11,973 matches
-
mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și Loïc, aureolați de lumină, Îi făceau semn să vină spre ei. Inima Îi umflă piepul cînd Îl văzu pe Nicolas bebeluș Încercînd să-i vină În Întîmpinare, clătinîndu-se pe piciorușe, cu brațele lui mici Întinse spre ea. Îi lipsiseră toți atît de mult. PÎnă la urmă, nu era așa de cumplit să mori, nu aveai de ce să te temi. Începu să se miște spre ei, anticipînd deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lipsită de luciditate, voise să creadă În vinovăția lui Gwen În primul rînd pentru ca această oribilă afacere să ia sfîrșit. - Philippe... Îi șopti Lucas văzîndu-l pe soțul lui Gwen venind În goană spre ei. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași În Întîmpinarea lui, dar Philippe nici măcar nu păru s-o vadă și căzu În genunchi lîngă soția sa. Tăcerea și imobilitatea lui Îi descumpăniră pe cei doi polițiști. Marie puse mîna pe umărul lui, el Își ridică privirea rătăcită spre ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căutam și mă strigam în disperare, rătăcind printre munți și văi. Deodată, am dat un strigăt de bucurie și recunoaștere în același timp. Mi-am văzut umbra proiectată și răsfrântă peste muntele din fața mea. Am alergat ca un nebun în întâmpinarea ei, în speranța că-mi voi regăsi jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cristaline. Apoi, o să dispară ca și cum n-ar fi fost mirajul unei instanțe în ascunzișul de noapte al soarelui. Câteodată, ferestruica se apropie în alunecări lungi, ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în întâmpinarea bătrânului, așezat pe prispă să contemple zilnic asfințitul în așteptarea ei. Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de unde e desenată jumătate pe vale, jumătate pe cer și înaintează către mine ca o lupă. Spațiul din jurul ei se micșorează, iar orizontul rămas în urmă se îngustează. Bătrânul se ridică, o pornește cu greutate în sus pe colină în întâmpinarea ei... Până când, deodată, soarele cade istovit după vale și odată cu el dispare și ea Fata Morgana; la fel, probabil, dispărea și Lucreți a, în spatele colinei, după ceasurile de dragoste cu străbunicul. Faza 1. Negarea De când am aflat de boala mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în altele uluitor de repede. Statura lui înaltă și zveltă, pasul lung și ferm îi pune în dificultate pe bolnavi și uneori chiar și pe guru, ce încearcă tot felul de scurtături printre aleile grădinii, spre a-i ieși în întâmpinare. Se povestește că, într-una din zile, unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spațiu, croită din aceeași materie cu cea a viselor, îmi aparține de-acuma mie. Într-o vreme, această amintire mă hărțuia periodic, ca un coșmar; era perioada în care mă simțeam foarte singură. Acum revine mult mai rar, probabil în întâmpinarea aceluiași sentiment. Și, curios, îndată ce mintea mea o derulează până la capăt cu lux de amănunte și plastice detalii, mă simt dintr-odată mult mai bine, ca și cum ea ar consuma și subția cu fiecare iterație o traumă veche. E posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lîngă părinții care-l adorau. Fusese iubit, și nu abandonat, și asta era, pe moment, chiar mai mult decît avea nevoie să știe. Îi părea rău că nu-și recunoscuse tatăl din prima clipă. Regreta că nu-i sărise în întîmpinare, așa cum visase de multe ori că o va face, să-i atingă fața, să i se cuibărească la piept, întocmai cum proceda în copilărie... Ratase momentul și, deși își dorea cu adevărat apropierea, ezita să o facă. Dintr-o dată, Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea copilului. Nimic și nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi. Reuși să se oprească la doar cîțiva pași în fața lor. Nu-i știa. Nu-i întîlnise niciodată pînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu un văl, pentru a o feri de văpaia soarelui, după obișnuința oamenilor deșertului. În timp ce se apropia, Își coborî vălul, arătându-și chipul. Era unul dintre membrii celui de al Treilea Cer: Augustino di Menico, filosoful natural. Îi ieși În Întâmpinare cu expresia afabilă a prieteniei. Dar privirea sa Înghețată Îi dezmințea acea aparentă cordialitate. Dante se puse În gardă. — Sănătate, messer Alighieri. Eram aici, În piață, ca să mă Întâlnesc cu studenții mei, când te-am zărit și m-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clipă de surprindere bărbatul din interior, Înăbușindu-și un gest de mânie. În momentul În care Dante intrase, tocmai număra niște monede Într-o cutie din fier. Se grăbi să Închidă capacul, ridicându-se brusc pentru a-i ieși În Întâmpinare. — Ce motiv te aduce la noi, curmându-ți apăsătoarele sarcini ale slujbei dumitale? Sper că nu e din pricina vreunei afecțiuni a trupului, al dumitale sau al rudelor. Într-un asemenea caz, ne vom grăbi să vă oferim adăpost și leacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trupul, slăbit, se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și amestecarea culorilor. Miasme grele făceau aerul aproape irespirabil. Flavio era singur și tocmai turna o substanță Într-unul din ceaune cu o măsură din sticlă. Dante Îl văzu schimbând câteva vorbe cu Însoțitorul său, iar apoi Îi ieși În Întâmpinare și avu impresia că solicitudinea acestuia urmărea mai cu seamă să Îl distragă de la acțiunea sa. Oricum, politețea lui Îi plăcu, după modul cum fusese tratat mai Înainte. Doi ochi cum nu se poate mai negri Îi străluceau cu vioiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe cel ce părea să fie șeful năvălitorilor, păru să se liniștească. Un bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din ochi, părea să Îl caute chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi te trimite aici, Bargello, zise el. Oamenii aceia se puteau dovedi necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
strânse în jurul mașinii. Janine, înconjurată de fețe colțuroase, asaltată de strigăte guturale, își simți dintr-o dată oboseala. - Urc, îi spuse lui Marcel, care se răstea nerăbdător la șofer. Intră în hotel. Patronul, un francez slab și tăcut, îi ieși în întâmpinare. O duse, printr-o galerie lungă ce se înălța deasupra străzii, la primul etaj, într-o cameră în care nu se vedea decât un pat de fier, un scaun vopsit în alb, un dulap fără perdele și, în spatele unui paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
baza celor Cinci Semne, mai ales pe măsură ce ea se apropie de orgasm. Aceste semnale îi permit să-și amplifice, să-și moduleze și să-și armonizeze mișcările, precum și să-și îmbunătățească tactica în orice alt mod, pentru a veni în întâmpinarea reacțiilor și dorințelor ei. Cele Zece Indicii Cele Zece Indicii descriu și mai detaliat manevrele fizice pe care femeia le folosește pentru a-l ține pe bărbat aproape de ea în timpul actului sexual și pentru a-i indica acestuia ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din tablou purtau aceeași pălărie neagră cu boruri largi, ca semn parcă a unei bune Înțelegeri ce părea să plutească deasupra curții interioare a castelului, dar și deasupra Mureșului care separa reședința nobiliară de domeniile sale. Cei trei ieșeau În Întâmpinarea unui grup tot de trei persoane dar compus din doi bărbați și o femeie. În mintea lui Coriolan, dedesubturile matrimoniale ale Întâlnirii erau mai presus de orice Îndoială. Pe el Îl interesa doar tânara În rochie albă. Privind cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deodată: - Corăbii, stăpîne! Corăbiile Atlantidei! - Caută o scobitură în țărm cu apă liniștită și trage corăbiile la mal, porunci bătrânul liniștit. Când corăbiile bănuite de a fi atlante, după o lungă bucată de vreme, se apropiară, Marele Preot trimise în întîmpinarea lor o luntre ușoară, care se întoarse destul de repede aducând pe cei patru preoți de vază ai Marelui Templu. Dar venind pe corabia slăvitului lor stăpân, cei patru rămaseră mirați că nu-l văd pe Tefnaht, și unul întrebă de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
angajă să facă el Însuși ilustrațiile și primi termen de un an pentru a furniza desenele și a revizui textul. 7 1893 Începu prost pentru Henry, cu un atac de gută, prima experiență În domeniul dureroasei boli, provocat probabil de Întâmpinarea noului an cu pahare de punch fierbinte la Întâlnirea cu prietenii din casa lui Gosse. În astfel de ocazii, Gosse era Întotdeauna darnic cu băutura, vrând fără Îndoială să compenseze austera abstinență care Îi caracteriza educația. Imobilizat În casă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ecranată și apărată În spate de copaci, În majoritate pini scoțieni, deși În colțișorul acesta cald și umed din sudul Devonului creșteau și palmieri și alte plante exotice; mai departe, În spate, dealurile abrupte, cu vegetație densă, se ridicau În Întâmpinarea cerului, cu vile cu acoperișuri roșii și drumuri șerpuite de trăsură vizibile ici și colo prin frunziș. Poate decorul Îi plăcea atât de mult pentru că Îi amintea de dealurile care Înconjurau Florența. Ocupa un apartament foarte plăcut, care dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o rază însemnată de kilometri. Ceilalți ajunseseră deja, așa că iar avui impresia că intru la brațul lui ca o parteneră. Emilian îl trase pe Angi la o parte, îi dădu ceva și, când intrai în casă, Angi îmi veni în întâmpinare cu o cutie cu un trandafir roșu. Era noapte și numai Emilian mai era treaz când venirăm, dar și acesta dispăru la culcare. În noapte se vedea acel trandafir roșu, parcă ar fi avut o lumină în interior ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
faptul că Deborah era singura care nu pricepea gluma. —Vagamente, a răspuns Jade și i-a strâns mâna lui Paul. Deși, nu tu ai fost ăla care a făcut pipi în cutia cu cosmetice a păpușii mele Barbie? Zâmbetul de întâmpinare al lui Deborah s-a transformat într-o expresie nedumerită. Acesta este fratele meu Paul, i-a explicat Jade. Paul, ea e Deborah, o prietenă de-a lui James și a Juliei. —De fapt, a intervenit Julia veselă, Deborah e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia cu buzele țuguiate. După care, a traversat camera și a stins luminile. Chiar atunci a auzit un taxi oprind în fața casei și pe James mulțumindu-i șoferului. Julia s-a întins pe pat și a așteptat. —Ei, asta da întâmpinare de bun-venit! a zâmbit James în timp ce-și culegea o petală de trandafir de pe piept, pe care apoi a aruncat-o pe podea. Scopul nostru este să vă facem plăcere. Julia, complet dezbrăcată, cu excepția ciorapilor și a pantofilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cap. Stăteau de ceva timp la marginea pădurii. Noaptea se lăsase demult. — Ei, mergem? întrebă Virgil Jones. Așa, dintr-odată, Vultur-în-Zbor își petrecu brațul stâng peste brațul drept al lui Virgil și plecară pas la pas, tovarăși de arme, în întâmpinarea destinelor lor separate. Luna răzbea palidă prin ceață și împrăștia stropi albi de lumină pe creștetele lor în mișcare. Partea a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acopereau pămîntul. Treizeci de metri mai Încolo, lîngă poartă, șoferul familiei Hollinger stătea cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un aer aproape amenințător, cu brațele Încrucișate pe piept. Îmi veni În Întîmpinare, pășind la cîțiva centimetri de o excavație nu foarte adîncă. Dintr-un ciot de lemn zbură În vînt o fîșie de panglică galbenă a poliției, care bănuiam că marcase groapa În care Își ascunsese criminalul recipientele cu combustibil În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]