părăsite și nimeni nu s-a îngrijit să ducă civilizația și progresul până pe culmi. Indienii, vârâți în ponchourile lor, combătând frigul cu excremente de lamă ca unic combustibil, omorându-și foamea cu cartofi înghețați și un pumn de porumb și mei, trăiau așteptând ziua când albii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drept în burtă. O mulțime de rîsete au aprobat gestul șefului și au început comentariile, întrerupte la intervale egale de paharele cu rachiu. Eu iubesc cîinii, dar urăsc mîțele. Da, șefu', și noi la fel. Dom'le, o hrănești, o îngrijești, o ții la călduț în casă și dacă o tragi puțin de coadă, te mușcă și te zgîrie pînă dă sîngele. Parșivă lighioană. Cît despre șoareci... Pe cînd cîinele e altceva. Dacă îi provoci durere, te atenționează delicat, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ăsta fusese abandonat cu mult timp în urmă și oamenii lui Ward nu știau nimic de existența lui. Vezi tu, am crezut întotdeauna că prioritatea mea trebuie să fie continuarea muncii noastre. Am făcut tot posibilul să rămân ascuns în vreme ce îngrijeam și întrețineam limbile. Dar. Dar acum sunt bătrân și Ward a devenit bogat și puternic. Are resursele necesare ca să fie sigur că într-o bună zi își va perfecționa sistemul de standardizare, iar dacă se întâmplă asta, în loc de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici sănătos, nici folositor, În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu s-ar fi putut Întîmpla! zise el și, Întorcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care Încerca să justifice metodele naziste de suprimare a bătrînilor și bolnavilor incurabili: „E o situație căreia, mai devreme sau mai tîrziu, trebuie să-i facă față orice organizație medicală de stat, spusese doctorul. Dacă accepți ideea de a fi Îngrijit În instituții spitalicești patronate și finanțate de stat, trebuie să admiți și dreptul statului de-a face economii În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amintire reală. După moartea soțului, muncise În uzină, crescându-și totodată cei patru copii; În plină iarnă, mergea să aducă apă din curte, pentru toaleta familiei. La peste șaptezeci de ani, ieșită de curând la pensie, acceptase din nou să Îngrijească un copil mic - fiul fiului ei. Nici lui nu-i lipsise nimic - nici haine curate, nici mâncare bună duminica la prânz, nici afecțiune. Toate acestea, În viața ei, le făcuse. Un studiu mai mult sau mai puțin exhaustiv al umanității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de fapt era vorba de același Dumnezeu. Pastorul continua cu elocință, cu o convingere crescândă: „Să-ți iubești soția Înseamnă să te iubești pe tine Însuți. Nici un om nu și-a urât vreodată propriul trup, ci Îl hrănește și-l Îngrijește, așa cum Cristos Îngrijește Biserica; căci suntem mădularele aceluiași trup, suntem os din oasele Lui și carne din carnea Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va Însoți cu femeia sa și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vorba de același Dumnezeu. Pastorul continua cu elocință, cu o convingere crescândă: „Să-ți iubești soția Înseamnă să te iubești pe tine Însuți. Nici un om nu și-a urât vreodată propriul trup, ci Îl hrănește și-l Îngrijește, așa cum Cristos Îngrijește Biserica; căci suntem mădularele aceluiași trup, suntem os din oasele Lui și carne din carnea Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va Însoți cu femeia sa și vor fi amândoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era caraghioasă; de asemeni, Își dădu seama că puțin Îi păsa. Colegii, seminarele lor de reflecție, educația umanistă a adolescenților, deschiderea spre alte culturi... nimic din toate astea nu mai era important pentru el. Christiane i-o sugea și Îl Îngrijea când era bolnav; Christiane era importantă. În același moment, știu că nu-și va mai revedea fiul niciodată. Patrice, fiul Christianei, lăsase apartamentul Într-un hal fără hal: bucăți de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întrebă ea Încet, ești sigur că vrei asta? El nu răspunse; sau cel puțin Întârzie să răspundă. După treizeci de secunde de tăcere, ea adăugă: — Nu ești obligat. Mai ai ceva timp de trăit; nu ești obligat să-l petreci Îngrijind o infirmă. Elementele conștiinței contemporane nu mai sunt adaptate la condiția noastră de muritori. Niciodată, În nici o epocă și În nici o altă civilizație, omul nu s-a gândit mai mult și mai constant la vârsta lui; fiecare om are În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prea mult; biata Christiane. La fel, ezitase câteva zile prea mult Înainte de a-i telefona; știa că era singură În apartament cu fiu-său, și-o imagina În scaunul cu rotile, nu departe de telefon. Nimic nu-l obliga să Îngrijească o infirmă, așa Îi spusese, și Bruno știa că murise fără resentimente. Scaunul cu rotile, făcut bucăți, fusese găsit lângă primele trepte ale scării. Christiane avea obrazul tumefiat și gâtul rupt. Bruno figura la rubrica „persoană de anunțat În caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la suflet, nu prea mofturoasă și sunt harnică: o ajut pe mama la bucătărie, îl ajut pe tata când repară sau construiește ceva, îmi fac curat în cameră fără să mă roage cineva, mă ocup de papagalul meu și îmi îngrijesc cu drag câinele, Pufi . În trecut am făcut mai multe sporturi : dans sportiv, înot, tenis și volei, dar dintre toate, înotul a fost preferatul meu . Eu iubesc animalele și visez ca atunci când voi fi mare să le pot ajuta mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pute realiza asta, vreau măcar să devin veterinar. Cartea mea favorită este „Familia Puhoi”, deoarece este vorba despre o familie ciudată, cu multe persoane care fac tot felul de lucruri magice. Jocul meu favorit este pe internet și mă provoacă să îngrijesc unul sau chiar mai multe animale virtuale. Eu consider că sunt o fată bună din toate punctele de vedere. Mă numesc Maria Horchidan și am 11 ani. Deși sunt în clasa a IV-a, sunt mult mai înaltă decât alte
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la învățătură și aș vrea să le îndeplinesc visul de a reuși la admiterea în clasa a V-a. Iubesc mult animalele și chiar am un câine de rasă labrador care se numește Rambo. Sunt un stăpân bun și îl îngrijesc bine pe cel care îmi este mereu alături. Pasiunile mele sunt skateboard-ul și construirea de căsuțe pentru animale: pisici, căței, păsări și iepurași. Aș vrea ca în continuare familia mea să fie la fel de sănătoasă și fericită! Eu mă numesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
din hârtie, să înot și să mă joc cu copiii pe care îi cunosc. Culoarea mea favorită este mov, culoarea regalității. Îmi place mișcarea în aer liber și plimbările cu bicicleta în parc. Eu iubesc animalele și de aceea îmi îngrijesc cu drag papagalul, pe care îl cheamă Coco. Îmi plac foarte mult câinii, rasele preferate fiind bichonul maltez, chihuahua și chow-chow. Aceastea sunt eu! Voi ce părere aveți despre mine? Eu mă numesc Miruna Simina-Bogdan, am 11 ani și învăț
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ei. În scurt timp, răsfățată de razele blânde ale soarelui, și-a deschis o floare frumoasă, de culoarea aurului, cu un parfum diafan. Floarea năzdrăvană era cea mai mare și mai minunată dintre toate și îmi făcea plăcere să o îngrijesc. Ne uimea pe toți cu frumusețea ei. Peisaj de basm Maria Horchidan M-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. În uniformele lor verzi, brazii păreau niște uriași. Flori multicolore împodobeau
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cînd începe arhitectura? Dar matematica, rațiunea, sentimentele? Nimic din ce fac oameni nu pare fără precedent. Ce calcul obscur sau ce sentiment copleșitor determină pe lotrul fioros care e lupoaica să adopte, în loc să le sfîșie, odrasle omenești? De ce nu se îngrijește de asta căprioara? De ce face lupul ce nu poate săvîrși ursul, vulpea, vita? Recunoaște lupoaica superioritatea omului? Îl apreciază ca animal care face haitic ca să-și ucidă semenii? Sau poate e vorba, la lup, de un cult al eroilor? În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
felul lui - unul cu multe cuvinte, celălalt cu puținele pe care le cunoaște - că Sophie poate să rămână așa. Anna tace înciudată și‑l supraveghează pe Hans, proprietatea ei. Dar proprietatea nesimțitoare aspiră la un nou proprietar care s‑o îngrijească mai bine. Hans își dă cu părerea despre o lampă de birou din oțel cromat, probabil fiindcă electricitatea e specialitatea lui și poate se găsește vreun aparat electric de reparat pe aici, ca să câștige și el teren cu ocazia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așez un creion bont după ureche. - Hai să vedem de ce-avem nevoie! Când mă gândesc cum au evoluat lucrurile, cât de departe am ajuns, cât de mult a crescut Celebrul animal În cei aproape doi ani cât l-am Îngrijit, cum am reușit la un moment dat să ne transformăm În revoluționari milionari, nu mă pot abține să nu zâmbesc. Dar modestia Începutului are farmecul și dramatismul ei. Așa că, dați-mi voie să vă prezint: lista de necesități: un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îmbătat de o altă emoție decât cea a trupului. În Leac Învinsese deja literatura, sufletul Îi era intoxicat, bântuit de un alt demon decât cel al hormonilor. Rareori mai avea nevoie să schimbe bateriile lanternei lui rusești, rareori se mai Îngrijea să-și aducă În așternut un ștergar. Nu mai scria pentru sine, pana lui aparținea deja celor mulți. Mulți și nesățioși, aproape venerându-l pe Leac. Care de-abia mai reușea să-și onoreze publicul. Pornografia e un drog, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vreme, mi-am convins camarazii din C.a. să se mute acolo, noua coabitare fiind primul pas dintr-un plan mai ambițios, despre care voi vorbi ceva mai Încolo. Cătă n-a renunțat la librăria lui, a continuat să se Îngrijească de ea Împreună cu Cristina. Dar, liniștit deja În privința concurenței, a transformat-o după gustul său destul de exclusivist, aducând pe rafturi doar autori clasici și nici din aceia pe toți, mi se pare că predominau rușii. Unde mai rămânea loc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]